Constantin Tănase s-a născut la 24 iunie 1949 în satul Nemțeni și a decedat 30

octombrie 2014 la Chișinău. Tănase a fost un lingvist, doctor în filologie, jurnalist, publicist,
scriitor și lider de opinie din Republica Moldova [15]. Un merit considerabil al jurnalistului
moldovean este că în 2012, a fost laureat al Premiului Național în domeniul jurnalismului. În
2001 a fondat ziarul Timpul de dimineață, devenind director și redactor-șef al publicației.
,,Jurnalistul Constantin Tănase a scris foarte mult, credea că scrisul poate schimba lumea, s-a
dăruit oamenilor şi s-a stins uşor, uşor ca o lumânare” [16] ,,Constantin Tănase a iubit
dreptatea şi a detestat minciuna. Avea inteligenţă morală şi verticalitate, deşi, mi-a spus odată,
că i-a fost foarte greu să lupte şi să rămână integru. A fost un om de o sensibilitate rară,
suferea cumplit când cineva-l ofensa pe nedrept, chiar plângea pe bune, cu lacrimi de bărbat.
A fost trădat de oameni în care a crezut. Jurnalistul susţinea ideile bune, oamenii de valoare şi
nu promova mediocrităţile” [16]. Constantin Tănase va rămâne veșnic o personalitate
marcantă, deoarece acesta mereu a promovat frumosul și limba română. Jurnalistul a optat
mereu pentru adevăr și verticalitate, de aceea în lunga perioadă de activitate a publicat
numeroase articole care aveau ca scop trezirea conștiinței naționale. Constantin Tănase a iubit
patria și limba română, astfel că acesta a declarat că: „M-am născut în LIMBA ROMÂNĂ și
voi muri în LIMBA ROMÂNĂ, vinovat că nu am pătruns-o până la capăt și, poate, de multe
ori, i-am rănit frumusețile. Voi muri trist pentru că, și azi, această pasăre rănită este alungată
din cuibul său” [17]. Constantin Tănase prin articolele sale și prin stilul individual de scriere,
reușea să intre în inimile oamenilor și să se insufle încredere : ,, La momentul dat, lipsa
intelectualilor de calibrul lui Constantin Tănase a adus la dezastrul în care se află R. Moldova.
Din această cauză, avem partide politice aproape moarte, se distruge totul din fașă şi aproape
nu mai avem personalități. Într-adevăr avem tineri foarte culți, dar ei au nevoie de un Tănase
sau de un Vieru care să-i sprijine la început de cale. Altfel, putem avea zeci de partide, iar
instituțiile europene pot investi aici milioane, că nu ne vor ajuta la nimic” [17], a declarat
Sandu Grecu, regizor, director al Teatrului ,,Satiricus I. L. Caragiale”.
Analizând imaginea autorului, vreau să spun că Constantin Tănase a fost o personalitate
marcantă în Republica Moldova. Despre limbajul nonverbal, aș putea spune că jurnalistul
gesticula foarte atent în momentul în care ținea un discurs. Tonalitatea vocii era joasă și
moderată, astfel că insufla încredere ascultătorilor. Avea un stil de vorbire tacticos, pentru că
jurnalistul încerca să potrivească cuvintele și expresiile pentru a fi cât mai explicit posibil. În
momentul vorbirii, contează foarte mult intonația, pentru că anume aceasta poate sugera care
sunt intențiile vorbitorului. În acest context, vreau să spun că intonația lui Constantin Tănase
era potrivită contextului în care se afla jurnalistul. Imaginea autorului este caracterizată de
asemenea și de stilul vestimenatar, care caracterizează persoana drept una vulgară sau
elegantă, excentrică sau concentrică, violentă sau calmă, ș.a.m.d. Potrivit celor spuse, vreau să
adaug că stilul vestimentar al jurnalistului Constantin Tănase a fost unul clasic, adaptat
meseriei de jurnalist.
Constantin Tănase s-a manifestat intensiv în presa din Republica Moldova, și a dat dovadă de
un stil individual de scriere pentru care a fost apreciat dar și criticat de persoanele vizate în
articolele sale. Nu pot neglija faptul că Constantin Tănase a editat volume de publicistică
precum:
 ,,Ochiul lui Esop” (2000);
 ,,Patria vuindă” (2001);
 ,,Hoții de mituri” (2004);
  ,,Blestemul de a fi” (2009);
 ,,Groapa cu lei” (2014).
