An școlar 2014-2015 Clasa a VIII a

Părți de vorbire(reactualizarea cunoștințelor din clasele anterioare)

I.Substantivul

DEFINIŢIE parte de vorbire flexibilă

- fiinţe: om, leu, Mihai
- lucruri: carte, tablou
- acţiuni: citire, scriere
denumeşte obiecte - stări: tristeţe, veselie
- însuşiri: bunătate, înţelepciune
- fenomene: fulger, viscol
- relaţii: prietenie, înţelegere

COMUNE copil CONCRETE: scaun SIMPLE: lume

1. FELUL
PROPRII Ion ABSTRACTE: vis COMPUSE bunăvoinţă

MASCULIN MOBILE: leu – leoaică, raţă – răţoi

2. GENUL FEMININ 
NEUTRU EPICENE: furnică, privighetoare, elefant

SINGULAR  DEFECTIVE DE NUMĂR: sânge, întuneric, aur, înţelepciune,

3.NUMĂRUL
 COLECTIVE: tineret, frunziş corni
PLURAL  CU FORME MULTIPLE DE PLURAL: corn coarne
cornuri
4. CAZUL ȘI FUNCȚIA SINTACTICĂ A SUBSTANTIVULUI
Nominativ- Omul acesta are un ideal.(subiect)
-El este omul indicat de noi.(nume predicativ)
Acuzativ - Îl cunosc pe omul acela.(complement direct)
Nu știu multe despre omul acesta.(complement indirect)
În vacanță merg la bunici.(complement circumstanțial de loc)
Mergem la mare în iulie. (complement circumstanțial de timp)
Dativ - Îi dau omului ceea ce i se cuvine.(complement indirect)
Genitiv - Exemplul omului acesta este demn de urmat.(atribut substantival genitival)
Vocativ - Om bun, mulţumesc de ajutor! ( nu are funcție sintactică).
LOCUŢIUNI SUBSTANTIVALE grupuri de cuvinte cu sens unitar,
echivalente semantic ale substantivului

Exemple:
băgare de seamă - atenţie
ţinere de minte - memorie
scăpare din vedere - uitare, omisiune
aducere aminte - amintire
părere de rău - regret

II.Verbul

Verbul
Partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima
actiuni, stari sau calitati privite ca procese in derulare

1.Clasificările verbului
a)dupa rolul sintactic si morfologic:
-predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a
merge, a vedea etc)
-copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal,
impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)
-auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive
(a fi, a vrea, a avea)
b)dupa posibilitatea de a avea complement direct:
-tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc)
-intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)
c)dupa referirea la persoana:
-personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.)
-impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a
ninge, a se zice etc.)
-unipersonale: de folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a
trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut.
2.Locutiunile verbale
Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi
morfologice si sintactice specifice verbului.
Structura locutiunilor verbale:
-verb+prepozitie+substantiv:a avea de gand
-verb+interjectie:a face tusti
-verb+substantiv:paziti-va gura(pronume intre verb si substantiv)
-verb+etc.:a o lua la sanatoasa, a-si aduce aminte
 Cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbale:a face, a da, a lua, a avea, a pune, a
trage, a baga
Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca:
-se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga=a fugi)
-intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente;
-exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte;aminte=?)

3.Diateza verbului
Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect:
diatezele activa, pasiva si reflexiva
Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele
acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si
timpurilor respective;
Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat
sau subinteles) ; se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a
verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;
Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza
activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de
marca morfologica.

4.Modurile verbului
Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum
considera vorbitorul actiunea
Modurile:-personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei;
-nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste;
-predicativ: daca verbul poate indeplini functia de predicat;
-nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de predicat;

Moduri personale, predicative:

-indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala,sigura (eu lucrez, tac, culeg,
fug);
-conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent,ireala in trecut (eu sa
lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit);
-conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra,
as tacea, as culege, as fugi);
-imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege!
fugi!);

Modurile nepersonale, nepredicative:

-infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra
etc.);
 -gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii
(citind, lucrand etc.);
-participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect(citit, vazut,
citit etc.);
-supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si
sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.);

