Uree serica

Descriere

Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniti din scindarea in
stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia acestora prin peretele
intestinal. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs de crestere (de exemplu,
tesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din arginina. Cea mai mare parte a ureei
este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60 % redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de
hormonul antidiuretic (ADH).
Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia proteica si invers proportional
cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta. De asemenea,
concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala: in prezenta diurezei redifuzia ureei in sange
din tubii renali distali este minima, o cantitate mare de uree este excretata in urina si nivelul ureei serice
ramane scazut; daca este prezenta antidiureza, ca in sete, exsicoza, insuficienta cardiaca oligurica, ureea
redifuzeaza din tubii distali in sange, iar nivelurile plasmatice ale ureei cresc. Niveluri persistent crescute
ale ureei serice indica alterarea semnificativa a ratei filtrarii glomerulare. La un aport proteic normal de
100 g/zi si perfuzie renala normala, niveluri crescute ale ureei serice nu se intalnesc pana cand rata filtrarii
glomerulare nu scade la 30 mL/min.

Interpretarea rezultatelor:
- o valoare scazuta a ureei, de 6-8 mg/dL se asociaza frecvent cu o stare de hiperhidratare;
- o valoare scazuta de 10-20 mg/dL indica o functie glomerulara normala;
- cresterea ureei sanguine la 50-150 mg/dL presupune o afectare semnificativa a functiei renale;
- o valoare marcat crescuta a ureei, de 150-250 mg/dL, indica o afectare severa a functiei glomerulare.
In insuficienta renala cronica valorile ureei sanguine se coreleaza mai bine cu simptomele de uremie decat
cele ale creatininei serice.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea ureei serice:

- diagnosticul insuficientei renale;

- diferentierea intre azotemia prerenala si postrenala pe baza raportului uree/creatinina;
- in insuficienta renala terminala, intrucat semnele urotoxice se coreleaza bine cu nivelul ureei;
- monitorizarea succesului dietei hipoproteice in insuficienta renala cronica;
- monitorizarea hemodializei.

Limite si interferente

Variatii fiziologice
In mod normal copiii prezinta valori mai scazute ale ureei serice (catabolism proteic scazut legat de
crestere). In ultima parte a sarcinii pot aparea valori scazute ale ureei serice datorita hipervolemiei
fiziologice.

Factori legati de dieta

O dieta hipoproteica, dar cu un continut crescut de carbohidrati, poate cauza scaderi ale ureei serice.
Ingestia recenta a unei mese bogate in proteine poate determina valori borderline crescute ale ureei serice.

Aportul crescut de proteine (> 200 g/zi), in special daca se asociaza cu aport redus de lichide, transpiratii
profuze sau poliurie indusa de alcool, poate duce la cresterea nivelului seric al ureei pana la 80 mg/dL.

Conditii patologice: administrarea intravenoasa excesiva de fluide poate determina scaderea ureei serice.
Ureea serica nu este un parametru specific, nici sensibil pentru stabilirea debutului unei disfunctii
glomerulare.
In prezenta unei disfunctii renale mai pronuntate concentratia ureei serice se coreleaza mai bine cu rata
filtrarii glomerulare.
In insuficienta renala cronica cu poliurie sau asociata cu diaree, varsaturi, insuficienta hepatica, nivelul
ureei poate fi mai putin crescut decat cel anticipat. Pe de alta parte, in asocierea insuficientei renale
cronice cu oligurie, aport proteic crescut, insuficienta cardiaca, hemoragie digestiva nivelul ureei este mai
mare decat cel asteptat.