Asemeni Alinei Radu, Constantin Tănase a scris editoriale prin care a vrut să comunice
oamenilor despre nedreptățile ce se produc în țară. A scris pentru ziarul Timpul cca 580 de
editoriale [14], dar spre analiză am selectat doar 12 editoriale:
1. Oi, Reabina kudreavaia... , 04.12.2015;
2. Cât de ,,naționaliști” sunt basarabenii?, 09.11.2015;
3. Cucurigu!!!, Piotr Kirilovici!, 22.10.2015;
4. Șansa luminoasă a unei nopți întunecoase, 27.09.2015;
5. Dodonismul, simptomul vidului patriotic la moldoveni, 07.09.2015;
6. Mârlănismul cu față europeană, 22.12.2014;
7. Moldovele din R. Moldova, 17.12.2015;
8. Al vostru führer până la moarte..., 22.09.2014;
9. Un fâs de râs!, 18.09.2014;
10. Când croitorii de istorii se cațără pe piedestale..., 31.08.2014;
11. Închideți, uăi, gura!, 20.08.2014;
12. Din coadă de câine nu faci politician european, 11.07.2014 [30].
Stilul de scriere al jurnalistului Constantin Tănase este unul diferit și care inspiră interes și
credibilitate. Pentru a sublinia individualitatea și originalitatea autorului, am încercat să
analizez editorialul <<Oi, reabina kudreavaia>> [27], care conține tehnici de scriere
specifice autorului. Constantin Tănase a utilizat o serie de regionalisme – (,,hurta”, ,,oblojea”,
,,hudița”, ,,hrentuită”, ,,ista”, ,,gheaghea”, ,,pojarul”, ,,kiokea”, ,,cimotie”) care au ca rol
sublinierea ideii că Constantin Tănase folosește limbajul popular pentru a crea o relație cu
publicul. În acest articol, autorul include un arhaism – ,,patefon”, care are un sens mai
profund decât cuvântul ,,fonograf”. Autorul a inclus acest cuvânt pentru a putea prezenta
limbajul utilizt când acesta era copil. Constantin Tănase folosește figuri de stil, pentru a da o
notă artistică editorialelor sale și pentru a le scoate în evidență. Prin urmare, jurnalistul a
folosit o serie de comparații, printre care: 1) ,,voceai ei, când moale ca o aromă de gutuie”; 2)
vocea ei tulburătoare ca pânzele unei corăbii”; 3) ,,voceai ei aprinsă ca o pădure cuprinsă de
pojarul toamnei”; 4) ,,voceai ei ca o tăcere cu țurțuri de aur pe la margini”. Aceste comparații
au rolul de a potența ideea că femeia este făcătoare de finuni, iar vocea ei, este cel mai frumos
și melancolic sunet pe care l-a creat Dumnezeu. Pe lângă comparații, autorul a folosit și
metafore: ,,casa văduvă și tristă”; ,,cutremurătorul lui cântec”; ,,o replică zguduitoare”, care
au o semnificație deosebită pentru contextul dat, astfel că ele transmit sentimentul profund de
dor, al autorului. Rusismul ,,reabina kudreavaia” îl reprezintă titlul unui cântec rusesc pe care
îl cântau străbuneii noștri, dar îl constituie și titlul articolului. Acest rusism scoate în evidență
faptul că strămoșii noștri nu aveau telefoane, televizoare, internet și nici măcar radio, dar
măcar aveau câte un ,,patefon” în mahala, la care ascultau cântece rusești, căci doar din alea
se ascultau la vremea dată. Depănând rândurile editorialului, am observat că Constantin
Tănase folosește și expresii frazeologice, care aparțin limbajului popular din tinerețea
străbuneilor noștri : ,,căscăm gura” – ascultăm cu atenție discuția altcuiva/ tragem cu urechea;
,,iar chișă ochii” – a plânge.
