Toleranţa, rezultat al bunei educaţii

Ce inseamna a fi tolerant ?
A fi tolerant înseamna a fi îngăduitor, indulgent, iertător. Este unul dintre elementele
divine ce conduce la liniste, pace, respect, aspecte urmarite si in invataturile biblice.
Toleranţă vine din latinescul tolerare care inseamna a suporta este un termen social,
etic şi religios aplicat la o colectivitate sau la un individ, care defineşte respectul libertăţii
altuia, a modului său de gândire şi de comportare, precum şi a opiniilor sale de orice
natură (politice, religioase etc.).
Toleranta inseamna bunul simt de a nu fi egoist si a intelege ca ceva ce pentru tine
este poate lipsit de importanta pentru altul vine pe primul loc. Lipsa tolerantei este
egoismul iar acesta este sursa tuturor relelor in lume.
Este respectul, acceptarea si aprecierea bogatiei si diversitatii culturilor lumii noastre,
felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a calitatii noastre de fiinte umane.
Este incurajata prin cunoasterea, deschiderea spiritului, comunicatie si libertatea gandirii,
constiintei si credintei. Toleranta este armonia in diferente. Ea nu e doar o obligatiune de
ordin etic; ea e, de asemenea, si o necesitate politica si juridica.
Toleranta e o virtute care face ca pacea sa fie posibila si care contribuie la inlocuirea
culturii razboiului cu o cultura a pacii.
Toleranta nu e nici concesie, nici condescendenta. Este o atitudine activa generata de
recunoasterea drepturilor universale ale persoanei umane si libertatilor fundamentale ale
altora. Trebuie sa fie practicata de catre indivizi, grupuri si state.
Toleranta e responsabilitatea care sustine drepturile omului, pluralismul (inclusiv,
pluralismul cultural), democratia si Statul de drept.
Ea implica respingerea dogmatismului si absolutismului si confirma normele enuntate in
instrumentele internationale cu privire la drepturile omului.
In conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranta nu inseamna
nici a tolera nedreptatea sociala, nici a renunta la propriile convingeri, nici a face concesii
in aceasta privinta. Ea semnifica acceptarea faptului ca fiintele umane, care se
caracterizeaza natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situatia lor, felul de

1
exprimare, comportamente si prin valorile lor, au dreptul de a trai m pace si de a fi cele
care sunt. Ea semnifica, de asemenea, ca nimeni nu trebuie sa-si impuna propriile opinii
altuia.
În lumea moderna, toleranta e mai necesara ca oricand. Noi traim intr-o vreme
marcata de mondializarea economiei si accelerarea mobilitatii, comunicatiei, integrarii si
interdependentei, migratiilor si deplasarilor de mare amploare ale populatiilor, urbanizarii
si mutatiilor in sfera formelor de organizare sociala. Din moment ce nu este nici intr-o
parte a lumii o situatie care sa nu sa se caracterizeze prin diversitate, cresterea intolerantei
si confruntarilor constituie o amenintare potentiala pentru orice regiune. si nu e vorba aici
de o amenintare ce s-ar limita la o anumita tara, ci de o amenintare universala.
Toleranta e necesara atat intre indivizi cit si in cadrul familiei si comunitatii.
Promovarea tolerantei si modelarea atitudinilor fata de diferite opinii, in sensul unei
deschideri reciproce si al solidaritatii urmeaza sa aiba loc in scoli si universitati si prin
intermediul educatiei non-formale, acasa si la locul de munca. Mijloacele de informare in
masa sunt pe masura sa joace un rol constructiv, in acest sens, favorizand dialogul si
dezbaterile libere si deschise, propagand valorile tolerantei si evidentiind pericolul
indiferentei fata de expansiunea ideologiilor si grupurilor intolerante.
În lume sunt intreprinse masuri in vederea asigurarii egalitatii in demnitate si drepturi
pentru grupuri si indivizi, oriunde este necesar. In acest sens, o atentie deosebita va fi
acordata grupurilor vulnerabile dezavantajate din punct de vedere economic sau social
astfel ca sa le fie asigurate protectia legii si masurile sociale, mai ales, in materie de
locuinta, munca si sanatate, cât si in sensul respectarii autenticitatii culturilor si valorilor
lor in special prin educatie.
Educatia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranta. Prima etapa, in
sensul educatiei pentru toleranta, e de a o invata pe fiecare persoana din societate care-i
sunt drepturile si libertatile pentru ca ele sa fie respectate si de a promova vointa de a
proteja drepturile si libertatile altora.
Educatia in sensul de a fi tolerant trebuie sa fie considerata un imperativ prioritar; iata
de ce trebuie sa fie promovate metodele sistematice si rationale de predare a tolerantei
care sa se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice si religioase ale
intolerantei, surse care tocmai constituie cauzele fundamentale ale violentei si excluderii.