5.Timpurile verbale
Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii
Timpurile indicativului
-prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug);
-imperfect: actiune trecuta, nedeterminata in momentul la care se refera vorbirea
(lucram, taceam, culegeam, fugeam);
-perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii);
-perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata
de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit);
-mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute
(lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem);
-viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege,
voi fugi);
-viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte
actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);
Timpurile conjunctivului
-prezent: să lucrez, să tac, să culeg, să fug;
-perfect: să fi lucrat, să fi tacut, să fi cules, să fi fugit;
Timpurile conditional -optativului
-prezent: aș lucra, aș tăcea, aș culege, aș fugi;
-perfect: aș fi lucrat, aș fi tăcut, aș fi cules, aș fi fugit;
Nu uita! Imperativul, deși este mod predicativ, nu are forme decât pentru prezent.
Atenție! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent
și perfect, celelalte moduri neavând forme pentru mai multe timpuri.

6.Conjugarea verbului
Flexiunea verbului dupa diateză, mod, timp, timp, persoană și numar se numește conjugare.

Nu uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in
patru conjugari:
Conjugarea I: verbe terminate în -a (a lucra, a canta, a visa etc.)
Conjugarea II: verbe terminate în -ea (a placea, a vedea etc.)
Conjugarea III: verbe terminate în -e (a bate, a merge, a spune etc.)
Conjugarea IV: verbe terminate în -i sau -i (a fugi, a dori, a cobori, a hotari etc.)
III.1 Pronumele

Definiție- pronumele este partea de vorbire care ține locul unui substantiv.

Număr singular

plural

Persoană persoana I : eu/ noi

persoana a II a : tu/voi
persoana a III a: el/ea
ei/ele

Genul pronumelui- pronumele personal are gen numai la persoana a III a.

● Gen masculin-el (sg.); ei(pl)

● Gen feminin-ea(sg); ele(pl.)

Funcțiile sintactice ale pronumelui personal:

a) subiect-El citea o poveste cu zâne.
b) atribut pronominal în Ac. - Florile de la el sunt frumoase.
atribut pronominal în G - Copiii lor sunt studenți.
c) complement- Am vorbit despre voi toată seara.

Formele pronumelui personal

Persoana I – eu / noi

Singular Plural
Cazul Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat
N eu - noi -
G - - - -
D mie îmi, mi- nouă ne, ni-
Ac pe mine mă, m- pe noi ne
V - -

Persoana a II-a – tu / voi

Singular Plural
Cazul Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat
N tu - voi -
G - - - -
D ţie îţi, ţi- vouă vă, vi-, v-
A pe tine te pe voi vă, v-
V tu! - voi! -

Persoana a III-a – el / ei – ea /ele

Masc. Singular Plural Fem. Singular Plural
Cazul Acc. Neacc. Acc. Neacc. Acc. Neacc. Acc. Neacc.
N el - ei - ea - ele -
G (al, a, - (al, a, ai - (al, a, ai - (al, a, ai -
ai, ale) ale) lor ale) ei ale) lor
lui
D lui îi, i- lor le, li ei îi, i- lor le, li
A pe el îl, l- pe ei îi, i- pe ea o pe ele le
V - - - - - - - -

III.2 Pronumele personal de politeţe

Definiție- pronumele personal prin care se exprimă respectul față de o persoană se numește
pronume personal de politețe.

Pronumele personal de politețe are forme numai pentru pers a II-a şi a III-a .
pers a II-a , sg: N-A-V – dumneata ( mata, matale, mătălică)
G-D – dumitale
pl: N-A-G-D-V – dumneavoastră
pers a III-a, sg: N-A-G-D-V – dumnealui,
dumneaei

III.3Pronumele reflexiv- ţine loculobiectului asupra căruia se exercită acţiunea

verbului,exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului.

ex: Lauda de sine nu miroase bine.

de sine- pronume reflexiv,persoana a III a,singular, acuzativ,formă accentuată,precedat de

prepoziţia de,f.s.de atribut pronominal

Caracteristici

 Are forme proprii doar pentru persoana aIII a.

  Se foloseşte în acuzativ şi dativ,cu forme accentuate şi neaccentuate, diferenţiate după
gen şi număr.
 Nu poate deveni adjectiv pronominal.

III.4 Pronumele posesiv- exprimă ideea de posesie,înlocuind atât numeleposesorului,cât şi

pe cel alobiectului posedat.
Caracteristici:
-este însoţit de articolul posesiv: al, a,ai,ale.

