Teatrul romantic: origine,caracteristici

Natura ca inspirație.
Natura a oferit artiștilor teatrului romantic o sursă de geniu
natural proporțional cu coerența lor cu fluxul universal.
Explorând propriile adâncimi, artiștii iau legătura cu
procesele fundamentale ale naturii. Cumva, ei au intuit
legile organice ale naturii. Astfel, artiștii romantici au dorit
ca creațiile lor să imite procesul natural, neplanificat și
inconștient al naturii.
Căutarea răspunsurilor în trecut.
Căutarea romanticilor de semnificații mitologice în
istoriografia trecută avansată din epoca anterioară. Epoca
Rațiunii văzuse prezentul ca pe un pas către o viitoare
iluminare.
Cu toate acestea, fără viziunea unui viitor utopic, romanticii
au raportat toate valorile la momentul lor particular din
istorie.
Prin urmare, teatrul romantic a căutat sens și răspunsuri în
trecut, considerând problemele prezentului ca fiind doar o
etapă într-un proces continuu.
Estetica transcendentală.
Teatrul romantic transcende valorile momentului. Arta a
întruchipat idealul și a arătat realitatea ca fiind jalnică în
lumina idealului.
În acest context, experiența estetică a ajuns să reprezinte cel
mai satisfăcător moment din viață și să semnifice
experiența emoțională a idealului.
Această viziune importantă a dobândit o prezență fizică în
artă. În prezența măreției infinite sugerate de artă, emoția
nu putea fi cuprinsă. Astfel, arta ar trebui să caute un
răspuns emoțional.
Respingerea formelor clasice.
Teatrul romantic a respins cele trei unități ale narațiunii:
timp, loc și acțiune. Autorii au scris fără restricții și au
folosit scenarii diferite.
În plus, au împărțit lucrările în acte și au folosit măsurile
metrice care se potriveau cel mai bine reprezentărilor lor.
Schimbări de peisaj.
Scena începe să capete importanță, iar decorul se schimbă
complet de la o piesă la alta, transformând teatrul într-o
lume diferită pentru fiecare piesă. Unele lucrări au avut
chiar efecte speciale.
Ajutate de noi progrese tehnice, teatrele s-au întrecut între
ele, încercând să se depășească reciproc cu scene din ce în
ce mai elaborate și efecte speciale.
Limbaj elocvent și retoric.
Limbajul devine elocvent și retoric, iar versul și proza sunt
amestecate pentru prima dată. Monologurile devin din nou
populare. Acestea sunt cel mai bun mod de a exprima
sentimentele fiecărui personaj.
Romantismul introduce noi caratteristici estetice :
sublimul , grotescul, macabrul , fantastical, feericul ;
El cultiva sensibilitatea , imaginatia, originalitatea,
fantezia creatoare, misterul . Evadarea din realitate se face
prin vis sau somn(mitul oniric) într-un cadru nocturn sau
exotic ( spre deosebire de perioada anterioara marcata de
clasicism care maximiza incredere in ratiune si luciditate)
 Romantismul promoveaza inspiratia din
traditie,folclor,trecutul istoric al neamului,ceea ce imprima
curentului un caracter national-patriotic; El acorda o
deosebita importanta sentimentelor omenesti, cu predilectie
iubirii, trairile interioare fiind armonizate cu peisajul naturii
ocrotitoare si participative.
Romantismul afirma ca individualitatea
exceptionala,construieste eroi exceptionali in situatii
exceptionale,dar portretizeaza si omul de geniu si conditia
nefericita a acestuia in lume.
Romantismul se mai bazeaza pe glorificarea trecutului
istoric ( Costache Negruzzi, Alexandru Lapusneanu,
Eminescu ,,Scrisoarea a III-a), luna ca si element astral ,
metafora noptii, iubirea ca si mod de viata.