2
 Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce
la frica si excluderea altora si trebuie sa-i ajute pe tineri sa-si dezvolte capacitatile de a-si
formula o parere proprie, de a avea o reflexie critica si de a judeca in termeni etici.
La nivel mondial trebuie sa se actioneze pentru punerea in functiune a programelor de
cercetare în domeniul stiintelor sociale si educatiei pentru toleranta, drepturile omului si
non-violentei. Ceea ce inseamna, a acorda o atentie deosebita imbunatatirii instruirii
invatatorilor, programelor de studii, continutului manualelor si cursurilor si a altor
materiale pedagogice, inclusiv noilor tehnologii educationale, in vederea instruirii unor
cetateni activi si responsabili, deschisi spre alte culturi, capabili sa aprecieze valoarea
libertatii, respectarea demnitatii umane si diferentelor dintre ele si care sa fie m stare sa
previna conflictele sau sa le rezolve prin mijloace non-violente.
Toleranţa poate fi înţeleasă în diferite moduri:
Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevră tactică.
Poate reprezenta o acceptanţă sau o permisiune, ca formă a unui dezinteres.
Adevărata toleranţă, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o simplă
"suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare şi este strâns legată
de libertatea persoanei. Prin toleranţă se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare,
religii, alte moduri de gândire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viaţă. Asfel,
garantarea necesităţii spiritului de toleranţă depăşeşte cu mult domeniul îngust al politicii.
Constituţiile statelor democratice moderne garantează diverse forme ale libertăţii
individuale şi de grup, ca, de exemplu, libertatea de opinie şi cea religioasă. Toleranţa
este inclusă în "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului" din 1948 a Organizaţiei
Naţiunilor Unite. De aceea, una din caracteristicile societăţii moderne este pluralismul,
precum şi permanentul dialog între diverse convingeri spirituale, morale şi religioase,
pentru realizarea unei comunităţi în diversitate.
Toleranţa are limitele sale în normele de drept, care reglementează convieţuirea
membrilor societăţii, pentru apărarea demnităţii şi libertăţii oamenilor.
Opusă toleranţei este intoleranţa, care poate merge până la fanatism. Cred, ca este
unul dintre cele mai grave vicii, care si-a pus amprenta pe intreaga istorie a civilizatiilor
umane, iar izvorul acesteia vine, fara indoiala, din instinctul autoconservarii si al lipsei
educatiei. Frica si precautia fireasca inaintea a ceea ce ne este necunoscut, neobisnuit si

3
strain deriva adesea spre ostilitate si intoleranta. Acest fenomen este foarte raspandit in
lumea animala, ca si in societatea umana, dar numai in societatea umana el a luat o
asemenea amploare, generand razboaie sangeroase, moarte si haos. Din pacate, inca nu
ne-am invatat sa omitem din comportamentul nostru emotiile distrugatoare, care aduc
atatea suferinte neamului omenesc. Pentru o fiinta sociala, cum este omul, ostilitatea si
intoleranta sunt surse permanente de conflicte, ceea ce este deosebit de periculos.
Intregul proces de educatie al personalitatii umane este orientat spre suprimarea
pornirilor egoiste si distructive in favoarea celor altruiste, creatoare, spre adaptarea
individului la mediul social.
Pentru cazurile de esec individual al procesului de educatie societatea dispune de
mecanisme represive de corijare sau macar izolare a indivizilor care reprezinta un pericol
social.
Prin urmare societatea este foarte cointeresata in buna functionare a tuturor acestor
mecanisme, a legislatiei care le asigura, si mai ales in buna functionare a sistemului de
educatie si instruire.
O persoana care gandeste profund deja poseda o frana eficace a pornirilor sale spontane,
caci este invatata sa calculeze efectele si sa cantareasca consecintele actiunilor sale.
O persoana instruita si inteligenta va gasi mai usor un domeniu de activitate pe gustul
sau si pe potriva capacitatilor sale, ceea ce exclude in mare masura probabilitatea esuarii
sale in plan personal si social.
Unei forţe atat de puternice, cum este instinctul autoconservarii, i se opune alt instinct
puternic acel al cunoasterii.
Omul este o fiinta complexa, de aceea frica si precautia sunt insotite adesea de curiozitate
si curaj.
Atunci cand curiozitatea invinge precautia, iar curajul invinge frica, se fac descoperiri
minunate, cu care omenirea paseste pe calea progresului stiintific si social. Dar cand
lasam frica si precautia sa degenereze in ostilitate si intoleranta, nu mai ramane loc nici
pentru curiozitate, nici pentru curaj.
In consecinta, omul se inchide in cercul restrans al semenilor sai, in spatiul strimt al unor
idei banale si invechite, nedorind sa intre in contact nici cu oameni noi, nici cu idei

