Sunteți pe pagina 1din 11

Hhmn ,.

lllllmmmIon
Creangămmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
mmm
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Acest articol nu are introducere cu explicația scurtă a subiectului sau
introducerea existentă este prea scurtă. Puteți să o adăugați sau să o
extindeți.
Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).
Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ion Torcălău
Ioan Ștefănescu

Ion Creangă

Date personale

Născut 1/13 martie 1837[3]


Humulești, Moldova

Decedat 31 decembrie 1889 (52 de ani)[4][3]


Iași, Regatul României

Înmormântat Cimitirul „Eternitatea” din Iași

Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și Smaranda

Căsătorit cu Ileana Grigoriu (divorțați )


Copii Constantin Creangă

Cetățenie România

Religie creștinism ortodox[*]

Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de manuale


școlare, politician, poet

Pseudonim Popa Smarandita, Ioan Vântură-Țară

Partid politic non-attached[*]

Limbi limba română[1]

Studii Școala catihetică din Fălticeni

Activitatea literară

Activ ca
1864-1881
scriitor

Mișcare/curent
Realism literar, Junimea
literar

Specie literară Anecdotă, literatură pentru copii, Literatură


erotică, Fabulă, basm, genul
liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire, Schiță, literatură
fantastică

Opere
Amintiri din copilărie
semnificative

Influențe[ascunde]

Vasile Alecsandri

A influențat pe[ascunde]

Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion Călugăru, Ion


Dragoslav, Victor Eftimiu, Elena Farago, Șerban Foarță, Horia Gârbea, Ion
Iovescu, Vlad Ioviță, I. I. Mironescu, Mircea Nedelciu, Constantin S.
Nicolaescu-Plopșor, Constantin Sandu-Aldea, Stelian Țurlea, Grigore Vieru

Membru post-mortem al Academiei Române

Semnătură
Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text

Ion Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost
un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion
Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice Amintiri din copilărie.

Cuprins

 1Biografie
 2Basme
 3Amintiri din copilărie
 4Opera
o 4.1Povești
o 4.2Povestiri
o 4.3Nuvele
o 4.4Romane autobiografice
o 4.5Scrisori
 4.5.1Scrisori de familie
 4.5.2Scrisori către prieteni
 5Aprecieri critice
 6Urmași
 7Traduceri în limbi străine
o 7.1Traduceri în limba franceză
 8Note
 9Bibliografie
 10Lectură suplimentară
 11Legături externe

Biografie

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi


Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1
martie 1837.[5] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de
nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.[6]
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre.
Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[7]
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din
copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai
întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-
meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde
continuă școala.[6] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele
Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința
mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi").
Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea
școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.[6]
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în
zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și
chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele
dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau
șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul
natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de
sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Literatura română
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană Pe categorii
de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Istoria literaturii române
Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit
învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite Secolul 18 - Secolul 19
biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului Secolul 20 - Contemporană
(10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a Curente în literatura română
tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și
s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile Umanism - Clasicism
cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post- Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
mortem în rândurile clerului.) [8] Ca urmare a excluderii
Naturalism - Modernism
din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister Suprarealism - Proletcultism
contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la Neomodernism - Postmodernism
elaborarea a patru manuale școlare, între care și
Scriitori români
un „Abecedar” (1868).
Listă de autori de limbă română
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de Scriitori după genuri abordate
12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
se mute, alegând o locuință în Poeți - Eseiști
mahalaua Țicău (bojdeuca). Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor
școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Portal România
Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai Portal Literatură
importante opere ale sale.
Proiectul literatură
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[6] și a suferit
foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui v•d•m

Eminescu, și al Veronicăi Micle.


Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat
la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Basme

Imaginea lui Ion Creangă pe o marcă poştală din Republica Moldova

În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor
care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni, construcții
și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema
din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să
intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.
A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o
intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci pâini" aflăm
o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători";
această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea si la matematică. În două
povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații
țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă cu multă finețe satirică la
adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.
Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova,
mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în
special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor afară de Moș Ion
Roată.
În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând
s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul. Roată
răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare sau mai
mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele
noastre.
Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor
poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe
unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum liber
fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului
de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.
O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea
poveștilor.