Bicarbonat (sange) sau rezerva alcalina

Descriere

Dioxidul de carbon total este alcatuit din CO2 aflat in solutie sau legat de proteine, HCO3- , CO32- si
H2CO3. In practica, 80-90 % din CO2 total este reprezentat de ionul bicarbonat (HCO3-).
Bicarbonatul constituie cea de a doua fractiune anionica plasmatica, de aceea concentratia sa este un
indicator important al distributiei electrolitilor si al deficitului de anioni. Impreuna cu determinarea pH-
ului sanguin, dozarea bicarbonatului este utila in diagnosticul si tratamentul numeroaselor afectiuni
insotite de tulburari ale echilibrului acido-bazic de cauza respiratorie sau metabolica.
Cel mai frecvent, o valoare anormala a HCO3- semnifica o tulburare metabolica, mai degraba decat una
respiratorie; astfel, scaderea HCO3- indica acidoza metabolica (ex.: diabet cu cetoacidoza) si cresterea
HCO3- indica alcaloza metabolica (indusa, de exemplu, de varsaturi prelungite).
In acidoza respiratorie se produce ca mecanism compensator reabsorbtia HCO3- la nivelul tubilor renali,
iar concentratia serica a HCO3- se modifica in functie de presiunea partiala a CO2 (PaCO2):
- in faza acuta HCO3- creste cu 1 mmol/L pentru fiecare crestere cu 10mmHg a PaCO2;
- in faza cronica HCO3- creste cu 3.5 mmol/L pentru fiecare crestere cu 10mmHg a PaCO2.
Pe de alta parte, in alcaloza respiratorie mecanismul compensator este reprezentat de cresterea excretiei
renale a HCO3- , iar concentratia serica a HCO3- se modifica astfel:
- in faza acuta HCO3- scade cu 2 mmol/L pentru fiecare scadere cu 10mmHg a PaCO2;
- in faza cronica HCO3- scade cu 5 mmol/L pentru fiecare scadere cu 10mmHg a PaCO2.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea rezervei alcaline (HCO3-):

- impreuna cu determinarea pH-ului sanguin, dozarea bicarbonatului este utila in diagnosticul si

tratamentul numeroaselor afectiuni insotite de tulburari ale echilibrului acido-bazic de cauza respiratorie
sau metabolica.
Creatinina serica

Descriere

Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta forma sa de eliminare; se

formeaza in tesutul muscular. Creatina este sintetizata in ficat si dupa eliberare este preluata la nivelul
musculaturii in procent de 98 %, unde au loc fosforilari, sub aceasta forma avand rol important in stocarea
energiei musculare.
Cand aceasta energie musculara este solicitata pentru nevoile proceselor metabolice, fosfocreatina este
scindata pana la creatinina. Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel constant,
care este in raport direct cu masa de tesut muscular a organismului. La barbati 1.5 % din stocul de creatina
este convertit zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de
creatina si creatinina. Reducerea aportului proteic scade nivelul creatininei prin absenta aminoacizilor
arginina si glicina, precursorii creatinei.
Creatinina este cel mai fix constituent azotat al sangelui, neinfluentat de majoritatea alimentelor, de efort,
ritmul circadian sau de alte constante biologice si este corelata cu metabolismul muscular.

Valori de referinta pentru raportul BUN/creatinina: 10-20.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea creatininei serice:

- aproximarea ratei filtrarii glomerulare (o perturbare a functiei renale reduce excretia de creatinina,
determinand cresterea creatininei serice), instrument util in diagnosticarea insuficientei renale. Creatinina
serica este un indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat ureea. Totusi, in bolile renale
cronice este util sa se determine atat creatinina cat si ureea serica (impreuna cu parametrul uree nitrogen
BUN), deoarece raportul BUN/creatinina furnizeaza mai multe informatii.
- prima examinare a pacientilor asimptomatici sau simptomatici,
- pacienti cu manifestari urinare, hipertensiune, boli renale acute si cronice, boli extrarenale cu diaree,
varsaturi, transpiratii profuze, boli acute, postoperator sau la pacienti care necesita ingrijiri medicale
intensive, in sepsis, soc, politraumatisme, hemodializa, in boli metabolice (diabet zaharat, hiperuricemie),
sarcina, boli cu metabolism proteic crescut (mielom multiplu, acromegalie), tratament cu medicamente
nefrotoxice.

Limite si interferente

Se inregistreaza niveluri mai crescute la barbati si la persoane cu masa musculara mare.