- nu are formă proprie pentru persoana a III a plural, ci o împrumută pe cea a pronumelui
personal (lor).
- la cazurile genitiv şi dativ are forme doar de plural: alor mei,alor tăi,etc.
ex: Cartea este a mea.
a mea= pronume posesiv,pers.I, un obiect posedat,un singur posesor, feminin,singular,
caz N, f.s. nume predicativ
-poate deveni adjectiv pronominal

ex : Cartea mea este nouă.

mea= adjectiv posesiv,pers.I,se acordă în gen, nr.şi caz cu substantivul
cartea(feminin,singular, nominativ), f.s. atribut adjectival

III.5 Pronumele demonstrativ-arată apropierea sau depărtarea obiectului (în spaţiu sau în
timp) sau identitatea acestuia cu elînsuşisau cu un alt obiect.
Clasificare
a) După fel de apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea

de depărtare: acela, aceea, aceia, acelea

de identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași.

După structură simple

compuse

ex: Acesta este colegul meu.

acesta= pronume demonstrativ de apropiere,simplu,masculin, singular, nominativ, f.s.
subiect
* Poate deveni adjectiv pronominal.
Ex: Copilul acesta este colegul meu.
 acesta=adjectiv demonstrativ de apropiere, simplu, se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul copilul ( masculin,singular, nominativ), f.s.atribut adjectival.

III.6 Pronume nehotărât

Pronumele nehotărât sau nedefinit înlocuiește un substantiv dând indicații foarte vagi asupra
obiectului denumit de acesta.

Pronumele nehotărâte pot fi:

 simple, adică neanalizabile în limba actuală: altul, atât(a), cutare, unul

 compuse:

-dintr-un pronume relativ și diverse elemente:

 cu fie-: fiecare
 cu ori-: oricare, oricine, orice, oricât
 cu -va: careva, cineva, ceva, câtva

- dintr-un pronume nehotărât simplu și vre-: vreunul

- din adjectivul nehotărât alt și un pronume nehotărât compus: altcineva, altceva

Funcție sintactică
 subiect: Vine vreunul cu noi?
 nume predicativ: Problema este alta.
 atribut pronominal: Locul fiecăruia este stabilit.
 complement direct: Recomandați-mi pe cineva.
 complement indirect: Mă gândesc la altcineva.

Adjectivele pronominale nehotărâte îndeplinesc totdeauna funcția de atribut adjectival: Fiecare lucru
își are rostul său.

III.7 Pronumele negativ

Pronumele negativ se poate clasifica în:

1. Pronumele negativ simplu: nimeni, nimic

2. Pronumele negativ compus: niciunul

Pronumele negativ "nimeni" se referă la persoane, iar pronumele negativ "nimic" se referă la
obiecte. Pronumele negativ "niciunul" se referă atât la persoane, cât și la obiecte.
Funcții sintactice

1. Subiect: N-a sosit niciunul.

2. Nume predicativ: Acest cățel nu este al nimănui.
3. Atribut (genitival): Cadoul niciunui coleg nu mi-a plăcut.
4. Atribut (prepozițional): Om de nimic.
5. Complement direct: Nu mi-ai spus nimic din ce s-a întâmplat la biserică.
6. Complement indirect: Nimănui nu i-a plăcut acea supă de cartofi.
7. Complement circumstanțial de loc: Nu mă voi duce la niciunul azi.
8. Complement circumstanțial de timp: Nu am ajuns înaintea niciunuia dintre ei.

IV.Adjectivul
Definiție- adjectivul este partea de vorbire care arată însușirile substantivului.

Ex: Miresme dulci vin din bucătăria bunicii.

Clasificarea adjectivelor propriu-zise: pisica blândă

provenite din alte părți de vorbire: copacul înflorit

In functie de forma lor , adjectivele pot fi:

1 ) cu doua terminatii : mare , mare , mari , mari ;

2 ) cu trei terminatii : mic , mica , mica , mici ;

3 ) cu patru terminatii : frumos , frumoasa , frumosi , frumoase ;

LOCUŢIUNI ADJECTIVALE
[grupuri de cuvinte cu sensuri echivalente unor adjective ]

Exemple:

cu stare Bogat
om cu minte Înţelept, chibzuit
de capul lui Independent, liber; neîngrijit, dezordonat

lucru de prisos Inutil, zadarnic

preţ de nimic Meschin, ieftin, neimportant
obiect de soi Important, valoros
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește.