Amintiri din copilărie


Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit
reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul
poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea
narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea
fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera
Povești

 Capra cu trei iezi (1875)


Nuv
 Dănilă Prepeleac (1876)
 M
 Fata babei și fata moșneagului (1877)
 P
 Făt Frumos, fiul iepei (1877)
 Povestea lui Harap-Alb (1877) Rom
 Ivan Turbincă (1878)
 Povestea lui Ionică cel prost (1877)  A
 Povestea lui Stan-Pățitul (1877)  F
 Povestea porcului (1876) Scri
 Povestea poveștilor (1877-1878) Scris
 Povestea unui om leneș (1878)
 Punguța cu doi bani (1875)
 Soacra cu trei nurori (1875)  C
Povestiri  C
 C
 Acul și barosul (1874)  C
 Cinci pâini (1883) Scris
 Inul și cămeșa (1874)
 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)  C
 Moș Ion Roată și Unirea (1880)  C
 Păcală (1880)  C
 Prostia omenească (1874)  C
 Ursul păcălit de vulpe (1880)  C
 C
 C
 C
 C

Aprecieri critice

Bustul lui Ion Creangă din Suceava

Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi extraordinare a
căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al unor animale
recunoscătoare. [9]

Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească
(1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia,
Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină
arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.[10]

Traduceri în limbi străine


Traduceri în limba franceză

 Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes,


Récits, traduction des Contes et des Récits par Elena Vianu,
illustrations par A. Demian, Editions „Le Livre”, Bucarest, 1955
 Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963,
Editions «Meridiane», Bucarest, 1963, Ediție, prefață și glosar
de George Călinescu, traduceri de Yves Augé (Souvenirs
d'enfance) și Elena Vianu (Contes); traducerile au fost îngrijite de
Simone Roland.
o reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres. Traducere de Yves
Augé și Elena Vianu, București, Meridiane, 1965.

Note
1. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
2. ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul, anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4
3. ^ a b Ion Creanga, Babelio, accesat în 9 octombrie 2017
4. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
5. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul
Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea
Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David
Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului...
6. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.
7. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro
8. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie
9. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p.
154
10. ^ Horia Creangă - crezul simplității at cotidianul.ro

Bibliografie
 G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în
prezent de [...], București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă,
1941
o G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în
prezent, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ediție și prefață
de Al. Piru, Editura Minerva, București - 1982.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen
Simion, Editura pentru literatură, București, 1966
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva,
București, 1972.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția
„Biblioteca Eminescu". Editura Eminescu, București, 1975.
 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și
gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204 p. ISBN
973-35-1510-8
 Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea,
1976
 Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45
 Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002
 Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura
Princeps Edit, Iași, 2006

Lectură suplimentară
 Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și
comentarii despre această lucrare în: Luminița Marcu, „O
monografie spectaculoasă”, România literară, nr. 21, 2002)
 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și
gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204 p. ISBN
973-35-1510-8
 George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938
 G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Editura științifică,
București, 1969.

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Creangă

 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C

La Wikisursă există texte originale legate de Ion Creangă

 Biografia lui Creangă


 Muzeul Memorial Ion Creangă
 Ion Creangă, un preot ieșit din comun, 30 august 2012, Cristina
Diac, Adevărul - articol Historia
 Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac, 22 decembrie
2005, Adrian Parvu, Jurnalul Național
 121 de ani de la moartea lui Ion Creangă, 31 decembrie
2010, Amos News
 Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128 de ani de la moarte,
31 decembrie 2009, Amos News
 Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă, 13 mai
2009, Adevărul (Articol apărut în „Adevărul literar și artistic“, în anul
1938)
 Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă, 15 iunie 2008,
Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina
 Cum arata bojdeuca lui Creanga? (Fotografii)

(data)

85 818X

769-23f5-4daa-9fdd-dfe0b110e6c3
96

(via VIAF): 2486527


Categorii:
 Nașteri în 1837
 Nașteri pe 1 martie
 Decese în 1889
 Decese pe 31 decembrie
 Ion Creangă
 Scriitori români de literatură pentru copii
 Autori de manuale români
 Înmormântări la Cimitirul Eternitatea din Iași
 Povestitori români
 Scriitori români de literatură fantastică
 Eponime ale localităților din România
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Sursă pagină
 Istoric
Căutare
Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikisource
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 ‫العربية‬
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Bahasa Indonesia
 한국어
 Русский
 Українська
Încă 18
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 13 octombrie 2019, ora 19:37.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atrib