SOFISMUL

Scurta istorie a sofismului

Sofismul vazut ca punct de plecare in logica, curent filosofic, definitia

sofistului si sofisme celebre SOFISTICA In sec.v i.e.n se dezvolta in Grecia o
miscare a eliberarii intelectuale de povara vechilor mituri si traditii.Istoricii
vorbesc despre de aceasta perioada ca despre o perioada a 'iluminismului grec'.
Sofistii erau in opinia conteporanilor un fel de avocati fara scrupul, al caror
singur scop era sa castige bani si eventual glorie.in acest sens le era imputat si
faptul, neobisnuit pe atunci, ca filosofii sa ia bani pentru lectiile predate, dar mai
ales conceptia lor care nu se raporta la nimic ferm, universal. Ideea de bine,
frumos, justitie din conceptia lui Platon si Socrate era inlocuita cu interesul
particular, dand posibilitatea unei rasturnari a valorilor.
Initial numele de sofisti era acordat tuturor ganditorilor greci, inteleptilor si
filosofilor si de abia din sec v i.e.n. el a fost dat acelor profesori de oratorie, de
avocatura, care dadeau lectii, contra plata, pentru formarea tinerilor in vederea
vietii publice.
Totusi, miscarea sofistica trebuie vazuta obiectiv sub aspectul rolului ei
istoric, ca un factor determinant in evolutia gandirii logice si necesitatii formularii
ei prin propria-i analiza.

Filozofii

In mod oficial nu se poate vorbi de o 'scoala sofistica', fiecare sofist avand

propria filosofie.Totusi din randul lor s-au remarcat cativa filosofi mai de seama
precum Protagoras din Abdera si Goegias din Leontinoi.

Motive

Motivele sofismului
Din motive psihologice, sofismele includ intelectul uman, emoționalitatea
acestuia și gradul de sugestibilitate. Adică, este suficient ca o persoană mai

1
inteligentă să-și facă adversarul într-un gol, astfel încât să fie de acord cu punctul
de vedere sugerat lui.
Afectată de reacțiile afective, o persoană poate să cedeze în fața
sentimentelor sale și să-și piardă sofisticile. Exemple de astfel de situații se
întâlnesc peste tot unde există oameni emoționali. Cu cât discursul unei persoane
este mai convingător, cu atât mai mare este șansa ca alții să nu observe greșelile în
cuvintele sale. Aceasta este ceea ce numără mulți dintre cei care folosesc astfel de
metode într-un litigiu. Dar pentru o înțelegere deplină a acestor motive, merită să le
analizăm mai detaliat, deoarece sofismele și paradoxurile din logică trec de multe
ori prin atenția unei persoane nepregătite.

Motive intelectuale și afective

O personalitate intelectuală dezvoltată are ocazia să urmeze nu numai

discursul său, ci și orice argument al interlocutorului, acordând atenție
argumentelor citate de interlocutor.
O astfel de persoană se distinge printr-o atenție sporită, abilitatea de a căuta
un răspuns la întrebări necunoscute, în loc să urmeze modelele învățate, precum și
un vocabular activ activ, prin care gândurile sunt exprimate cu cea mai mare
precizie.
Cunoașterea este, de asemenea, de mare importanță. Aplicarea cu
îndemânare a unor astfel de perturbări, cum ar fi sofistica în matematică, este
inaccesibilă pentru o persoană care nu este educată și nu este în curs de dezvoltare.
Acestea includ teama de consecințe, din cauza căreia o persoană nu este capabilă
să-și exprime cu încredere punctul de vedere și să aducă argumente demne.
Vorbind despre slăbiciunile emoționale ale unei persoane, nu trebuie să uităm de
speranța de a găsi în orice informații primite confirmarea părerilor lor despre viață.
Pentru umanitate, sofistica matematică poate deveni o problemă.

Definitie

Sofismele reprezinta erori atat formale cat si materiale cu un grad

ridicat de intentionalitate cu scopul de a insela adversarul pentru propriul
avantaj.

2
Tipuri de sofisme

1. Sofismele de limbaj apar din cauza folosirii gresite a termenilor.

Acestea se subimpart in:

a. Echivocatia - folosirea eronata ca sens a unui termen important dintr-o

fraza.

b. Amfibolia - atunci cand o expresie sau un termen este ambiguu din punct
de vedere sintactic.

2. Sofismele circularitatii – determinata de presupunerea ca ceea ce urmeaza

a fi argumentat este adevarat oricum.
Se subimpart in:

a. Argument circular (petitioprincipii) adica o propozitie este adevarata daca

e adevarata.
b. Afirmarea repetata – atunci cand se incearca inocularea unei idei prin
repetarea ei obsesiva.

3. Sofismele de relevanta – bazate pe faptul ca desi premisele sunt adevarate

ele nu sunt relevante pentru concluzie. Se subimpart in:

a. Argumentum ad hominem - atunci cand se ataca persoana si nu ideile

persoanei.
b. Argumentum ad verecundiam – adica se face apel la o falsa modestie.
c. Argumentum ad populum – prin care se intaresc spusele unei persoane
facandu-se apel la multime.
d. Argumentum ad misericordiam – prin care se face apel la mila.
e. Argumentum ad baculum- se face apel la bataie.