Ex: În fața casei se vedea un copac măreț.

Gradele de comparație ale adjectivului

-pozitiv Mărul este dulce.

-comparativ de superioritate- Nectarul este mai dulce decât siropul.

de egalitate- Nectarul este la fel de dulce ca și mierea.

de inferioritate- Siropul este mai puțin dulce decât mierea.

-superlativ relativ de superioritate Cea mai dulce băutură este nectarul.

de inferioritate Cea mai puțin dulce băutură este apa.

absolut Nectarul este foarte dulce.

Funcția sintactică a adjectivului în propoziție:

Atribut adjectival- Pisica harnică prinde șoareci.

Nume predicativ- Albina este harnică.

V.Numeralul

Definiție – numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea
obiectelor prin numărare.

Numeralul cardinal- exprimă un număr.

Ex: Trei copii pictează.

Numerale cardinale simple: unu, doi, trei, patru, etc.

compuse: optsprezece, douăzeci, optzeci, etc.

Numeralul ordinal- indică ordinea prin numărare.

Ex: Al doilea câștigător este colegul meu.

Numeralul fracționar- denumeste oparte dintr-un întreg, o fracție.

Ex:Pădurile ocupă o treime din regiune.

Numeralul colectiv - arată din câte obiecte este formată o colectivitate.

Ex: Au plecat amândoi ieri.

Valorile numeralului
- valoare substantivală- Trei au plecat la săniuș.

- valoare adjectivală- Doi pisoi dorm.

Unele numerale își schimbă forma după gen:

Masculin Feminin

Primul elev prima elevă

Doi copii două fete

Doisprezece băieți douăsprezece fete

Funcțiile sintactice ale numeralului

- subiect- Cele două s-au așezat pe bancă.
- complement direct- I-am ajutat pe cei trei la teme.
- complement indirect- I-a spus celui de-al doilea să plece.
- atribut adjectival- A cumpărat trei buchete de flori.
- complement circumstanţial de loc: A pornit înspre cei doi.
- complement circumstanţial de mod: Sunt mai bun decât cei trei.

VI. Adverbul
Definiție- adverbul este partea de vorbire neflexibilă care determină un verb.
Merge repede. (caracteristica unei acţiuni)
Va veni aici, mâine. împrejurarea în care are loc o acţiune(locul şi timpul acţiunii)

CLASIFICARE:
A. După formă
– simple: ieri, azi, aşa, sus iute, puţin ......
- compuse: niciodată,nicicând, odinioară, deasupra,oricum...
B. După înţeles:
- adverbe de loc: acolo,sus, dedesubt, aproape...........
- adverbe de timp: acum, aici, dimineaţa, curând.....
- adverbe de mod: aşa, bine, alene, repede...........
FUNCŢII SINTACTICE:

1. A mers până afară. (complement circumstanţial de loc)

2. Mănâncă încet. (complement circumstanţial de mod)
3. Mâine merg la munte. (complement circumstanţial de timp)
4. Casa de acolo e a noastră.(atribut adverbial)
5. E bine de voi! (nume predicativ)

Gradele de comparație ale adverbului

a) Gradul pozitiv- Ana aleargă repede.
b) Gradul comparativ de superioritate- Maria aleargă mai repede decât Ana.
de egalitate- Maria aleargă la fel de repede ca Ana.
de inferioritate- Ana aleargă mai puțin repede decât Maria.

c) Gradul superlativ relativ - Maria aleargă cel mai repede.

absolut- - Maria aleargă foarte repede.

Adverbele relative- sunt folosite în frază ca elemente introductive ale propoziţiilor

subordonate.

Ex: Plec / unde văd cu ochii/.

Adverbele relative sunt: unde ,când, cum, cât,încotro,precum.

Adverbele interogative- au aceeaşi formă ca adverbele relative şi apar în propoziţii

interogative.

Adverbele interogative sunt: unde, când, cum, cât, încotro.

Ex: Unde ai plecat?

VII. Interjecția

Definiție- interjecția este partea de vorbire care, folosită exclamativ, exprimă stări sufletești,
îndemnuri, sau reproduce sunete din natură.
Clasificare
-interjecții simple: au! mă! bă! uf! uș! brrr!

-interjecții compuse- pic-poc! tic-tac! hodoronc-tronc! lipa-lipa!

Interjecții predicative –Hai acasă, ne așteaptă mama!

(vino)