Istoria si evolutia operatiunilor de

Leasing
Aristotel exprima ideea ca "bogatia nu se
masoara prin titlurile de proprietate, ci prin
efectiva utilizare a unor lucruri, chiar daca sunt
proprietatea altora ."

Deci putem spune ca înca din antichitate,

oamenii au observat ca beneficiile sunt obtinute
prin folosinta unui lucru, având mai putina
importanta cine detine titlul de proprietate

Cea mai veche activitate de leasing a fost

descoperită de istorici. Se pare că, în anul 1.800-
2.000 î. de Hr. mesopotamienii aveau obiceiul de
a împrumuta unelte agricole de la preoții avuți
pentru a-și cultiva pământurile. De cele mai
multe ori, preoții erau răsplătiți cu o parte din
producție. Aceste tranzactii au fost consemnate
pe placi de argila, descoperite în anul 1984.

Primele reglementari mai detaliate, care fac

deosebirea dintre formele apropiate ale
leasingului financiar si cel operational, dateaza
din timpurile lui Justinian, fiind consemnate în
cartea a III -a din "Institute". Grecii si romanii
arendau si ei bunurile aflate în proprietate
privata. Un exemplu îl constituie închirierea
vapoarelor

leasingul ca instituţie juridică, a luat naştere în

Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu
dezvoltarea vertiginoasă a industriei, Proprietarii
minelor de cărbune aveau nevoie de vagoane,
dar nu dispuneau de resurse financiare suficiente
pentru a le procura, de aceea, au convenit cu
producătorii ca aceştea să le ofere vagoanele
anticipat, iar achitarea să fie efectuată în mod
treptat, pe măsura realizării pe piaţă a cărbunelui
Tehnicile de închiriere practicate în Europa au
fost rapid preluate de SUA: În însemnarile lui
George Washington exista câteva referiri asupra
închirierilor vagoanelor de tren, precum si a
morilor de pe malurile râului Potomac

Prima operaţiune de leasing în SUA a apărut în

anul 1877, când societatea „Bell Telephone
Comp” a oferit abonaţilor săi posibilitatea
închirierii aparatelor telefonice pe termen lung,
cu dreptul de a le procura la finele chiriei.
Datorită acestui curs, SUA a fost telefonizată mai
rapid decât celelalte state ale lumii

Leasingul, a aparut în forma sa moderna în jurul

anilor 1950, când D.P. Booth, managerul unei
fabrici de produse alimentare din San Francisco,
a primit o comanda foarte profitabila de produse
alimentare. Neavând utilajele necesare, Booth le-
a procurat prin închiriere (deoarece nu dispunea
de fondurile necesare). Observând avantajele
leasingului, el a pus bazele unei companii -
United States Leasing Corp. - având capitalul
social în jur de 20.000 USD. Dupa doi ani a
reusit sa finanteze operatiuni de leasing pentru
echipamente în valoare de 3 milioane USD. În
prezent, aceasta firma este cunoscuta sub
denumirea de U.S. Leasing International INC.

În anii 70, leasingul s-a raspândit foarte rapid în

sfera afacerilor. Între anii 1970 si 1979, în tarile
europene si Japonia leasingul a înregistrat un
ritm de crestere de circa 800%.

Conceptul de leasing
Leasingul este o operatiune de finantare
(creditare) pe baza unui contract specific, prin
intermediul caruia utilizatorul poate folosi un bun
în schimbul promisiunii de a plati chiria aferenta
si, eventual, de a achizitiona în final bunul.

Cuvântul provine din limba engleză veche

astfel: „lesan” înseamnă „a colecta” sau „a
alege”. Conform definiției, leasingul este o
operațiune comercială prin care o parte denumită
locator/finanțator, transmite celeilalte părți,
denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia
din urmă, contra unei plăți periodice, denumită
rată de leasing (redevență), dreptul de folosință
al unui bun al cărui proprietar rămâne pentru o
perioadă determinată de timp. Pe parcursul
contractului, societatea de leasing rămâne
proprietarul bunului ce face obiectul contractului
de leasing.

O alternativă finanțării prin creditare este leasing-ul. Ca sursă de

finanțare, acesta se încadrează în categoria împrumuturilor pe termen
lung, fiind luat în considerare la calcularea ratei de îndatorare. În Re-
publica Moldova, activitatea de leasing este reglementată prin Legea nr.
59 cu privire la leasing din 28.04.2005. În literatura de specialitate
există mai multe definiţii ale operaţiunii de leasing. În sensul Legii cu
privire la leasing nr.59 din 28.04.2005, prin leasing se înţelege o tota-
litate a raporturilor care iau naştere în scopul şi în cadrul realizării unui
contract de leasing, în baza căruia o parte (locator) se obligă la cererea
unei alte părţi (locatar) să-i asigure posesiunea şi folosinţa temporară a
unui bun, achiziţionat sau produs de locator, contra unei plăţi perio-dice
(rată de leasing), iar la expirarea contractului să respecte dreptul de
opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de
leasing ori de a face să înceteze raporturile contractuale.
Obiectul leasing-ului poate fi reprezentat de un bun mobil sau
imo-bil, cu excepţia:
a) bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este
limitată prin lege;
b) terenurilor agricole;
c) bunurilor consumptibile;
d) obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate, iar
la baza acestei activități stă contractul de leasing incheiat
între cele două părți locatorul/finanțator și locatarul/utilizator.
 Formele leasingului pot fi diferite. Astfel, conform Legii nr.
59/2005, leasing-ul poate lua forma [5]:
a) leasing-ului financiar, operaţiune care trebuie să îndeplinească
cel puţin una din următoarele condiţii:
 riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra
bunului obiect al leasing-ului să fie transferate locatarului în
momentul încheierii contractului de leasing;

80
 BAZELE MANAGEMENTULUI FINANCIAR. Note de curs

 suma ratelor de leasing să reprezinte cel puţin 90% din valoa-

rea de intrare a bunului dat în leasing;
 contractul de leasing să prevadă expres transferul dreptului de
proprietate asupra bunului obiect al leasing-ului către locatar la
 expirarea contractului;
 perioada de leasing să depăşească 75% din durata de funcţio-
nare utilă a bunului obiect al leasing-ului;
b) leasing-ului operaţional, operaţiune care nu îndeplineşte ni-
ciuna din condiţiile contractului de leasing financiar;
c) leasing-ului barter, operaţiune în cadrul căreia locatarul achi-
tă valoarea ratelor de leasing prin bunuri al căror proprietar
este;
d) leasing-ului compensaţional, operaţiune în cadrul căreia lo-
catorul primeşte în contul ratelor de leasing marfă produsă cu
utilajul obiect al leasing-ului;
e) lease-back, operaţiune în cadrul căreia o parte transmite unei
alte părţi dreptul de proprietate asupra unui bun în scopul de a-
l lua ulterior în leasing;
f) leasing-ului de consum, operaţiune de leasing în cadrul căreia
locatarul are calitatea de consumator;
g) leasing-ului direct, operaţiune de leasing în cadrul căreia loca-
torul întruneşte concomitent şi calitatea de furnizor al bunului;
h) leasing-ului intern, operaţiune de leasing în cadrul căreia toate
subiectele sunt rezidenţi ai Republicii Moldova;
i) leasing-ului internaţional, operaţiune de leasing în cadrul că-
reia locatorul sau locatarul nu este rezident al Republicii Mol-
dova.
În anul 1988, la Ottawa, a fost încheiată Convenţia UNIDROIT
privind Leasing -ul Financiar Internaţional, având ca scopuri princi-
pale eliminarea impedimentelor de natură juridică, mentinerea echi-
librului între interesele părților implicate în tranzacție, conferirea
leasing-ului financiar internațional mai multă accesibilitate.

81
 BAZELE MANAGEMENTULUI FINANCIAR. Note de curs

În practica internațională se mai întâlnesc și alte forme ale lea-

sing-ului:
 time-sharing – în acest caz sunt mai mulți utilizatori ai bunului
 contractat;
 leasingul experimental – reprezintă închirierea unui bun pe o
perioadă scurtă. Utilizatorul bunului poate decide apoi dacă
dorește achiziționarea acestuia sau restituirea lui.
Subiecți ai raporturilor de leasing sunt:
a) locatorul, persoană fizică sau juridică ce practică activitate de
întreprinzător şi transmite, în condiţiile contractului de leasing,
locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o anumită perioadă,
dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra unui bun al cărui
proprietar este, cu sau fără transmiterea dreptului de
proprietate asupra bunului la expirarea contractului;
b) locatarul, persoană fizică sau juridică ce primeşte, în condiţiile
contractului de leasing, în posesiune şi folosinţă bunul specifi-cat
în contract pentru o anumită perioadă în schimbul achitării ratelor
de leasing. În cazul în care locatarul este persoană fizică ce nu
practică activitate de întreprinzător, operaţiunea de lea-sing cade
sub incidenţa actelor legislative şi actelor normative ale
Guvernului cu privire la protecţia consumatorului;
c) vânzătorul (furnizorul), persoană fizică sau juridică care vin-de
locatorului, în condiţiile contractului de vânzare-cumpărare
încheiat cu locatorul sau ale contractului complex încheiat cu
locatorul şi cu locatarul, bunul solicitat de locatar.
Leasing-ul de fapt asigură achiziţia şi finanţarea simultană a active-
lor imobilizate. Leasing-ul este oarecum similar cu un împrumut: am-
bele impun o serie de plăţi fixe pe o durată stabilită de timp. Avantajul
leasing-ului faţă de credit este că locatorul are o poziţie mai bună faţă de
creditor, dacă firma utilizatoare se confruntă cu dificultăţi financi-are.
Dacă locatarul nu îndeplineşte obligaţiile contractului de leasing,
locatorul are un drept legal mai puternic de recuperare a obiectului de
leasing, deoarece locatorul este proprietarul acestuia. Deoarece loca-

82
 BAZELE MANAGEMENTULUI FINANCIAR. Note de curs

torul are un risc mai mic decât alte surse de finanţare utilizate, cu cât firma care solicită finanţare este mai
riscantă, cu atât mai puternic este motivul furnizorului de finanţare să propună o tranzacţie de leasing, şi
nu un împrumut.

Contract de leasing

Elementele contractului de leasing

Subiecte ale raporturilor de leasing sînt:
- Locatorul este persoana fizică sau juridică ce practică activitate de întreprinzător şi
transmite, în condiţiile contractului de leasing, locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o
anumită perioadă, dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, cu
sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului;
- Locatarul este persoana fizică sau juridică ce primeşte, în condiţiile contractului de
leasing, în posesiune şi folosinţă bunul specificat în contract pentru o anumită perioadă în
schimbul achitării ratelor de leasing. În cazul în care locatarul este persoană fizică ce nu practică
activitate de întreprinzător, operaţiunea de leasing cade sub incidenţa legislaţiei cu privire la
protecţia consumatorului;
- vînzătorul (furnizorul) este persoana fizică sau juridică ce vinde locatorului, în condiţiile
contractului de vînzare-cumpărare încheiat cu locatorul sau ale contractului complex încheiat cu
locatorul şi cu locatarul, bunul solicitat de locatar.

Obiect al contractului de leasing poate fi orice bun mobil sau imobil, cu excepţia:
a) bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege;
b) terenurile agricole;
c) bunurile consumptibile;
c) obiectele proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate.

