Apărut ca reacţie împotriva realismului şi a clasicismului rigid, romantismul afirmă
primatul subiectivităţii, al sentimentului şi al fanteziei creatoare, al spontaneităţii şi sincerităţii emoţionale. Trăsături: - poezia romantică se distinge prin subiectivitate accentuată şi retorism, iar la nivel stilistic manifestă preferinţa pentru antiteză (înger-demon, geniu-om comun, plan terestru- plan cosmic, trecut glorios-prezent dezamăgitor/decadent etc.), metaforă şi hiperbolă; - teme literare favorite: iubirea, natura, istoria, timpul/timpul trecător, geneza Universului, extincţia Universului, condiţia umană, viaţa ca vis, viaţa ca teatru, moartea, folclorul, geniul etc.; - motive literare romantice: visul, reveria, ruinele, somnul, amintirea, dorul, aşteptarea, suspinul, sărutul, luna, noaptea, stelele, luceafărul, izvoarele, codrul, îngerul, demonul, castelul, oglinda etc.; - scriitorii romantici caută refugiul în vis, în amintire, în spaţii exotice, în locurile natale; - scriitorii romantici trăiesc reverii şi au nostalgii ce îi conduc spre crearea unor universuri compensatorii, simbolice; -amestecul genurilor literare şi al speciilor literare; - când tema este de inspiraţie istorică, se remarcă la nivelul limbajului frecvenţa arhaismelor, având rolul de a reface culoarea locală (atmosfera epocii); - prezenţa eroului excepţional aflat în situaţii de viaţă excepţionale etc.