3
Exemple se sofisme

Sofismul "verdict"

Exemple de sofistică în filozofie completată de „propoziție“, care prevede

că nici o persoană nu a fost condamnata la moarte, dar a raportat o singură regulă:
executarea nu se va întâmpla imediat, dar într-o săptămână, în ziua de execuție, nu
va fi notificat în prealabil. Auzind acest lucru, omul condamnat a început să se
certe, încercând să înțeleagă în ce zi va avea loc un eveniment groaznic pentru el.
Potrivit motivelor sale, dacă execuția nu se va întâmpla până duminică, sâmbăta va
ști că el este executat mâine - adică, regula despre care a fost spus el a fost deja
încălcată.
Excluzând Duminica a condamnat în același mod și a crezut despre Sabat,
pentru că dacă el știe că duminică nu va fi executat, atunci condiția ca până vineri
penalizare nu se va întâmpla, sâmbătă este de asemenea exclusă. După ce s-a
gândit la toate acestea, a ajuns la concluzia că nu putea fi executat, deoarece regula
ar fi încălcată.
Dar, miercuri, a fost surprins când a apărut călăul și a făcut groaznicul său
lucru.

Sofisme în geometrie

Inferențele care se numesc sofisme geometrice justifică orice concluzie

greșită asociată cu acțiunile asupra figurilor geometrice sau analizelor lor. Un
exemplu tipic: meciul este mai lung decât polul telegrafic și de două ori. Lungimea
meciului va fi a, lungimea coloanei este b. Diferența dintre aceste cantități este c.
se dovedește că b - a = c, b = a + c.
Dacă aceste expresii se înmulțesc, obținem următoarele: b2 - ab = ca + c2. În
acest caz, este posibil să se scadă componenta bc din ambele părți ale egalității
derivate. Rezultatul este următorul: b2 - ab - bc = ca + c2 - bc sau b (b - a - c) = - c
(b - a - c). În cazul în care b = - c, dar c = b - a, deci b = a - b sau a = 2b. Adică,
meciul este de două ori mai lung decât polul. Eroarea în aceste calcule este în

4
expresia (b - a - c), care este zero. Asemenea probleme - sofistica confundă de
obicei școala sau oamenii departe de matematică.

Paralogismele /Paralogismul

Definitie

Paralogismele sunt erori formale facute fara intentie dar eroarea

promovata stricta esentialul unui rezultat viabil.
În domeniul retoricii, în particular, paralogismul este considerat, în general, ca un
tip de sofism sau pseudo-silogism.

Scurt istoric

Kant în primul paralogism despre modul în care două elemente se combină

pentru a produce doctrina, spune că sufletul este o substanță. Se susține - Kant are
un roman, ingenios și chiar oarecum plauzibil, despre modul în care psihologul
rațional ar putea ajunge la o astfel de viziune.
Se mai susține că sursa erorii în primul paralog este o confuzie cu privire la însăși
natura concepției și că, în identificarea acestei confuzii, Kant aduce o contribuție
filosofică a unei valori de durată.

Exemplele filozofilor:

[Paralogismul este ilogic] raționament, în special al cărui gânditor este inconștient

....
Ex .: "L-am întrebat [Salvatore] dacă nu era adevărat că lorzii și episcopii au
acumulat posesiuni prin zeciuieli, astfel că păstorii nu se luptau cu dușmanii lor
adevărați, si a răspuns că atunci când adevărații dușmani sunt prea puternici,
trebuie să alegi dușmani mai slabi "(Umberto Eco, The Name of the Rose, p. 192)."

5
(Bernard Marie Dupriez și Albert W. Halsall, Un dicționar al dispozitivelor
literare, University of Toronto Press, 1991).

Aristotel spune că motivul pentru care convingerea derivă din strategiile

psihologice și stilistice este un "paralogism" sau o eroare în ambele cazuri.

În general, orice eroare sau eroare în raționament

Kant încearcă să arate cele patru paralogisme ale rațiunii pure că :

(i)sufletul este o substanță;

(ii) nu este un agregat, ci simplu;

(iii) că este unul și același subiect la momente diferite;

(iv) că este conștient de existența numai a ei și a altor lucruri numai ca

reprezentări.
Acestea sunt exemple de raționament dincolo de limitele unei posibile experiențe
și rezultatul (în special în Descartes și raționaliștii) de a interpreta greșit ceea ce
este dat de "cred". Descartes a înțeles greșit că acest lucru a fost acuzat înainte, în
special de Gassendi și Lichtenberg, dar Kant este creditat cu tratamentul definitiv.

Exemple:

 Toate pisicile sunt moarte. Socrate este muritor. Deci, Socrate este o pisică.

 "Dumnezeu există, deoarece Biblia spune asta".

- Și de ce ar trebui să credem Biblia? "
- "Dar pentru că este cuvântul lui Dumnezeu!"

 De ce oile albe mănâncă mai mult decât oile negre? Pentru că sunt mai
numeroase!

6
7