În editorialul <<Un fâs de râs>> [29], autorul utilizează un anglicism - ,,stafful”, pentru a
sublinia ideea că instituțiile de stat au o echipă care se ocupă de toate treburile, uneori, chiar și
de cele murdare. Diminutivul ,,cireșica” este atribuit frazei :,,Vine el să ne prezinte cireșica de
pe tort...”, astfel că acesta are o tentă de sarcasm și i-a peste picior într-un mod indirect
activitatea unor deputați. În urma analizei, am constatat că acest articol are un limbaj literar,
făcând excepție doar de anglicismul și diminutivul enunțate mai sus.
Se știe că termenul de mârlan, reprezintă un prost-crescut, grosolan, necioplit, bădăran,
țopârlan. În articolul <<Mârlănismul cu față europeană>> [25], Constantin Tănase definește
”mârlănismul” drept o doctrină, filozofie, ideologie,comportament etc. Cuvântul ,,mârlan”
este un barbarism, care a fost folosit de cca 25 de ori în articol. Un alt barbarism -
,,mârlănism”, a fost folosit de 20 de ori. Prin utilizarea acestor 2 barbarisme, autorul a avut
intenția să prezinte fața celor care tind să adere spre europenizare, pe când aceștia promovează
doar mârlănism și prostie. Expresia frazeologică ,,de la vlădică până la opincă” a fost utilizată
cu scopul de a sublinia ideea că reprezentanții statului, în special deputații, nu au măsură și
limită în promisiuni, dar când trebuie să le îndeplinească, se scuză în nenumărate rânduri.
Pentru a potența ideea că reprezentanții statului nu se satură din a practica corupția și
mafiotismul, autorul a inclus regionalismul ,,țâța” care semnifică sursa materială. Autorul
tinde să sublinieze ideea că mârlanii sug fără nesaț, iar oamenii simpli mor de foame.
Constantin Tănase a folosit în articolele sale barbarisme, arhaisme, frazeologisme, rusisme,
neologisme dar și argotisme. Pentru a susține această idee, am analizat editorialul <<Din
coadă de câine nu faci politician european>> [22], în care am identificat o expresie
frazeologică - ,,lupul păru-și schimbă, dar năravul ba”, care semnifică ideea că politicienii nu
își schimbă obiceiurile proaste din a minți și manipula poporul. Din categoria anglicismelor,
C. Tănase a folosit: ,,bodyguarzi” și ,,bloggeri”, pentru că acesta a avut intenția să prezinte
tendințele secolului XXI. Ca argotism, jurnalistul a utilizat cuvântul ,,șăfului”, pentru a
sublinia ideea că poporul nostru este condus de un ”șăf” care suprimă opinia publică; iar în
calitate de regionalism, autorul a folosit cuvântul - ,,javrele”, pentru că acesta consideră toți
reprezentanții statului drept niște nemernici și ulterior, javre.
În articolul <<Închideți, uăi, gura!>> [24], Constantin Tănase a folosit barbarismul ,,uăi” de
circa 10 ori, deoarece articolul reprezintă un dialog improvizat între 10 oameni care sunt
dezamăgiți de conducere. În calitate de expresii frazeologice, jurnalistul a folosit 2 expresii :
1) ,,muma mâne-sa” și 2) ,,nu turnați apă la moară”. Tot articolul, constă o revoltă a autorului
împotriva celor care ne conduc țara.
În continuare, am luat spre analiză editorialul <<Când croitorii de istorii se cațără pe
piedestale>> [20]. În acest material, am identificat un singur regionalism - ,,râmătorii”, care
semnifică o caracteristică atribuită celor care se cred importanți și care pretind că scriu istoria,
când ea deja a fost scrisă de alții. Tot articolul reprezintă o critică dură pentru cei care se
consideră prea importanți pentru societate.
Republica Moldova este țara în care se săvârșesc crime, luări și dări de mită, acțiuni de
fraudare dar și înșelătorii în masă. În editorialul <<Moldovele din R. Moldova>> [26],
Constantin Tănase a utilizat rusismul ,,matrioșcă”, pentru că a avut intenția de a compara țara
noastră cu o matrioșcă rusească. Republica Moldova se luptă cu o criză politico-economică
gravă, astfel că jurnalistul menționează că în R.M. există o Moldovă a lui Voronin, o Moldovă
a lui Filat, o Moldovă a lui Ghimpu, o Moldovă a lui Lupu, s.a.m.d.