Aceeasi concentratie a creatininei la tineri si la varstnici nu semnifica aceeasi rata a filtrarii glomerulare
(la varstnici scade clearance-ul la creatinina, dar scade si productia de creatinina).
In conditiile scaderii perfuziei renale, cresterile creatininei serice se produc mai lent decat cele ale ureei.
Deoarece este necesara o pierdere de 50 % din functia renala pentru ca valorile creatininei sa creasca de la
1.0 la 2.0 mg/dl, creatinina serica nu poate fi considerata un indicator sensibil in caz de leziuni renale
usoare pana la moderate.
Nivelul seric al creatininei poate fi utilizat pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare numai in conditii de
echilibru, cand rata sintezei creatininei este egala cu eliminarea. Pentru verificarea acestei stari sunt
necesare doua determinari la interval de 24 ore; diferente de peste 10 % pot indica ca nu exista o astfel de
stare de echilibru.
In alterari ale functiei renale, rata filtrarii glomerulare este supraestimata prin nivelul creatininei serice,
deoarece eliminarea creatininei nu se datoreaza filtrarii glomerulare, ci secretiei tubulare si creatinina este
de asemenea eliminata prin mucoasa intestinala, fiind aparent metabolizata de catre creatininazele
bacteriene intestinale.
O dieta cu un continut excesiv de carne poate determina cresteri ale creatininei serice (15-30 % din
creatinina excretata zilnic provine din alimente).

Potasiu seric

Descriere

Potasiul este principalul electrolit (cation) si constituent al sistemului tampon din lichidul intracelular.
90 % din potasiu este concentrat in interiorul celulei, doar mici cantitati fiind prezente in oase si sange.
Celulele lezate elibereaza potasiul in sange.
Tot potasiul continut in alimente este absorbit la nivelul intestinului subtire. Organismul este adaptat
pentru excretia eficienta a potasiului. In mod normal 80-90 % din potasiu este excretat prin urina, iar
restul prin transpiratie si scaun. Potasiul din alimente este eliminat renal in decurs de 24 ore. Chiar si
atunci cand nu exista aport de potasiu (in conditii de post), 40-50 mEq sunt excretati in urina zilnic.
Rinichii nu conserva potasiul si atunci cand exista un aport alimentar inadecvat se va produce o deficienta
severa. Balanta potasica este mentinuta la adult in conditiile unui aport alimentar de 80-200 mEq/zi.
Marea majoritate a potasiului (90 %) se afla sub forma ionica, restul fiind legat de proteine. Potasiul este
indispensabil unei desfasurari normale a fenomenelor electrice de membrana. De asemenea joaca un rol
important in conducerea nervoasa, contractia musculara, echilibrul acido-bazic, presiunea osmotica,
anabolismul proteic si formarea glicogenului. Procesele anabolice se insotesc de fixarea K+ in celula, iar
cele catabolice de eliberarea lui. Potasiul se concentreaza cu predilectie in muschii striati, miocard si ficat.
Impreuna cu calciul si magneziul, K+ controleaza contractia si debitul cardiac. Deficitul de potasiu poate
fi evidentiat pe o electrocardiograma prin prezenta undei U.
Ionii de potasiu si sodiu sunt importanti in reglarea renala a echilibrului acido-bazic, ionii de hidrogen
fiind substituiti pentru ionii de Na+ si K+ in tubul renal. Bicarbonatul de potasiu este principalul tampon
anorganic intracelular. In deficitul de potasiu se produce acidoza intracelulara, la care centrii respiratori
raspund prin hiperventilatie ce conduce la scaderea pCO2 .
Cresterea si scaderea concentratiei potasiului plasmatic sunt determinate de perturbari ale balantei externe
si interne a potasiului. Balanta externa a potasiului este reglata de secretia potasiului in tubii distali si
colectori. Modulatorii excretiei renale a potasiului si prin urmare, ai balantei externe, sunt: aportul
alimentar de potasiu, continutul de sodiu si rata fluxului in tubii distali, echilibrul acido-bazic, activitatea
mineralocorticoizilor, responsivitatea tubilor distali la mineralocorticoizi, tipul si disponibilitatea
anionilor.
Concentratia potasiului este afectata de hormonii corticosuprarenalieni, care stimuleaza excretia urinara a
potasiului. Mineralocorticoizii determina direct secretia de potasiu in tubii distali; glucocorticoizii
actioneaza indirect, prin cresterea ratei filtrarii glomerularesi a fluxului urinar, precum si cresterea
cantitatii de sodiu in tubii distali.
In prezenta alcalozei metabolice sau respiratorii, K+ intra in celule cu aparitia hipopotasemiei asociata cu
cresterea excretiei urinare a potasiului, datorata hiperaldosteronismului si cresterii disponibilitatii
bicarbonatului in tubii distali. In acidoza metabolica acuta determinata de acizi anorganici (NH4Cl, HCl),
K+ iese din celule la schimb cu H+ cu hiperpotasemie acuta; in acidoza determinata de acizi organici
(lactat, corpi cetonici) hiperpotasemia apare secundar depletiei volemice si scaderii ratei fluxului urinar.
Modificarile metabolismului potasiului se apreciaza concomitent cu tulburarile echilibrului hidrosalin si
acido-bazic si cu modificarile electrocardiografice caracteristice, survenite in conditiile variatiilor de
concentratie ale potasiului.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea potasiului seric:

