ACTIVITATEA „Eu şi nota proastă”

Obiectiv: Dezvoltarea capacităţii de autoanaliza a rezultatelor; dezvoltarea capacităţii de apreciere şi

utilizare a potenţialului propriu. Nivel: gimnazial, liceal Materiale necesare: coli A4, creioane Durata: 50
min. Descriere: Elevii se împart în patru echipe. Prima descoperă cauzele care determină obţinerea
rezultatelor nesatisfăcătoare, a doua descoperă soluţii pentru evitarea notelor proaste, a treia
improvizează o scenetă care să reflecte relaţiile profesor-elev, a patra desenează elevul care a primit o
notă proastă şi exprimă prin imagini/simboluri gândurile acestuia. Se trece apoi la prezentarea
rezultatelor la care au ajuns echipele. Discuții: Profesorul sintetizeaza informatiile si pune problema
existenţei unui program zilnic al elevului care să-i asigure o pregătire optimă şi o viaţă echilibrată.

Eroi și eroine

Instructaj:

„Oferiþi-vă câteva momente și gândiþi-vă la un erou preferat; poate fi un bărbat, poate fi o femeie.
Important este să fie un erou sau o eroină pe care voi o apreciați sau care vă place din anumite puncte
de vedere. Amintiți-vă felul în care acesta sau aceasta vorbește, se mișcă, se comportă sau are anumite
idei sau valori care-i coordonează viața. Reamintiți-vă ce vă place, ce vă fascinează la acest

29

personaj sau ce puncte slabe îi gasiți, evident dacă are și așa ceva. Sunteți gata? (Lasă câteva momente
participanților la grup pentru a-și contura o imagine cât mai clară despre eroul ales sau eroina aleasă.)
Din acest moment deveniți chiar eroul sau eroina pe care voi l-ați ales sau ați ales-o. Vă invit sa mergeți
câțiva pași prin încăpere, încercând să vă faceți simțită prezența printre ceilalți invitați astăzi aici. Iar
apoi, vă propun fiecăruia să vă prezentați într-o manieră personală întregii adunări.”

Stima de sine

Fişa de lucru - Chestionar pentru identificarea nivelului stimei de sine Pentru a vă putea evalua nivelul
stimei de sine, vă oferim u chestionar. Acesta cuprinde 14 afirmaţii, cărora v a trebui să le acordaţi note
pe o scală de la 1 la 8, în funcţie de cum vi se potriveşte, astfel: 1 – deloc, 2 – foarte puţin, 3 – puţin, 4 –
suficient, 5 – potrivit, 6 – bine, 7 – foarte bine, 8 – perfect.

1. Mă simt bine în situaţii relaţionale. 2. Nu am tulburări fizice în situaţii relaţionale (ritm cardiac crescut,
transpiraţii, tremurături, senzaţie de nod în gât, sufocare). 3. În situaţiile relaţionale am întotdeauna idei
clare. 4. Îmi este uşor să cer. 5. Pot refuza cu uşurinţă. 6. Când este necesar, îmi verbalizez cu uşurinţă
gândurile şi sentimentele. 7. Pot să pornesc fără probleme o conversaţie. 8. Îmi este uşor să întreţin o
conversaţie. 9. Ştiu cum să pun capăt unei conversaţii dacă este cazul. 10. Nu mă deranjează să fiu
criticat. 11. Ştiu să fac critică fără să-mi jignesc interlocutorul. 12. În general, ştiu cum să reacţionez
atunci când cineva are faţă de mine un comportament agresiv (verbal), astfel încât lucrurile să se
sfârşească cu bine. 13. Ştiu cum să primesc complimente fără să mă jenez. 14. Fac cu uşurinţă
complimente.

Cei care au obţinut uşor peste 37 au o stimă de sine pozitivă, ceea ce înseamnă că: • îşi asumă
responsabilităţi („Pot să fac acest lucru”); • se comportă independent („Mă descurc singur”); • sunt
mândri de realizările lor („Sunt mândru pentru că…”); • realizează fără probleme sarcini noi („Sunt
convins că pot să fac acest lucru”); • îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative („îmi place
de mine aşa cu sunt”. „sunt supărat când vorbeşti aşa cu mine”); • oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi
(„Am nevoie de ajutorul tăi”). • Cei care au obţinut uşor sub 37 au o stimă de sine negativă, ceea ce
înseamnă că: • sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi („Nu sunt în stare să fac asta”); • evită să realizeze
sau să se implice î sarcini noi („Nu voi fi în stare să iau examenul”); • se simt neiubiţi şi nevaloroşi („Sunt
antipatic. Nu mă place nimeni”); • îi blamează pe ceilalţi pentru realizările lor („Profesorul a fost nedrept
cu mine”);

37

• pretind că sunt indiferenţi emoţional („Nu mă interesează că am luat nota 4 la..”); • nu pot tolera un
nivel mediu de frustrare („Nu ştiu cum să rezolv problema2, „Nu pot să învăţ”); • sunt uşor influenţabili
(„Prietenii mei cred că este bine să fumez”). • În această situaţie trebuie să ajutaţi elevii : • să-şi dezvolte
o atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de situaţiile cu care se confruntă prin conştientizarea gândurilor
negative automate şi înlăturarea lor; • să-şi exprime deschis sentimentele; • să încerce să-l înţeleagă pe
ceilalţi, punându-se în locul lor; • să formuleze pozitiv critici, întrebări, răspunsuri şi opinii; • să ofere
informaţii direct şi precis; • să înveţe să-şi recunoască greşelile; • să caute situaţia de compromis într-un
conflict; • să înveţe evitarea unei discuţii reluând verbalizarea interlocutorului cât se poate de neutru; •
să devină „surd” la mesajul interlocutorului, atunci când acesta îi provoacă gânduri, emoţii neplăcute; •
să insiste într-un mod amabil şi politicos atunci când doreşte ceva. • Linia vieţii 1. Identificaţi împreună
cu elevii elemente care contribuie la formarea imaginii de sine*. Dintre acestea reţineţi evenimentele
pozitive şi discutaţi cu elevii impactul acestora supra stimei de sine a persoanei *Stima de sine se referă
la modul în care ne considerăm ca persoane în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi (de exemplu, mai
buni sau mai puţin buni).

Elemente care contribuie la formarea imaginii de sine: • crearea în familie şi la şcoală a unor oportunităţi
prin care elevul să obţină succes, să îşi identifice ariile în care este competent şi prin care să îţi exprime
calităţile faţă de grupul de colegi şi prieteni; • crearea unor situaţii în care copilul sau adolescentul să
aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane (de exemplu, activităţi de voluntariat); •
identificarea surselor de suport social (grupuri de persoane care pot oferi o susţinere constantă); •
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme şi a celor de a face faţă
situaţiilor de criză; • dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate („Şi eu sunt bun la ceva”); • stabilirea
unor aşteptări rezonabile în funcţie de vârstă şi abilităţi; • identificarea unor modalităţi adecvate de
exprimare a emoţiilor negative; • acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi.