UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„JUSTINIAN PATRIARHUL”

Psihoterapia Ortodoxă
în viziunea lui Dmitri Avdeev

Lucrare de seminar la Teologie Morală - Semestrul II

Coordonator:
Pr. Asist. Dr. Georgian Păunoiu
Student:
Miron Gheorghe
Anul III, Grupa 5

București
2015-2016
 INTRODUCERE

Avdeev Dmitri Alexandrovici este medic-psihiatru, psihoterapeut, specialist în

psihologie medicală, candidat în ştiinţe medicale, director al Institutului pentru probleme ale
formării atitudinii creştine faţă de maladiile psihice şi al Centrului de psihoterapie ortodoxă.
S-a născut în Rusia, în anul 1964. În anul 1988 a terminat cu distincţie Facultatea de
Medicină cu specializarea „Terapie”. Între 1998 şi 2002 a fost stagiar şi aspirant în psihiatrie
în Institutul medical din Kazan. S-a specializat în psihoterapie şi în psihologie medicală în
Institutul ştiinţific şi de cercetare în psihoneurologie „V.M. Behterev” din Sankt-Petersburg,
în Academia de formare medicală postuniversitară din Moscova, în clinici din Germania şi
într-o serie de alte ţări europene. În anul 1992 şi-a susţinut în Institutul de psihiatrie generală
şi judiciară „V. P. Serbskii” dizertaţia pentru titlul de candidat în ştiinţe medicale.
Incepând din anul 1991, D. A. Avdeev activează în direcţia formării atitudinii creştine
faţă de maladiile psihice, a elaborării unui model de psihoterapie ortodoxa. A consultat peste
16000 de bolnavi cu o variată patologie psihică, s-a întâlnit şi a discutat în multe rânduri cu
mirenii şi clericii Bisericii Ortodoxe Ruse. Rezultatele activităţii sale şi experienţa sa practică
s-au concretizat în numeroase comunicări prezentate la conferinţe şi seminarii ştiinţifice
bisericeşti şi profane din Rusia şi din străinătate. Este unul dintre autorii Proiectului Medical
Ortodox Rus, a elaborat un program de recuperare a narcomanilor şi este autorul unei serii de
emisiuni la posturile de radio „Radonej”, „Blago”, „Glasul parohiei ruse” (Cipru) sub
denumirea generală „în ajutorul sufletului suferind”.
Doctorul Avdeev este membru a diverse societăţi şi asociaţii profesionale, participant
la congrese naţionale, europene şi mondiale de psihoterapie şi psihologie medicală, autor a
mai bine de 200 de publicaţii, inclusiv a 42 de cărţi şi broşuri, editate în limbile rusă, română,
sârbă, bulgară, gruzină, engleză, spaniolă, germană, într-un tiraj total de peste o jumătate de
milion de exemplare. Din anul 2004, D. A. Avdeev conduce Institutul pentru problemele
formării atitudinii creştine faţă de maladiile psihice şi Centrul de psihoterapie ortodoxă.1
Ritmul vieții contemporane cere de la om o extremă mobilitate și rapiditate de reacție:
trebuie să ajungi peste tot, să iei o hotărâre sau alta, să nu faci o alegere greșită. Uneori, într-o
singură zi trebuie să intri în contact cu zeci de oameni. Și, neputând ține pasul cu veacul
marilor viteze, mulți își epuizează repede nu numai puterile trupești, ci și puterile sufletești. În