Investigarea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic in diverse conditii patologice:

- boala Addison;
- insuficienta renala acuta si cronica;
- coma uremica;
- cetoacidoza diabetica;
- obstructie intestinala;
- pierderi gastrointestinale;
- hipertensiune;
- aritmii;
- alcoolism cu delirium tremens;
- administrarea de diuretice;
- preparate cortizonice si digitalice;
- monitorizarea pacientilor care necesita terapie intensiva;
- monitorizarea tratamentului acidozei.

Limite si interferente

Leucocitoza >100000/microL poate determina falsa hiperkaliemie, daca proba nu este procesata intr-o ora
(leucocitele elibereaza K+ ). Pacientii cu trombocitoza din cadrul unor sindroame mieloproliferative
cronice pot avea valori fals crescute, datorita numarului mare de trombocite care elibereaza potasiu in
cursul coagularii. La acesti pacienti se recomanda efectuarea potasiului din plasma (proba de sange
recoltata pe heparina).
Activitatea fizica intensa, infuzia de glucoza asociata cu insulina determina hipopotasemie. Stresul (ex.:
infarctul miocardic, astmul bronsic) determina hipopotasemie prin descarcarea de catecolamine, care
determina trecerea K+ din compartimentul extracelular in cel intracelular prin stimularea receptorilor beta-
adrenergici.
In prezenta mononucleozei infectioase, dar si ca urmare a unei tare mostenite, leucocitele si eritrocitele
pot pierde rapid K+ in vitro.
Scaderea temperaturii sangelui total determina cresterea K+ plasmatic ca urmare a eliberarii din celule.