4
proaspete. Dand frau liber repulsiei noastre pentru tot ce este nou, neobisnuit si
necunoscut, noi inaltam un baraj in calea progresului.
Orgoliul si dorinta de a domina, este un imbold foarte puternic al naturii omenesti.
Orice adevar ar descoperi pentru sine, omul, ca o fiinta sociala ce este, doreste sa-l
impartaseasca altora, bucurandu-i cu frumusetea ideii si afirmandu-se pe sine. Dar foarte
ades, cand ideea nu este acceptata, autorul ei insista in mod abuziv, devenind agresiv si
intolerant. Acest lucru se intampla mai ales cu persoanele active si curajoase, care refuza
sa se adapteze la mediul social, ci incearca sa si-l supuna, croindu-l dupa bunul lor plac,
adaptandu-l la dorintele si necesitatile lor. Dar in fond, acest curaj este generat de aceeasi
frica conservatoare in fata lumii necunoscute si neintelese, plina de pericole potentiale.
Acest lucru devine deosebit de clar in cazuri extreme, cand natura oarecum isterica a unui
asemenea soi de curaj este evidenta. Fenomenul da nastere la astfel de figuri odioase ca
Hitler, Stalin, Saddam Hussein, precum si la institutii ca inchizitia si KGB-ul.
Fanatismul este cea mai periculoasa manifestare a spiritului uman, iar alunecarea
brusca de la extazul sufletesc, care ne umple fiinta de bunatate si lumina, spre fanatism
este aproape imperceptibila.
Este nevoie de un anumit grad de cultura si inteligenta, de o constientizare clara a raului
pe care il putem produce din cele mai frumoase intentii, pentru a insusi convingerea, ca
toleranta este unicul mijloc de a convietui in pace cu semenii nostri.
Ce are credinta in Dumnezeu cu forta sau cu lovirea peste gura, cu cuvantul, a celui
care nu crede ca mine? Nimic! Daca credinta inseamna iubirea mea pentru Dumnezeu,
care ma implineste, cum m-ar putea deranja unul care nu crede si spune numai prosti,
daca eu sunt absorbit de iubirea mea pentru Dumnezeu?
Insa intoleranta la parerea altuia arata ca nu vrem sa auzim pe celalalt, ci vrem sa-i
anihilam personalitatea, crezurile, experienta. Daca nu toleram, daca nu admitem parerile
sincere ale oamenilor, in care ei cred, nu facem altceva decat sa ii oprimam moral si
afectiv si sa ne aratam niste tortionari ai spiritului.
Intoleranta inseamna sa te crezi singurul posesor al intregului adevar in orice problema.
Invatatura crestina nu admite lipsa de noblete sufleteasca, marlania, datul in barba la
fiecare cuvant, strambatura fetei cand ne vedem cu cineva, impunsaturile de prost gust.

5
Toleranţa, ca atitudine şi comportament, se învaţă, se însuşeşte pe bază de modele de la
cea mai fragedă vîrstă, şcoala devenind laboratorul principal pentru practicarea /
exersarea acesteia, dar şi un agent de integrare socială şi un centru cultural al comunităţii.
Afirmăm cu certitudine că pedagogia toleranţei este destinată nu doar şcolii, ci întregii
societăţi, această problemă fiind una mondială/globală. Crearea unei societăţi, cu
adevărat tolerante constituie un ideal educaţional internaţional. Şcoala este mica
societate, unde ar fi bine să se conştientizeze fenomenul şi să se înveţe a se practica în
multiple împrejurări şi relaţii. Or, sentimentul dat nu se moşteneşte prin naştere, el se
dobîndeşte prin educaţie, dar pentru aceasta avem nevoie de un arsenal impunător de
cunoştinţe şi de formarea unei mentalităţi noi. Principiile de bază pentru practicarea
toleranţei în şcoli şi, respectiv, pentru edificarea unei pedagogii a toleranţei ar fi: 
asumarea de către şcoală a responsabilității de a educa prin şi pentru toleranţă; 
abordarea pozitivă a diversităţii sociale, culturale, etnice, religioase;  dezvoltarea unui
mod pozitiv de a gîndi despre ceilalţi;  integrarea educaţiei culturale şi interculturale în
şcoală;  concentrarea permanentă asupra similitudinilor, asupra lucrurilor care ne unesc
şi ne fac să ne simţim bine împreună;  combaterea naţionalismului şi a rasismului 
crearea unei atmosfere pozitive şi cooperante în şcoală.

Toleranţa nu este de cît începutul, prima etapă a unui proces mai îndelungat, mai profund
de dezvoltare a unei culturi a păcii. Este calitatea esenţială minimală a unor relaţii sociale
care refuză violenţa şi constrîngerea. Fără toleranţă pacea nu este posibilă. În condiţiile
toleranţei poate fi urmărit procesul de realizare a unei serii de posibilităţi umane şi sociale
pozitive, inclusiv evoluţia unei culturi a păcii şi convieţuirea comunităţilor care o
integrează pe acesta.

Toleranta inseamna sa stii sa vezi pe altul si sa il accepti daca vrea sa vorbeasca sincer
cu tine.
Poate ca daca am invata sa fim mai toleranti, lucrurile ar arata mai bine. Sa incerc sa
ascult punctul de vedere al celuilalt fara sa-l dusmanesc pentru ca gandeste altfel decat
mine. Sa inteleg ca acesta este felul in care vede el lucrurile. Asta nu inseamna ca imi
este dusman.

6
 Bibliografie:
shalomshalom.wordpress.com/2008/10/29/ca-un-model-in-mijlocul-unui-cerc-de-
pictori
www.crestinortodox.ro/predici-audio-mp3/a545-m17-despre-toleranta
www.tolerance.org.md/rom/publ/edmoral.htm