1
http://www.crestinortodox.ro/religie/avdeev-dmitri-alexandrovici-149060.html

2
urma suprasolicitării sistemului nervos încep să se dezvolte și bolile trupești. Despre natura
nevrozelor și a tulburărilor sufletești ne vorbește psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev2.
Biserica privește bolile psihice ca pe una dintre manifestările vătămării generale de
către păcat a naturii omenești. Distingând în structura personalității nivelul duhovnicesc, cel
sufletesc și cel trupesc, Sfinții Părinți deosebeau bolile dezvoltate ,,din fire” de cele provocate
de lucrarea demonică sau de patimile care îl înrobesc pe om. Potrivit acestei distincții, sunt la
fel de nejustificate atât considerarea tuturor bolilor psihice drept manifestări ale îndrăcirii,
ceea ce atrage după sine săvârșirea fără temei a rânduielii exorcismului, cât și tentativa de
tratare a oricâror tulburări spirituale exclusiv prin metode clinice. Boala psihică nu micșorează
demnitatea omului. Biserica dă mărturie că și cel bolnav sufletește este purtător al chipului lui
Dumnezeu, rămânând frate al nostru, care are nevoie de compătimire și ajutor3.
Această problemă (boala) - după cum afirmă ieromonahul Anatolii (Berestov), doctor
în științe medicale – este în primul rând duhovnicească, nu medicală, întrucât ea reprezintă o
înrobire a sufletului de către patimă prin iluzia că la joc se pot câștiga sume fabuloase de bani
ș.a.m.d. Însă diavolul este mincinos și tatăl minciunii (Ioan 8, 44). Această boală
duhovnicească, al cărei nume este ,,patimă” a fost descrisă cu multe veacuri în urmă de către
Sfinții Ortodoxiei. Tot ei oferă rețeta vindecătoare: biruim patima nu cu forțe proprii, ci prin
harul lui Dumnezeu. Condițiile sunt: recunoașterea propriei păcătoșenii, înțelegerea faptului
că am căzut în cursele diavolului, pocăința sinceră însoțită de îndreptare în fapte. Iar ajutorul
constă în harul lui Dumnezeu, pe care omul îl primește prin Tainele Spovedaniei,
Împărtășaniei și prin rugăciune. ,,Jucând”, spune Sfântul Teofan Zăvorâtul, ,,să nu vă pierdeți
mântuirea”4. Nu este pe Pământ om lipsit de suferințe și necazuri. Suferințele și necazurile ne
vin de la Dumnezeu atât spre învățare de minte, cât și spre dobândirea răsplăților de Sus. Dacă
le îndurăm fără cârtire, prin ele ne curățim de păcate, creștem duhovnicește și ne pregătim
pentru veșnicie. Smerenia și răbdarea, nădăjduirea în Domnul și în voia Lui, care este bună –
iată esența dispoziției sufletești cu adevărat creștine. Mântuitorul Hristos ne-a lăsat pilda celei
mai înalte răbdări, iubiri și blândeți, suferind pătimiri pe Cruce și rugându-Se pentru
răstignitorii Săi5.
Boala este o vreme pentru cercetarea de sine, vreme pentru a chibzui, vreme de
pocăință. Deci, să ne amintim că totul este de la Dumnezeu: și boala și sănătatea. Iar tot ce e

2
Dr. Dimitri Aleksandrovici AVDEEV, Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe, traducere din limba rusă de
Adrian și Xenia TĂNĂSESCU-VLAS, Editura Sophia, București, 2007, p. 101.
3
Idem, Când sufletul este bolnav, trad. din lb. rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, ediția a 3-a, Editura
Sophia, București, 2015, p. 7.
4
Ibidem, pp. 13-14.
5
Ibidem, pp. 21-22.

3
de la Dumnezeu este spre binele nostru. Cârtirea, protestul, înrăirea împotriva a toți și a toate
strică pacea lăuntrică, sporesc suferința și micșorează roada duhovnicească care constituie
scopul trimiterii și care e mântuirea noastră6.
Sfântul Vasile cel Mare spunea: ,,Bolile se întâmplă din pricini firești, și atunci este de
folos meșteșugul doctorului; se întâmplă și ca pedeapsă pentru păcat, și atunci este nevoie de
răbdare și pocăință; se întâmplă și ca prin răbdare să-l biruim pe cel viclean, cum a fost cu
Iov; și sfinții suferă boli. Așadar, cere de la Dumnezeu să-ți facă cunoscute pricinile pedepsei,
iar după aceea cere de la El izbăvire de neputință, răbdând toate doctoriile amare și toate
meșteșugurile neplăcute ale doctorilor”7.
Protoiereul Valentin Svențițkii (cunoscut duhovnic rus al secolului trecut) spunea:
,,Bolile vin ca pedeapsă, ca învățare de minte, ca punere la încercare a răbdării și a credinței.
Toate au însă la temelie păcatele noastre, începând cu păcatul strămoșesc, și în acest sens
boala este începutul morții fizice”8.
Sfântul Ignatie Briancianinov spunea: ,,Patul bolii devine adeseori loc al cunoașterii
lui Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că: ,,Stricăciunea sufletului este pricina
bolilor sufletești. Ne îmbolnăvim și ca să fie pusă la încercare statornicia noastră în bine”, iar
Cuviosul Ioan Scărarul spunea: ,,Bolile ne sunt trimise pentru curățirea de greșeli, iar uneori
pentru smerirea trufiei”9.
Înainte de a purcede la tratarea temei, este imperios necesar să expunem câteva
definiții ale unor sisteme și termeni cu care vom opera pe parcursul lucrării, anume:
 PSIHIATRIA - disciplina medicală ce studiază clinica, diagnosticarea și tratamentul
bolilor psihice.
 PSIHOTERAPIA - sistem de acțiune terapeutică și psihologică asupra psihicului, iar
prin psihic - asupra organismului bolnavului.
 PSIHOLOGIA - știința ce studiază legitățile dezvoltării și funcționării psihicului ca
formă aparte a activiyății vitale
 PSIHOLOGIA MEDICALĂ - știința ce studiază particularitățile psihologice ale
oamenilor care suferă de diverse afecțiuni și posibilitățile de a li se acorda asistență
psihologică

