COMUNICAREA DINTRE JURNALIȘTI ȘI SPECIALIȘTII ÎN RELAȚII PUBLICE

Obiective de referință:

1. Principii de colaborare;
2. PR-știi în interacțiunea cu jurnaliștii;
3. Jurnaliștii în interacțiunea cu specialiștii în PR

Principii de colaborare

Profesia de jurnalist și cea e relaționist se află în interdependență. Pe de o parte jurnalistul

are misiunea de a căuta informații și de a le furniza publicului, iar PR-stul are misiunea de a
transmite informații despre organizație prin intermediul jurnalistului. De-a lungul timpului,
experiențele organizațiilor au opinat rolul major al colaborării dintre jurnaliști şi specialiştii în
relații publice [1], totuși, multe cercetări în domeniu demonstrează faptul că cele două
categorii profesionale întrețin relații tensionate, fiecare apreciind negativ munca celeilalte
categorii.
Așa sau altfel, specialiştii în relații publice au nevoie de jurnaliști pentru a putea face publice
informațiile ce vizează activitatea organizației, iar jurnaliștii au nevoie de relaționiști pentru a
putea ajunge mai repede la surse, pentru a beneficia de informatii verifícate şi de materiale de
presă elaborate conform exigențelor jurnalistice. Dependenţa unuia față de celălalt variază în
funcție de altemativele disponibile:
a) specialiştii în relații publice depind mai puțin de jurnalişti dacă pot să utilizeze alte
mijloace de comunicare: scrisori, afişe, broșuri, rețele de socializare, etc.;
b) jurnaliștii depind mai puțin de specialiștii în relații publice dacă pot obține informația
din alte surse [2, p.32]. Este evident că ambii participanți doresc să dețină controlul asupra
producţiei si distribuţiei de informatie, dar, în realitate, nici unul dintre ei nu poate să
gestioneze și să dirijeze de sine stătător acest proces.
Jurnaliştii le atribuie specialiştilor în relații publice rolul de sursă oficială care nu necesită
a fi verificată, totodată, ei nu au încredere în relaționiști deoarece introduc elemente de auto-
promovare în mesajele lor. Există cazuri în care jurnaliștii apelează la piarist ca la singura
sursă de informare pe subiect. Relaționiștii, la rândul lor, îi acuză pe jurnaliști că nu publică
integral materialele furnizate sau nu le publică deloc. Cu toate acestea, relaționiștii dețin
avantajul strategic al concurenței între mass-media și au de câștigat sub acest aspect.
Cele mai frecvente problemele care afeetează relația PR - jurnalist: lipsa comunicării,
comunicarea defectuoasă, lipsa transparenței, lipsa de informane, limbajul prea tehnic,
informații incomplete, informații eronate.
PR-știi în interacțiunea cu jurnaliștii

În literatura de specialitate sunt trasate un șir de recomandări adresate relaționiștilor, menite

să îmbunătățească relația de colaborare cu angajații instituțiilor de presă, printre care:

 Nu evitați solicitările presei și nu amânați ceea ce puteți comunica imediat sau pe

parcursul zilei;
 Nu încărcați comunicatele cu o multitudine de termeni tehnici care îngreunează
înțelegerea esenței, derutează jurnalistul, care este nevoit să refacă textul, pentru ca
publicul să-l poată înțelege;
 Dacă jurnaliștii solicită o întâlnire sau un interviu cu cineva din administrație, este în
interesul dvs să asigurați această întrevedere, dar și să intuiți întrebările ce vor fi
adresate, astfel persoana trebuie pregătită pentru dialogul cu jurnalistul;
 Verificați repetat informația furnizată mass-mediei, dar fiți operativi, altfel riscați să
vă alegeți cu un ”Instituția nu a oferit deocamdată un răspuns” sau ”Institutia nu a
confirmat sau infirmat informația”
 Trebuie să fiți disponibil la telefon oricând, în caz că apare o situație neprevăzută, nu
trebuie să aveți telefonul mai mereu închis;