În scrierile jurnalistului Constantin Tănase am identificat cuvinte împrumutate din limba
franceză. Pentru a susține această idee, am analizat editorialul <<Al vostru fuhrer până la
moarte>> [18], în care jurnalistul a folosit un cuvânt împrumutat din limba franceză -
,,ubicuu”, original – ”ubique”.Acest cuvânt semnifică - în mai multe locuri. Utilizarea
cuvântului ,,fuhrer”, reprezintă potențarea ideii că fiecare țară are un lider, dar în Republica
Moldova există un ”fuhrer”, care manipulează poporul. Regionalismele ,,crâcnire” și ,,hurtă”
sunt utilizate cu scopul de a potența mesajul textului : în R.M. multe acțiuni sunt întreprinse la
comandă, în colectiv și fără logică. Stilul individual al jurnalistului se remarcă prin utilizarea
frecventă a unor cuvinte, având un scop premeditat. În cazul dat, Constantin Tănase a utilizat
pronumele ”EU” de 5 ori, pentru că a încercat să explice sarcastic unele afirmații făcute de
Vlad Filat.
Actualul președinte al Republicii Moldova reprezintă o sursă de umor și glume. Cu această
ocazie, editorialistul a scris numeroase materiale jurnalistice care l-au avut ca protagonist pe
Igor Dodon. Un asemenea material este editorialul <<Dodonismul, simptomul vidului
patriotic la moldoveni>> [23]. Utilizarea diminutivului ,,țărăncuță” are ca scop sublinierea
faptului că Tănase își iubește poporul și oamenii iar prin folosirea regionalismului ,,pârău”,
acesta vrea să demonstreze că jurnalistul este opus conducerii statului și că este îndrăgostit de
pacea care se așterne în jurul unui pârâu. Un alt regionalism utilizat este ,,tărtăcuțele” care ar
semnifica – capuri, dar autorul în mod intenționat a inclus acest cuvânt, pentru a sublinia
faptul că cei de la conducere, inclusiv președintele, nu prea au tezaur intelectual. Am
descoperit ceva inedit în scrierile lui Constantin Tănase, și anume versurile. Acesta include
versuri din cântecele folclorice dar și din cele autohtone, pentru a da culoare textului dar și
pentru a scoate la iveală niște aspecte mai ciudate ale conducătorilor țării : „De-ar vedea
Domnul cel sfânt,/ Ce fac comuniștii pe pământ: / Au făcut din cai cârnați,/ Din golani –
deputați/ Și au trimis la raion,/ Ca să-și bată joc de om…”
În editorialul <<Cucurigu!!! Piotr Kirilovici!>> [21], Constantin Tănase a folosit un calchier
- ,,Piotr Kirilovici”, pentru că a avut intenția să redea dezamăgirea lui față de dl Lucinschi. A
folosit acest calchier de 4 ori, pentru că a vrut să sublinieze faptul că el nu e singurul care se
simte dezamăgit și trădat de către cel care se consideră șeful tuturor. Un lucru inedit pe care l-
am descoperit în scrierile lui Constantin Tănase a fost utilizarea unei interjecții - ,,cucurigu!”,
care aparține clasei onomatopeelor. Autorul a utilizat această interjecție de 4 ori, pentru că
acesta consideră că atitudinea lui Lucinschi este copilăroasă. Pentru a demonstra încă o dată
că autorul folosește intens regionalismele, am identificat regionalismul - ,,trudit”, care
semnifică – obosit.
Problema limbii ruse în Republica Moldova persită de 20 de ani, astfel că Constantin Tănase a
încercat să mediatizeze acest subiect în editorialul <<Cât de naționaliști sunt moldovenii>>
[19]. Tănase a inclus un frazeologism - ,,li se năzare”, semnificând – li se pare/ își
imaginează. Rostul acestui frazeologism a fost de a sublinia faptul că celor de la conducere li
se pare că oamenii sunt inocenți și neajutorați, dar adevărul este că oamenii se tem de hoți și
mafioți, pentru că aceștia pot fi nemiloși și indiferenți. Calchierul ,,șciu numa aleacî
maldav”nești” subliniază faptul că vorbitorii de limbă rusă refuză să învețe limba română, dar
în schimb cer ca moldovenii să vorbească limba rusă. Această expresie întruchipează adevărul
că vorbitorii de limbă rusă se consideră prea importanți și cer prea multe lucruri. În limbajul
literar, oamenii utilizează expresia : vom vedea mai târziu; însă pentru a redacta un material
jurnalistic care inspiră creativitate, autorul a utilizat expresia frazeologică: ,,vom vedea mai la
vale”. Scopul acestei expresii este de a potența ideea că moldovenii au limbajul lor, plin de
expresii populare care înfrumusețează limba noastră cea română.