6
Ibidem, pp. 22-23.
7
Ibidem, pp. 23-24.
8
Ibidem, pp. 24-25.
9
Ibidem, pp. 25-26.

4
  NARCOLOGIA - disciplina medicală ce studiază clinica, diagnosticarea și tratamentul
bolilor pe care le produce dependența de o serie de substanțe, cum ar fi alcoolul,
diversele narcotice, tutunul etc.
 NEUROLOGIA (neuropatologia) - știința medicală ce studiază clinica, diagnosticarea și
tratamentul bolilor nervoase, cum ar fi urmările traumelor coloanei vertebrale și
creierului, afecțiunile nervilor periferici, atacurile vasculare cerebrale etc.10

TRATARE
FĂRĂ HRISTOS VINDECAREA ESTE CU NEPUTINȚĂ

Psihoterapia ortodoxă reprezintă o orientare religios-morală a psihoterapiei (știința

despre tratarea sufletului) și se întemeiază pe valorile spirituale creștine. Se poate afirma cu
toată siguranța că psihoterapia a inclus și a împrumutat nu puține lucruri din pastorație și din
tratamentul duhovnicesc. Efortul psihoterapeutului amintea în numeroase privințe de un reflex
laic al efortului preotului (cu excepția slujbelor și a Tainelor). Confundarea și ștergerea
limitelor sale au transformat psihoterapia într-un strat amorf alcătuit din tot felul de surogate,
începând de la tehnicile hipnotice, care s-au încetățenit deja, până la metodele șamanice,
dansuri, transe cu nuanță sexuală și meditație sterilă în sfere abstracte. De fapt, acestea toate
se plasează în sfere din afara lui Hristos și străine de El ca duh. Abundă tehnicile de
dezvoltare a imaginației și așa hipertrofiată a pacientului (lucru cu totul inadmisibil de pe
poziții patristice)11.
Dr. Avdeev subliniază faptul că adevărata terapie a sufletului este cea care se
întemeiază pe sfințenie, pe duhovnicie, și care își are obârșia la Însuși Hristos, singurul Doctor
adevărat al sufletelor și trupurilor noastre. În duhul învățăturii lui Hristos, tratamentul
dobândește cu totul alt caracter și cu totul altă însemnătate, neîncălcând deloc viața religioasă
individuală, ci, dimpotrivă, întărind-o12.
,,Intrumentul de bază” al psihoterapeutului este cuvântul. Totuși, psihoterapia este
chemată să acționeze asupra omului mai mult duhovnicește decât prin cuvânt. Căci dacă în
spatele cuvintelor stă minciuna, nu va ieși de nici un folos. În vechime se spunea că arta
medicală se sprijină pe trei ,,stâlpi”: cuțitul, ierburile tămoduitoare și cuvântul. Cuțitul
simbolizează chirurgia, ierburile tămăduitoare sunt o imagine colectivă a preparatelor

10
Dr. D. A. AVDEEV, Când sufletul este bolnav, ..., pp. 41-42.
11
Idem, Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe, …, pp. 29-32.
12
Ibidem, p. 33.

5
medicamentoase, iar prin cuvânt se înțelege relație vie, caldă, a medicului cu bolnavul.
Psihoterapia își fixează scopuri bune, însă nu poți ușura povara sufletească a altui om fără să
ai valori duhovnicești proprii. Medicul poate avea titlul de doctor în medicină, de profesor sau
de academician: totuși, asta nu schimbă esența lucrurilor dacă credința creștină este pentru el
un sunet lipsit de conținut. Eforturile lui nu vor da sufletului reperele de care acesta are
nevoie; mai mult, ele îl vor arunca în prăpastia unor păcate grele, și necazurile bolnavului se
vor înmulți13
Unul dintre principiile psihoterapiei moderne este ,,scopul scuză mijloacele”.
Adeseori, medicii dau ,,sfaturi” care în loc de folos pot aduce sufletului o vătămare evidentă.
Tragedia științei contemporane despre suflet constă în aceea că favorizează păcatele și
patimile omului, tinzând prin toate mijloacele să-i ridice acestuia nivelul autoaprecierii sau
punând accentul pe meditație, autoreglare psihică prin stări de alternare a conștiinței14
În țara noastră, psihoterapia s-a trezit în situația unui copil aruncat în vârtejul vieții
fără a fi educat și supravegheat. Și, precum se întâmplă în asemenea situații, copilul nu face,
de obicei, alegerea cea mai bună. Putem oferi și altă analogie. Psihoterapia s-a trezit în situația
unui om care stă pe un sac cu aur și întinde mâna după pomană. Din mila lui Dumnezeu, în
zilele noastre psihoterapia ortodoxă devine, treptat, tot mai solicitată, și credem că ea are un
mare viitor15