Fosfor seric, Fosfat seric, Fosfor anorganic

Descriere

Dupa calciu, fosforul este cel mai abundent element mineral din organism, aflandu-se in orice tesut.
Fosforul reprezinta 1 % din greutatea corpului, ceea ce inseamna ca in organismul unui adult se gasesc
cca. 600-700 g P sub forma de diversi fosfati anorganici si organici. Din aceasta cantitate 85 % intra in
constitutia scheletului, 6 % in muschi, iar 9 % in nervi si sange. Aproximativ 70 % din fosforul din sange
este prezent in forma organica, in principal fosfolipide, restul fiind fosfor anorganic, sub forma de
ortofosfati (H2PO4- , HPO42- ), care rezulta din ionizarea secventiala a acidului fosforic.
Fosfatul este anionul intracelular principal; in celula, fosforul este in principal implicat sub forma de
fosfor organic in metabolismul glucidic si lipidic sau este legat de proteine si doar o mica parte este
prezenta ca ion fosfat.
Fosforul intra in compozitia oaselor si a dintilor, este unul din constituentii acizilor nucleici,
nucleoproteinelor, fosfolipidelor din membranele celulare; este de asemenea implicat in mentinerea
echilibrului acido-bazic, in stocarea si transferul de energie, in procese enzimatice, stimuleaza contractia
musculara si este necesar pentru mentinerea activitatii neuronale.
Fosfatul este prezent in multe produse alimentare (carne, vegetale), absorbtia intestinala a fosforului
depinzand linear de aportul de fosfat si numai o mica parte este absorbita activ, dependenta de
1,25(OH)2D3 [mecanism care devine important in cazurile asociate cu nivel crescut de
1,25(OH)2D3]. Rinichii sunt principalii reglatori ai homeostaziei fosforului; aproximativ 80 % din
cantitatea filtrata glomerular este reabsorbita in tubii proximali si 10 % in tubii distali. Fosfatul este
transportat de doi cotransporteri Na+ /fosfat prin marginea in perie a membranei tubilor renali. PTH
faciliteaza excretia renala a fosfatului prin inhibarea transportului Na-dependent. Alti hormoni joaca de
asemenea un rol in reglarea transportului fosfatului: hormonul de crestere, IGF1, insulina, hormonii
tiroidieni, 1,25(OH)2D3 reduc excretia fosfatului; calcitonina, factorul natriuretic atrial, EGF, TGF-
alfa, glucocorticoizii cresc efectul excretor.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea fosforului seric:

- boli osoase;
- boli renale cronice;
- pacienti dializati;
- status posttiroidectomie;
- boli paratiroidiene;
- nefrolitiaza;
- alcoolism cronic;
- pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive (nutritie parenterala, ventilatie mecanica);
- suspiciune de deficit de vitamina D (sindroame de malabsorbtie);
- slabiciune musculara.
Nivelurile de fosfor seric trebuie evaluate intotdeauna impreuna cu cele ale calciului, deoarece exista o
relatie inversa intre cele 2 elemente: cresterea unuia din cei doi electroliti in sange determina cresterea
excretiei urinare a celuilalt electrolit. Multe din cauzele care cresc nivelul calciului determina de
asemenea scaderea nivelului fosforului.

Bilirubina totala
Limite si interferente

Interferente cu medicamente:
Cresteri:
- acebutolol, acetaminofen, acetazolamida, acyclovir, albendazol, alopurinol, alprazolam, amilorid,
amiodarona, amitriptilina, amoxapin, amfotericina, agenti antifungici, antimalarice, antipiretice, acid
ascorbic, asparaginaza, atorvastatin, azatioprin, azitromicina, barbiturice, benazepril, bleomicina,
busulfan, captopril, carbamazepin, cefalosporine, cetirizin, cimetidina, clindamicina, clofibrat, clonidina,
clopidogrel, clozapina, colchicina, ciclofosfamida, ciclosporina, ciproheptadina, citarabina, dapsona,
diazepam, diclofenac, dietilstilbestrol, diltiazem, disopiramida, doxepin, doxorubicin, doxiciclina,
enalapril, enoxaparina, eritromicina, etambutol, etopozid, famotidina, fluconazol, flutamida, furosemid,
ganciclovir, gentamicina, hidralazina, ibuprofen, idarubicina, imipramina, indometacin, interferon,
isotretinoin, kanamicina, ketoconazol, ketoprofen, labetalol, lamivudina, levamisol, levodopa,
lincomicina, lisinopril, medroxiprogesteron, meprobamat, metotrexat, metildopa, metoclopramid,
morfina, netilmicina, nitrofurantoin, ofloxacin, papaverina, penicilina, penicilamina, pentoxifilina,
piroxicam, progesteron, propafenona, propiltiouracil, ramipril, ranitidina, rifampicina, streptomicina,
sulfamethoxazol, tacrolimus, tamoxifen, tiazide, ticarcilina, ticlopidina, tobramicina, tolbutamid,
trimetoprim, vaccinuri pentru hepatita A, B si vaccinul BCG, verapamil , zidovudina.

Scaderi:
- amikacina, anticonvulsivante, prednison, teofilina, tioridazina, ursodiol.

Interferente analitice:
Hemoliza si lipemia intefera cu testele.