Nu pot forma obiectul contractului de leasing bunurilor scoase din circuitul civil, cum sunt
spaţiul aerian, bogăţiile subsolului, apele şi pădurile folosite în interes public, precum şi bunurile
a căror circulaţie este limitată prin lege (de exemplu, armele, substanţele narcotice şi psihotrope,
medicamentele). La fel, nu pot fi acordate în leasing terenurile agricole. Această restricţie se
explică prin faptul că pământul este un bun de importanţă strategică, iar statul nostru, prin
tradiţie, este o ţară preponderent agrară.
Preţul contractului de leasing se exprimă în rate de leasing (plăţi periodice). Valoarea ratelor
de leasing şi periodicitatea achitării acestora o stabilesc părţile, de comun acord. Spre regret,
legislaţia Republicii Moldova nu stabileşte cum se determină ratele de leasing, ce cheltuieli sau
sume ar trebui acestea să le conţină şi care este limita acestor cheltuieli. În situaţia când
contractul de leasing nu prevede la ce intervale de timp urmează a fi plătite ratele de leasing,
suma anuală totală se împarte în 12 rate egale, fiecare urmând a fi plătită în prima decadă a lunii.
Structural, rata de leasing constă din următoarele componente:
a) suma care reprezintă valoarea bunului la momentul procurării lui; de aceea, în contract
trebuie neapărat să fie indicat costul bunului;
b) suma plătită locatorului pentru rambursarea creditului, dacă acesta a folosit un credit
bancar;
c) comisionul plătit locatorului;
d) alte cheltuieli efectuate de locator şi prevăzute în contractul de leasing, precum cheltuieli
de asigurare a bunului, de reparaţie şi întreţinere a acestuia.
 Forma. Contractul de leasing trebuie să fie încheiat înscris. Respectiv, trebuie să fie
respectate toate cerinţele stabilite de Codul civil referitoare la încheierea, modificarea şi
rezilierea actelor juridice.
Contractul de leasing poate fi încheiat nu numai sub forma unui document semnat de părţi,
ci şi prin schimb de scrisori, telegrame, telefonograme ş.a., care vor fi semnate de către expeditor
(ofertant) şi vor conţine clauzele esenţiale ale viitorului contract. Clauze esenţiale ale
contractului sunt acele prevederi fără de care contractul nu poate fi considerat valabil încheiat.
Astfel, orice contract de leasing trebuie să conţină:
a) preţul bunului;
b) suma totală, numărul şi scadenţa ratelor;
c) plata finală şi metodele calculării ei în cazul rezilierii contractului.
De regulă, la momentul încheierii contractului de leasing este întocmit şi un grafic de
achitare a ratelor. Graficul se anexează la contract şi face corp comun cu acesta. În cazul în care
contractul de leasing are ca obiect bunuri imobile, contractul urmează a fi înregistrat în Registrul
bunurilor imobile ţinut de oficiul cadastral din zona teritorială de aflare a imobilului.

Termenul contractului de leasing se stabileşte prin acordul părţilor, dar nu poate fi mai mic
de un an. Raţiunea legiuitorului ar fi că bunurile ce constituie obiect al leasingului sunt
neconsumptibile şi prin urmare, ele au o durată îndelungată de utilizare, mai mare de un an.
Credem că termenul minim de un an a fost inclus şi pentru a delimita contractul de leasing de cel
de locaţiune, în care lipsesc termene de utilizare a bunului.
Obligaţiile părţilor

Utilizatorul

– are poziţia juridică a unui locatar. De capacitatea sa organizatorică

depinde rentabilitatea întregii afaceri. El întrebuinţează bunul ce face
obiectul locaţiunii.

El are următoarele obligaţii[1]:

– să primească bunul la termenul stipulat în contractul de vânzare-

cumpărare şi contractul de leasing.

– să nu încheie un contract de sublocaţie privind bunul fără acordul

societăţii de leasing.

– să efectueze plăţile cu titlu de redevenţă în cuantumul stabilit şi la

termenele fixate.

– să se îngrijească să obţină de la vânzător livrarea bunului şi să

indice public cine este proprietarul acestuia.

– să întreţină şi să repare echipamentul închiriat.

– să răspundă pentru pierderea, furtul, distrugerea sau orice pagubă

produsă bunului.

– să apere faţă de terţi dreptul proprietarului.

 Furnizorul

Are poziţia unui vânzător. De obicei este însuşi producătorul unor

bunuri de valoare însemnată. Are următoarele obligaţii:

– să livreze şi să instaleze bunul.

– să acorde garanţii pentru bun.

– să răspundă pentru viciile ascunse ale bunului.

Creditorul (finanţatorul)

Finanţările de acest tip se fac de către societăţi comerciale

specializate în leasing ce sunt înregistrate la Oficiul pentru operaţiuni
de leasing

– să asigure utilizatorului posibilitatea să negocieze cu un furnizor

bunul dorit.

– să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul

desemnat de utilizator.

– să încheie un contract de leasing cu utilizatorul conferindu-i

drepturile ce rezultă din calitatea de proprietar mai puţin atributul de
dispoziţie.

– să respecte la expirarea locaţiunii dreptul opţiune al utilizatorului.

– să garanteze pe utilizator de evicţiune.

https://model-contracte.com/contracte-de-leasing.html

http://www.tlf.md/ro/servicii/persoane_juridice/leasing_echipament
http://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5993

După valoarea mijloacelor fixe acordate în leasing în topul primelor cinci companii au
fost incluse:

 ”BT Leasing MD”;

 ”Capital Leasing”;
 ”Total Leasing”;
 ”Victoria Leasing”;
 ”Finance Leasing Company”