DESPRE STĂRILE OBSESIVE

Starea obsesivă este definită ca apariție în conștiință a unor idei, reprezentări sau orice
fel de fenomene care nu sunt legate în momentul respectiv de conținutul conștiinței și sunt
neplăcute din punct de vedere emoțional pentru bolnavi. ,,Domnind” în conștiință, stările
obsesive dau naștere unei tensiuni emoționale, favorizează dezadaptarea omului la mediul
înconjurător. Fricile obsesive se numesc fobii, ideile obsesive - obsesii, iar acțiunile obsesive -
compulsii16
Sindromul fobic (de la grecescul ,,phobos” – frică) este un fenomen foarte răspândit.
Sunt distinse numeroase stări fobice: de exemplu, nosofobia (frica de boală), agorafobia (frica
de spațiile deschise), claustrofobia (frica de spațiile închise), eritrofobia (teama de a roși),
mizofobia (frica de murdărire) ș.a.m.d. Toate acestea sunt exemple de frici patologice, adică

13
Ibidem, pp. 34-36.
14
Ibidem, p. 37.
15
Ibidem, p. 39.
16
Ibidem, p. 41.

6
nelegate de o amenințare reală. Sunt frici care vin din lașitate. Din păcate, lașitatea poate fi și
insuflată prin educație. Dacă, să zicem, copilului i se spune din cinci în cinci minute: ,,nu
pune mâna”, ,,nu te cățăra”, ,,nu te apropia” ș.a.m.d.17
Dr. psihiatru ne dă un exemplu de mizofobie, adică de frică obsesivă de molipsire, de
murdărire. Acesta istorisește că într-o zi a venit la dumnealui o femeie care îi spune că suferă
atât de tare de mania curățeniei încât nu poate să o controleze. Astfel, ea evita orice contact cu
oamenii și cu locurile murdare, iar când ajungea acasă, începea procesul unei îndelungate
,,curățiri” de tot - toate hainele la spălat și un duș de câte trei-patru ore, interval care creștea în
mod constant. Când se spăla pe mâini, acesteia i se părea că iarăși s-a atins de ceva murdar și
relua procesul spălării. De asemenea, începuse să aibă un adevărat tremur nervos când ieșea
din baie (oarecum asemănător cu boala lui Parkinson) și o isterie lăuntrică grosolană (tristul
record este de 30 ore în picioare în baie, în zilele 22-23.09.2006). Femeia recunoștea cu amar
faptul că și-a pierdut toți prietenii și, în curând, putea pierde și locul de muncă de la care
venea la 22.30, făcea duș până la 3.00 și pleca din nou la muncă la 9.00 dimineața18
Cum să reacționăm la apariția ideilor obsesive? În primul rând, nu trebuie să ,,stăm de
vorbă” cu ele. Ele se numesc ,,obsesive” pentru că nu se pretează niciunei interpretări logice,
ele strecorându-se iarăși în conștiință, proces care se tot repetă. Natura acestor stări este
demonică. Prin urmare, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, cerând de la El ajutor. Numai prin
împreună-lucrarea dintre harul lui Dumnezeu și silința omului obsesiile (a se citi ,,dracii”) îl
lasă în pace pe om. Dr. Dmitri afirmă faptul că este neapărată nevoie să se îndeplinească
următoarele: Să nu se dea crezare conținutului obsesiei. Să nu se stea de vorbă cu gândurile
obsesive. Să se cheme Harul lui Dumnezeu (prin rugăciuni, prin Tainele Bisericii)19.
Dr. Avdeev ne mărturisește că adeseori are prilejul de a întâlni la oameni frici de tot
felul, a căror proveniență dumnealui o leagă de ignoranța religioasă, de neînțelegerea esenței
sfintei Ortodoxii. De pildă, vin oameni la consult, cuprinși de frică și de confuzie, care îi spun
lucruri de genul: ,,Am făcut un mare păcat: am dat la slujbă lumânări cu mâna stângă”, sau
,,Am pierdut cruciulița de la Botez! Sunt terminat!” sau ,,Am găsit pe jos o cruciuliță și am
ridicat-o; probabil că am luat asupra mea crucea altcuiva!”. Alt fenomen răspândit sunt
feluritele superstiții (de tipul ,,pisica neagră”, sau ,,solnița răsturnată” ș.a.m.d.) și fricile care

