Florin, nevăzător.

Mă întâmpină pe hol, zâmbind, cu ochii închiși și capul ușor aplecat într-o parte. Stă într-un
apartament cu două camere, la etajul nouă al unui bloc din centru. Mă conduce spre ușa
deschisă a apartamentului, ia virajul prea din scurt și se lovește ușor de marginea din dreapta a
tocului. Înăuntru e beznă. Își dă seama repede și aprinde lumina. În fața intrării sunt mai multe
perechi de pantofi, toate ale lui. Pe fereastră se vede Piața Universității. E primul lucru pe care
mi-l spune „Nu-i așa că e o priveliște superbă de aici? Toți îmi zic.” Eu mă abținusem.
Merge prin casă atingând pereții cu mâinile. Trece din living în bucătăria open space și se
întoarce cu o sticlă de apă plată și două pahare. Mă roagă pe mine să torn. Pe lângă canapea,
în living mai e o pianină și câteva rafturi cu cărți. Florin cântă la chitară, la saxofon și la pian,
iar din cărți îi mai citesc prietenii. Citește sute de pagini singur, pe laptop. Îmi recomandă
Sabato, „Despre eroi și morminte” și Saramago, „Eseu despre orbire”. Sudamericanii sunt
preferații lui. Are două laptopuri și un smartphone, toate cu sinteză vocală. Tot ce apare pe
ecran este verbalizat în engleză de o voce robotică feminină, la o viteză reglabilă. Vocea
smartphone-ului vorbește atât de rapid, încât eu nu înțeleg nimic. El înțelege. În timp s-a
obișnuit și a crescut viteza. Răspunde cu un tap simplu sau dublu pe ecranul sensibil.
Florin e îmbrăcat sport, monocolor, într-o pereche de jeanși și un fleece gri. E tuns și are
barba îngrijită. Apartamentul este curat și aerisit. Nu miroase a fum, deși Florin fumează mult.
Pe măsuța din fața canapelei are două pachete de țigări, două brichete și o scrumieră, toate
așezate pe o tăviță. Pipăie masa cu mâna în căutarea paharului în care i-am turnat apă. Îi
ghidez mâna ca să-l găsească mai repede. Scrumează prudent, la intervale regulate, deși țigara
i s-a stins. Ca s-o aprindă, ține vârful țigării cu mâna. Pe mâini are arsuri mici, rotunde.
Florin își gătește singur ouă și cartofi prăjiți. O singură dată a încercat să facă o tocăniță de
cartofi și a ieșit ceva între musaka și piure. Dar are o rețetă specială de cafea la ibric, în care
pune puțin zahăr la caramelizat împreună cu niște fulgi de migdale, apoi prăjește cafeaua
împreună cu ele și la final adaugă apa și o lasă să fiarbă până dă în clocot. De când are
espressorul nu mai face cafea la ibric. E mai ușor să apese un buton când se trezește dimineața
după o noapte de insomnie.
Florin este funcționar public la Autoritatea națională pentru persoane cu dizabilități. A studiat
psiho-pedagogie și are un doctorat în psihologie, legat de interacțiunea persoanelor
nevăzătoare cu mediul. Florin este și fondatorul Asociației Tandem, care de curând a pus
bazele clubului sportiv Tandem Arena și a organizat campionatul național de ciclism în
tandem. Lui Florin îi place sportul. Merge la înot la bazinul olimpic. În plus, are o viață
socială peste medie. Merge în cârciumi, în cluburi, la teatru, la concert. Dansul iese puțin din
zona lui de confort, dar face și asta după câteva pahare. Iese în oraș fără baston, exceptând
situațiile când merge în locuri foarte aglomerate.
Când vorbește, gesticulează ușor din cap. Restul corpului e rigid, iar când nu fumează mâinile
stau împreunate în poală. Vorbește calm, fără grabă, pe un ton profund, cu o dicție
impecabilă.
Merge prin casă ușor legănat, urmând o traiectorie în zig-zag. Se lovește de mine în drum spre
hol. Închide ușa, încuie și o ia înainte pe holul blocului, tot în zig-zag. Coboară scările cu o
agilitate surprinzătoare, fără să se țină de balustradă, într-un pas săltat care lasă o impresie de
plutire. În lift, nimerește butonul de parter din a doua încercare. La ieșirea din scară se oprește
prea aproape de ușă, lovește din greșeală cu palma dreaptă în tăblia din dreapta, iar cu stânga
trece prin ușa deschisă. Se dezechilibrează și se agață de tocul ușii. După primul pas afară mă
ia de braț și mergem în tandem până la magazin.
La Shop&Go îi spune casierei ce vrea și ea îi aduce. Plătește întotdeauna cu cardul.
Florin este un tip sociabil, atent, cu multă disponibilitate față de ceilalți.
Este un om educat, preocupat de cultură.
Are inițiativă, simț civic și solidaritate față de oamenii cu dizabilități. Florin este un leader de
opinie pentru această comunitate.
Este o persoană nevăzătoare asumată, curajoasă, independentă, care nu se teme de stigmă sau
de judecata celorlalți.
Are simțul umorului și practică autoironia.
Este activ și optimist. Este ancorat la realitate, la tehnologie, la viața socială.
Este o persoană sensibilă, intuitivă, cu înclinații artistice.
Deși mișcarea nu este cel mai sigur teren pentru el, alege în fiecare zi să-și împingă limitele,
ieșind în oraș, făcând sport.
Florin este un luptător. A reușit să depășească limitările impuse de dizabilitatea pe care o are
și să devină un om perfect integrat social.