Romantismul

Apărut ca reacţie împotriva realismului şi a clasicismului rigid, romantismul afirmă

primatul subiectivităţii, al sentimentului şi al fanteziei creatoare, al spontaneităţii şi sincerităţii
emoţionale.
Trăsături:
- poezia romantică se distinge prin subiectivitate accentuată şi retorism, iar la nivel
stilistic manifestă preferinţa pentru antiteză (înger-demon, geniu-om comun, plan terestru-
plan cosmic, trecut glorios-prezent dezamăgitor/decadent etc.), metaforă şi hiperbolă;
- teme literare favorite: iubirea, natura, istoria, timpul/timpul trecător, geneza
Universului, extincţia Universului, condiţia umană, viaţa ca vis, viaţa ca teatru, moartea,
folclorul, geniul etc.;
- motive literare romantice: visul, reveria, ruinele, somnul, amintirea, dorul, aşteptarea,
suspinul, sărutul, luna, noaptea, stelele, luceafărul, izvoarele, codrul, îngerul, demonul,
castelul, oglinda etc.;
- scriitorii romantici caută refugiul în vis, în amintire, în spaţii exotice, în locurile
natale;
- scriitorii romantici trăiesc reverii şi au nostalgii ce îi conduc spre crearea unor
universuri compensatorii, simbolice;
-amestecul genurilor literare şi al speciilor literare;
- când tema este de inspiraţie istorică, se remarcă la nivelul limbajului frecvenţa
arhaismelor, având rolul de a reface culoarea locală (atmosfera epocii);
- prezenţa eroului excepţional aflat în situaţii de viaţă excepţionale etc.