17
Ibidem, p. 42.
18
Ibidem, pp. 43-44.
19
Ibidem, pp. 50-51.

7
apar pe acest teren. La drept vorbind, fricile de acest fel nu sunt altceva decât un păcat care
trebuie spovedit și de care omul trebuie să se pocăiască20

DESPRE PĂCATUL BEȚIEI

Milioane de oameni din Rusia și din întreaga lume sunt împătimiți de băuturile
spirtoase, aducând nu puțină vătămare sieși și aproapelui. Într-adevăr, alcoolismul este un rău
cumplit, care ,, devorează” și femei, și bătrâni, până și copii. Potrivit celor mai modeste
estimări, în Rusia aprox. 7 milioane de oameni suferă de alcoolism cronic. Situația este
înfricoșătoare dacă scoatem la lumină statistica conform căreia dintre adolescenții de 13 ani
jumătate consumă alcool21
Beția este o nenorocire. În băutură sunt ,,înecate” insuccesele, dragostea neîmpărtășită,
tensiunile din familie sau infidelitatea partenerului conjugal. Cauză a beției pot deveni
nemulțumirea de sine, trădarea prietenilor. Este cu neputință să enumerăm toate cauzele.
Alegând un asemenea mod pentru a se ,,ascunde” de probleme, de dificultăți sau de necazuri,
omul începe să trăiască nu în lumea reală, ci într-o lume iluzorie. Astfel, problemele nu sunt
rezolvate, ci multiplicate. Votca nu este o victorie, ci întotdeauna o înfrângere. Beția este o
fundătură, cale spre pieirea sufletească și trupească22
Alt fapt important care favorizează alcoolismul este deprimarea. Depresia este
sindromul cel mai răspândit dintre maladiile psihice. 60% din structura patologiei psihice este
reprezentată de tulburările depresive. 5% din populația globului pământesc suferă de această
boală. Astfel, este important ca cel ispitit de alcoolism să vadă mai întâi în sufletul său
înclinația spre deprimare și s-o învingă cu ajutorul lui Dumnezeu23
Formarea dependenței de alcool are loc în trei stadii sau etape consecutive. Acestea
sunt: stadiul neurastenic (în care, din cauza slăbiciunii nervoase, crește treptat atracția pentru
alcool), stadiul encefalopatic (de suferință a creierului, caracterizat prin degradarea
personalității și afectarea gravă a sănătății) și stadiul narcotic (când atracția patologică spre
alcool devine de neînvins, beția devenind, practic, un obicei zilnic). La acest ultim stadiu
apare sindromul de abstinență, care se manifestă prin tremurul mâinilor, amețeală, astenie,
lipsa poftei de mâncare, transpirații, palpitații, uscăciunea mucoasei bucale. De asemenea, se

20
Ibidem, pp. 58-59.
21
Dr. D. A. AVDEEV, Când sufletul este bolnav, ..., p. 121.
22
Ibidem, pp. 121-122.
23
Ibidem, p. 122.

8
știe că bețivii sunt mincinoși și că nu te poți baza pe ei. Ciroza hepatică, gastrita, miocardita,
psihoza alcoolică și nebunia, atrofia glandelor sexuale - iată ce-l așteaptă pe alcoolic24

Alcoolismul la adolescenți
Alcoolul este extrem de periculos pentru copii și adolescenți. Consumul de alcool
perturbă procesele de maturizare neuronală. Ca atare, vor avea de suferit intelectul, memoria,
gândirea și comportamentul adolescentului. Adolescenții se îmbată ușor, starea lor
degradându-se rapid, ajungând chiar până la comă. Organismul adolescentului este încă fragil
și, sub influența alcoolului, se dezvoltă rapid un întreg ,,buchet” de maladii. Adolescentul este
împins pe calea beției și de atmosfera fără duhovnicie, păcătoasă pe care o vede în societatea
adultă, dar în primul rând în familia sa. Beția părinților mutilează sufletul copilului. Îți
sângerează inima când vezi copii sfâșiați de acest amar, lipsiți de atenția, de mângâierile și de
grija tatălui alcoolic (iar acum, deseori, și a mamei alcoolice25