 Comunicatul de presă trebuie să conțină toate detaliile despre fapt sau eveniment,
jurnalistul va selecta singur ce este important și ce nu, dar dacă detalii sunt puține
există riscul ca jurnalistul să nu pătrundă în esența mesajului. Comunicatele trebuie
redactate în maniera unei știri desfășurate având forma unei piramizi inversate ;
 Publicați cât mai multă informație pe site-ul instituției, astfel jurnalistul găsește singur
de ce are nevoie și selectează mesajele ce merită făcute publice;
 Respectați termenul legal de acordare a răspunsurilor la solicitări. Termenul de
răspuns la solicitarea jurnalistului este de 15 zile lucrătoare, dar aceasta nu înseamnă
că trebuie să așteptați să treacă 15 zile, după care să livrați informația cerută, dacă
dispuneți de ea, trebuie să o transmiteți cât mai curând. Se permite că acest termen de
15 zile să fie prelungit cu cinci zile în cazul în care acest timp nu este suficient, iar
jurnalistul va fi informat despre acest lucru;
 În comunicatele de presă indicați o adresă de contact a unei persoane care poate fi
contactată pentru detalii și neclarități [3, p.34].
Jurnaliștii în interacțiunea cu specialiștii în PR
Recomandări:
 Jurnaliștii au obligativitatea de a se documenta înainte de a solicita de la biroul de
 presă o anumită informație;
 Jurnaliștii vor expedia o cerere pe e-mail, în care vor indica întrebarea sau întrebările
la care are nevoie de răspunsuri. În plus, relaționistul are timp să identifice din cadrul
instituției persoana potrivită, capabilă să răspundă la întrebările jurnalistului în
cunoștință de cauză. Mai mult, răspunsul în scris îl asigură pe jurnalist că operează cu
date confírmate, veridice, oficiale și documentate, spre deosebire de discuția la
telefon;
 Jurnalistul va cere o confirmare a recepționării solicitării de informație depusă prin e-
mail, astfel se asigură că relaționistul a văzut mesajul;
 Jurnalistul va fi insistent, dar răbdător, pentru că există date care nu pot fi furnizate
instantaneu. Relaționistul trebuie să se documenteze sau să verifice informația sau s-o
coordoneze cu șefii;
 Jurnalistul trebuie să verifice informația, cum o face în cazul și altor surse de
informare, dacă are neclarități pe marginea textului, trebuie să contacteze repetat
relaționistul, decât să vină ulterior cu o erată;
 Jurnalistul are obligația profesională de a acorda dreptul la replică [4, p.22].
Așteptări reciproce de la colaborarea PR-ist – Jurnalist: să comunice cu uşurință scris şi oral;
să dispună de capacitate ridicată de analiză şi sinteză; să aibă capacitate organizatorică
ridicată; să dispună de putere de muncă; să-şi cunoască foarte bine instituția pe care o
reprezintă precum şi pe cea a jurnaliștilor; să furnizeze numai ştiri interesante; să fie un bun
negociator între presă şi organizația pe care o reprezintă; să fie un profesionist.
Pentru o bună comunicare a reprezentantului biroului de presă cu mass-media, acesta
trebuie să desfășoare un complex de activităţi care presupune: căutarea şi selectarea
informaților în interiorul organizației; crearea și reactualizarea documentelor de bază
referitoare la organizație; pregătirea materialelor şi organizarea manifestărilor pentru presă;
crearea de contacte individuale cu jurnaliştii; căutarea şi analiza informațiilor externe cu
privire la organizație.
Referinte bibliografice:
1.Dagenais Bernard. Campania de relații publice. Bucuresti: Polirom, 2003.
2. Coman Cristina. Relații publice și mass-media, ediţia II. Iași: Polirom, 2000.
3. Coman Cristina. Relațiile publice. Principii și strategii. Iași: Polirom, 2001.
4. lacob Dumitru, Cișmaru Diana-Marias. Relații publice: eficiență prin comunicare.
București: Polirom, 2003.