 În concluzie, vreau să spun că stilul individual al jurnalistului Constantin Tănase este bogat
în expresii frazeologie, regionalisme, expresii populare, figuri de stil și uneori barbarisme sau
argotisme. În urma analizei articolelor sale, am descoperit o personalitate care are un spirit
critic și analitic foarte dezvoltat. Un lucru foarte important este că Constantin Tănase depune
mult suflet în momentul în care scrie articolul, astfel că cititorul se simte cointeresat de
subiectul materialului jurnalistic. Se știe că creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute și
a le asambla în moduri unice. În conformitate cu această idee, vreau să adaug că Constantin
Tănase este jurnalistul care are ca instrument de scriere – creativitatea. În urma celor spuse,
menționez că stilul individual al autorului depinde foarte mult de creativitate. Concluzia este
că Constantin Tănase este un promotor al echidistanței, independenței și creativității. În
editorialele lui, am descoperit că creativitatea înseamnă să vezi ce încă nu există, de aceea
trebuie să aflăm cum s-o transpunem în realitate și astfel să devenim un partener cu
Dumnezeu.
Pentru a încheia studiul de caz, vreau să spun că meseria de jurnalist este dificilă dar
și foarte captivantă. Pentru a fi un jurnalist bun, trebuie să îți creezi un stil individual de
scriere, care te va scoate în evidență. Christian Dior spunea că: ,,Individualitatea va fi
întotdeauna una dintre condițiile eleganței adevărate”. Susțin în totalitate ideea lui Christian
Dior, pentru că analizând stilul de scriere al Alinei Radu și al lui Constantin Tănase, am
descoperit în ei jurnaliști adevărați, care au încercat mereu să promoveze imparțialitatea și
adevărul. Între acești 2 jurnaliști există atât similitudini cât și disimilitudini. O serie de
similitudini sunt:
- sunt cunoscuți pentru editorialele lor care redau realitatea dură;
- au scris materiale jurnalistice pentru ziarele naționale : Constantin Tănase pentru
ziarul Timpul iar Alina Radu pentru Ziarul de Gardă;
- au abordat în materialele sale jurnalistice domeniul politic;
- au criticat în mod direct conducerea țării;
- tehnicile de scriere a materialelor jurnalistice sunt : frazeologismele, arhaismele,
neologismele, barbarismele, argotismele, rusismele;
- nu au utilizat angoasa scrisului în materialele sale.
Ca disimilitudini, am remarcat:
- Constantin Tănase folosește figuri de stil, pe când Alina Radu nu utilizează figuri de
stil;
- Constantin Tănase folosește cuvinte împrumutate din limba franceză și germană, pe
când Alina Radu evită această tehnică;
- Constantin Tănase se implică direct în materialul său jurnalistic, iar Alina Radu nu
face intervenții personale în textul ei;
- Constantin Tănase devine eu actant al subiectului, pe când Alina Radu rămâne a fi eul
reflexiv;
- toate materialele jurnalistice ale lui Constantin Tănase au lead, pe când materialele
Alinei Radu nu au lead;
- editorialele lui Constantin Tănase au tentă artistică, pe când editorialele Alinei Radu
au tentă investigativă.
În încheiere, vreau să spun că individualitatea reprezintă cheia succesului. Joseph Murphy
spunea că: ,,Nu căutați să transformați personalitatea celui lângă care trăiți. Acesta este un
semn de manifestare a orgoliului vostru și o supraestimare a propriilor capacități, care nu vor
face decât să provoace resentimente”. Jurnaliștii analizați de mine nu încearcă să transforme
identitatea oamenilor de lângă ei, ci doar să îi educe, informeze, instruiască și să-i orienteze
pe calea cea dreaptă. Pentru a le reuși acest lucru, editorialiștii și-au creat un stil individual de
scriere care au influențat încrederea publicului. Datorită individualității acestora, oamenii i-au
îndrăgit și i-au prețuit pentru materialele jurnalistice pe care le redactau.