Cum să-i ajutăm pe cei ce suferă de boala beției

Sfânta Biserică ortodoxă consideră beția păcat greu. Ca atare, se înțelege de ce
bolnavul nu poate fi ajutat cu eficacitate numai prin mijloace medicale. Sfaturile și
medicamentele nu sunt atotputernice. Pentru învingerea bolii este neapărată nevoie de
pocăință sinceră înaintea lui Dumnezeu prin Taina Spovedaniei, de rugăciuni către Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu și către Sfinții Lui. Dacă în inima celui care suferă de alcoolism este
loc pentru credința creștinească, trebuie să i se aducă aminte că este ținut în lanțurile
păcatului. Trebuie familiarizat cu principiile credinței Ortodoxe, trebuie să i se dea exemple
de vindecări pe care Domnul le-a dăruit păcătoșilor pocăiți. Medicul ortodox trebuie să
vorbească despre toate aceste lucruri, chemându-l cu smerenie pe Domnul să-i vindece pe cei
în suferință. De asemenea, dacă rudele bolnavului sunt oameni credincioși, ei trebuie să se
roage cu râvnă pentru el acasă și la Biserică, cel rătăcit să poarte mereu cruce la gât, să facă
rugăciuni, să bea aghiasmă cu credință și cu evlavie. Doar prin credință și răbdare, doar prin
pocăință și prin milostivirea lui Dumnezeu se poate vindeca alcoolicul cu adevărat. Altă cale
nu există26.

24
Ibidem, pp. 123-124.
25
Ibidem, pp. 126-128.
26
Ibidem, pp. 128-131.

9
 DESPRE NARCOMANIE ȘI NARCOMANI

Acest flagel este cumplit, răspândindu-se galopant în Rusia. Cifrele arată acest lucru:
2% din populația țării este dependentă în mod persistent de droguri; în ultimii zece ani,
narcomania a crescut de 10 ori printre copii și adolescenți, încât astăzi se consideră că există-n
Rusia peste o jumătate de milion de copii narcomani. E necesar de adăugat că un singur
narcoman ,,molipsește” până la alți 60 oameni. Foarte grav este faptul că narcomania nu poate
fi vindecată practic nicăieri în lume (terapia are succes doar în 2-3% din cazuri). Problema
este că aici avem de-a face cu o boală mai mult duhovnicească decât trupească, iar procesul
tratamentului constă în recuperare îndelungată și minuțioasă27
Narcomania reprezintă starea de intoxicație periodică sau cronică, vătămătoare pentru
om și pentru societate, produsă de consumul narcoticelor (de proveniență naturală sau
arficială). Pentru ca cineva să fie numit ,,narcoman”, trebuie să observăm la el următoarele:
atracția de neînvins față de narcotice, toleranța crescândă (mărirea dozei), dependența fizică și
psihică de narcotice. Problema narcomaniei are multe aspecte. Ea este și morală, și medicală,
și socială, și juridică28

Unde sunt rădăcinile narcomaniei?

Cauza principală a consumului de narcotice este lipsa duhovniciei. Consumul de
narcotice este un păcat comis cu bună știință, care cu timpul ,,odrăslește” alte păcate. Iubirea
de plăceri și îmbuibarea pântecelui, iubirea desfătărilor trupești și lenevia, înmulțite cu
necredința sau cu puțina credință, cu neînțelegerea pricinilor și a rosturilor pentru care trăiește
omul pe acest pământ - iată rădăcinile duhovnicești ale narcomaniei. În mare măsură sunt
vinovați părinții, care nu și-au învățat copiii credința creștinească, nu i-au deprins cu
ascultarea, n-au urmărit cu ce sau cu cine își petrece vremea fiul sau fiica lor. Și rezultatul nu
s-a lăsat așteptat29

Dependența
Împătimirea de narcotice este deja constituită după două-trei luni. Deseori omul devine
sclav al narcoticelor chiar după prima injecție. De la începerea consumului de narcotice (cum
ar fi heroina), narcomanul mai trăiește în medie șape-opt ani, uneori zece-doisprezece, însă
aceasta nu este viață, ci mai degrabă un chin continuu. La fiecare zece-douăsprezece ore,
27
Ibidem, p. 161.
28
Ibidem, p. 162.
29
Ibidem, p. 164.

10
narcomanul simte dorința de neînvins de a-și lua doza, care până la un moment dat crește în
continuu. Dacă nu-și ia doza, îl trec sudori reci, apar greața, voma, durerile articulare,
abdominale, tremurul în tot corpul. Așa se manifestă dependența fizică. Dependența psihică
însă, este o manifestare și mai gravă a narcomaniei. Astfel, acesta simte față de narcotice
,,dragoste”, gândindu-se tot timpul la ele, așteptând întâlnirea cu ele, bucurându-se dacă
întâlnirea este pe punctul de a avea loc și întristându-se și enervându-se dacă este amânată. Nu
trebuie să uităm să precizăm faptul că narcoticele aduc vătămări foarte puternice, uneori
ireversibile, sănătății omului. Suferă grav creierul și sistemul nervos, imunitatea scade, ficatul
e distrus, inima slăbește. Nu există organ ori sistem din organismul narcomanului care să
rămână neafectat30

Faptele strigă
Iată rezultatele unui studiu interesant, realizat de departamentele de poliție și de
educație a populației din orașul Fullerton, statul California (S.U.A.), în martie 1988:
Principalele probleme din școală în 1940:
1. Elevii vorbesc în timpul orelor.
2. Mestecă gumă.
3. Fac gălăgie.
4. Aleargă pe coridoare.
5. Nu respectă ordinea la rânduri.
6. Se îmbracă în mod neregulamentar.
7. Se ceartă în clasă.

Principalele probleme din școală în 1988:

1. Consumul de droguri.
2. Consumul de alcool.
3. Graviditatea.
4. Sinuciderile.
5. Violurile.
6. Tâlhăriile.
7. Bătăile31

30
Ibidem, pp. 162-163.
31
Ibidem, pp. 171-172.

11
Despre ajutorul trimis de Dumnezeu narcomanilor care s-au pocăit
Iată ce spune o femeie care s-a vindecat cu ajutorul lui Dumnezeu: ,,Am ,,stat” pe
heroină un an și jumătate. A fost cea mai cruntă perioadă din viața mea. Am pierdut tot:
părinți, prieteni, omul iubit... Și, principalul, m-am pierdut pe mine însămi, mi-am pierdut
SUFLETUL! Nu-mi trebuia nimic. Toată energia mea se îndrepta spre căutarea dozei
următoare. Îmi înșelam părinții, oamenii apropiați. Era un coșmar. Nu mi-a rămas decât să
aștept sfârșitul tuturor acestor chinuri. Narcoticele m-au terminat, mi-au pierdut sufletul. Cu
ajutorul lui Dumnezeu, acum trăiesc fără narcotice. Asta nu este altceva decât o minune. Doar
Domnul poate să ne izbăvească din acest adânc! Sunt fericită și recunoscătoare Domnului
pentru izbăvirea mea”32
Îndrumarea pastorală este o condiție prioritară a vindecării. Aceasta ar putea consta
în:
-convorbiri pastorale și predici
-studierea în grup a Sfintei Scripturi
-participarea la viața bisericească și la Tainele Bisericii
-viața liturgică, slujbe, pelerinaje
-recuperarea duhovnicească și îmbisericirea în condiții mânăstirești (bolnavul să facă
ascultare două-trei luni într-o mânăstire)33

DESPRE PĂCATUL FUMATULUI

Despre fumat, Sfântul Ioan de Kronstadt spunea că: ,,Omul a pervertit plăcerile
simțurilor. Pentru miros și gust a descoperit și trage în piept aproape tot timpul un fum acru și
puturos, ,,tămâindu-l” astfel mereu pe diavol, cu acest fum strică aerul din locuința sa și din
afara ei, și mai întâi de toate se îmbibă cu această putoare el însuși: fumul înghițit mereu
acționează nu doar asupra sănătății fizice, ci și asupra subțirimii simțirii inimii, împărtășindu-i
caracterul trupesc, grosolănia, împătimirea simțurilor”34, iar Cuviosul Ambrozie de la Optina
spunea: ,,Tutunul slăbănogește sufletul, înmulțește și întărește patimile, întunecă rațiunea și
distruge sănătatea, pricinuind o moarte înceată. Mânia și întristarea sunt urmările îmbolnăvirii
sufletului prin fumat”35.

32
Ibidem, p. 186.
33
Ibidem, p. 199.
34
Ibidem, p. 200.
35
Ibidem.

12
 În calitate de medic, Dr. Avdeev ne amintește că tutunul conține în jurul a treizeci de
substanțe vătămătoare pentru sănătate. Cea mai periculoasă dintre acestea este considerată
alcaloidul numit nicotină. În rândul fumătorilor sunt deosebit de răspândite afecțiunile
bronhopulmonare. Cea mai cumplită urmare a fumatului este, de altfel, cancerul la plămâni.
Fumul de tutun conține substanțe cancerigene, cum ar fi benzopirenul și derivații săi36
Fumătorii sunt mulți. Printre ei găsim reprezentate toate categoriile de vârstă, de la
copii până la bătrâni. Fumează băieți și fete, fumează femei, fumează chiar și unele gravide.
Potrivit unui studiu, în Moscova vârsta începerii fumatului a coborât până la 10 ani la băieți și
la 12 ani la fete. Dureroasă realitate...37
Trebuie spus că asupra organismului copilului fumatul are o acțiune extrem de nocivă.
La adolescentul fumător se formează un complex de devieri neuropsihice. Sunt afectate
atenția, memoria, somnul, dispoziția suferă salturi bruște. La fumători de dezvoltă sindromul
nicotinic. Este vorba de aceeași dependență ca la alcool și la narcotice, doar că mai puțin
dăunătoare pentru sănătate. Deși, la drept vorbind, riscul cancerului pulmonar nu prea justifică
anumite păreri conform cărora această patimă este inofensivă. Trebuie amintit și faptul că,
potrivit noii clasificări a bolilor, intrate în vigoare în anul 1999, dependența de tutun a fost
recunoscută oficial ca boală. Iar noi adăugăm - care ține de păcat, fiindcă fumatul este un fel
de satisfacere a poftelor, un fel de a dobândi plăcere bolnăvicioasă. Bine a zis cine a zis că a
fuma înseamnă a tămâia pe draci38.

Sfinți Părinți, despre boli și bolnavi

Referitor la boală, Sfântul Isaac Sirul remarcă faptul că temerea pentru trup este atât de
puternică în oameni încât deseori ajung în imposibilitatea de a săvârși vreun lucru vrednic de
slavă sau cinste. Dar când asupra temerii pentru trup vine temerea pentru suflet, temerea
trupească se face neputincioasă în fața temerii pentru suflet, precum ceara în fața puterii
focului care arde tot. De asemenea, Sfântul ne îndeamnă atunci când suntem întru boală, să
zicem: ,,Fericit cela ce s-a învrednicit a fi pus de Domnul la încercare întru cele pentru care
moștenim viața veșnică”, căci Dumnezeu trimite bolile spre sănătatea sufletului39
Sfântul Ambrozie de Optina ne învață că în a te trata la doctori și a lua medicamente
nu e niciun păcat, fiindcă totul este de la Dumnezeu. Atunci când bolnavul folosește
medicamente, acesta nu păcătuiește, ci atunci când își pune toată nădejdea numai în medic și

36
Ibidem, pp. 201-202.
37
Ibidem, p. 202.
38
Ibidem, p. 203.
39
Ibidem, p. 234.

13
în medicamente, uitând că totul atârnă de Atotbunul și Atotputernicul Dumnezeu, Singurul
Care dă viață cui vrea și omoară pe cine vrea40
Din scrisorile Sfântului Teofan Zăvorâtul aflăm că totul este de la Dumnezeu: și bolile,
și sănătatea, iar tot ce este de la Dumnezeu ni se dă spre a noastră mântuire. Dumnezeu trimite
unele boli spre pedeapsă, ca pe o epitimie, altele spre învățătură de minte, ca omul să-și vină
în fire, altele ca omul să scape de un necaz în care ar fi picat dacă ar fi fost sănătos, altele ca
omul să dovedească răbdare și prin aceasta să merite mai mare plată, altele ca să-l curățească
de toată patima, ca și din alte pricini. Sfântul ne sfătuiește să mulțumim lui Dumnezeu mereu,
chiar și pentru boală. Atrage atenția, însă, că există boli asupra vindecării cărora Domnul pune
opreliște când vede că boala este mai de trebuință pentru mântuire decât sănătatea41.

CONCLUZII

Din lucrarea de față distingem următoarele concluzii:

 Beția este o nenorocire, iar beția părinților mutilează sufletul copilului;
 Consumul de alcool perturbă procesele de maturizare neuronală;
 Cauza principală a consumului de narcotice este lipsa duhovniciei, iar consumul de narcotice
este un păcat comis cu bună știință, care cu timpul ,,odrăslește” alte păcate;
 Îndrumarea pastorală este o condiție prioritară a vindecării. Aceasta ar putea consta în:
convorbiri pastorale și predici, studierea în grup a Sfintei Scripturi, participarea la viața
bisericească și la Tainele Bisericii, viața liturgică, slujbe, pelerinaje, recuperarea
duhovnicească și îmbisericirea în condiții mânăstirești (bolnavul să facă ascultare două-trei
luni într-o mânăstire)
 Tutunul slăbănogește sufletul, înmulțește și întărește patimile, întunecă rațiunea și distruge
sănătatea, pricinuind o moarte înceată.

40
Ibidem, pp. 241-242.
41
Ibidem, pp. 235-237.

14
 BIBLIOGRAFIE

1. AVDEEV, Dr. Dimitrij Aleksandrovici, Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe,

traducere din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia,
București, 2007.
2. Idem, Când sufletul este bolnav, traducre din limba rusă de Adrian și Xenia
Tănăsescu-Vlas, ediția a 3-a, Editura Sophia, București, 2015.
3. http://www.crestinortodox.ro/religie/avdeev-dmitri-alexandrovici-149060.html

15