 Conceptul de toleranță- semnificații, conotații ale termenului la nivelul structurilor de

profunzime și periferice ale câmpului semantic.

DEX: Dicţionar explicativ Semnificația Conceptului - îngăduință, indulgență, atitudine îngăduitoare.

Dicţionar de filosofie Semnificația Conceptului - Acceptarea înțeleaptă a opiniilor opuse, - Integrarea

în convingerile personale a binelui, frumosului, adevărului, - îngăduință și indulgență în evaluări prin
reflecții profunde și detaliate.

Dex pedagogic- respect al ideilor sau sentimentelor contrare, - atitudinea de recunoaştere a dreptului
altora de a se comporta şi de a gândi diferit; -particularităţi individuale ale organizării conduitei umane
în condiţii nefavorabile ale activităţii profesionale şi ale vieţii cotidiene .

Dex . de psihologie- lipsa reacţiei violente la factori distructivi ca rezultat al scăderii sensibilităţii, -
capacitatea de a opune rezistenţă, de a suporta sau a nu observa influenţele negative din partea altor
persoane - absența sau slăbirea răspunsului la factori negativi prin reducerea sensibilității la efectele
sale, - acceptarea liberală de comportamente, credințe și valori ale altora, - a tolera stresul,
tensiunea,durere.

Dex de sociologie - fenomen al comunicării interpersonale ce arată că subiectul comunicant suportă

particularităţile individuale ale interlocutorului, acceptându-l fără a exprima nemulțumire, - existenţa
afinităţilor ce sporește nivelul de acceptare.

Toleranţa este respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor lumii noastre,
expresiilor de exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane, încurajată prin cunoaşterea, deschiderea
spiritului, comunicaţie şi libertatea gândirii, conştiinţei şi credinţei. Toleranţa este armonia în diferenţe,
este o cultură a păcii, semnificând acceptarea faptului că ființele umane, prin comportamentele şi prin
valorile lor, au dreptul de a trăi în pace.

 Abordări ale toleranței pedagogice în evoluție

P. Popescu - Neveanu (1978) Toleranţa - lipsă de fermitate faţă de încălcarea normelor de convieţuire
socială etc. C. Cucoş 1997 Toleranţa este competența de a-l accepta pe celălalt că pe un
purtător/exponent al altor valori [40].

A. TucicovBogdan 2001 - A practica toleranţa, nu înseamnă a face concesii, a fi indulgent, sau a

renunţa la propriile convingeri. Nu este obligatorie, ci absolut necesară în familie, şcoală şi societate
[147].

S. Cristea 2004 - Toleranţă este definit la nivelul ştiinţelor politice desemnând „opţiunea deliberată a
cuiva care posedă puterea şi cunoaşterea necesară, de a nu împiedica sau stânjeni conduite pe care le
dezaprobă”.
 B. Reardon 2004- Toleranţa este percepută ca normă psihologică de comportament comunicativ al
individului ce permite acestuia să supravieţuiască în condiţiile complexe şi variate ale comunităţii
umane [126].

V. Goraș - Postică 2004 Toleranţa interpersonală ar fi „alfa şi omega” abordărilor în domeniu, or, de
la persoană pornim şi la ea ajungem în orice demers educaţional axat pe cultivarea şi promovarea
toleranţei. Toleranţa faţă de persoană şi toleranţa faţă de faptă/ comportament, faţă de anumite lucruri
din mediul înconjurător sunt aspecte ce ar trebui delimitate, căci, conform principiilor toleranţei,
respectăm şi acceptăm persoana ca individualitate umană, dar nu vom tolera comportamentul indecent,
acţiunile ce sfidează valorile morale şi aduc prejudicii celor din jur sau care atentează la drepturile şi
libertatea altora [75].

Em. Stan 2004- Educaţia presupune întotdeauna pozitivitate, iar toleranţa, pe lîngă înscrierea
certă, neproblematică în registrul pozitivităţii, constituie chiar una dintre presupoziţiile educaţiei.
A fi tolerant înseamnă a prefera să lauzi în loc să critici într-o lume în care avem nevoie să
împărtăşim bucuriile, să ne ajutăm în momentele de primejdie, în realizarea obiectivelor
personale ori de grup pentru progresul social şi economic al tuturor [139].

L. Handrabura 2006 - Toleranţa este echidistantă, reflexivă şi inofensivă și presupune o anumită

reacţie la intoleranţă. Persoanele tolerante prezintă o identitate puternică şi sunt deschise [85].

C. Cramarenco 2010 Toleranţa presupune orientarea pozitivă a comportamentului afectiv al

partenerilor în cuplul familial, care constituie un indicator serios al nivelului de cultură emoţională a
familiei atât pe dimensiunea intrapersonală, cât şi pe dimensiunea interpersonală [35].

Vl. Pâslaru 2013 Toleranţa este o componentă a conştiinţei identităţii, inerentă conştiinţei alterităţii,
adică a conştientizării şi acceptării celuilalt [123].

Л. Буева (1994) Toleranţa pedagogică presupune orientarea pozitivă a comportamentului,

conştientizarea dimesiunilor de toleranţă şi intoleranţă ale sinelui, interacţiuni pozitive în comunicarea
interpersonală [175].

Т. Кун 2003 Toleranța pedagogică poate fi abordată ca o categorie a toleranței profesionale

atribuindu-se semnificațiile: suportare a inconveniențelor, rezistență la influența factorilor interni și
externi ai vieții socioprofesionale și activism profesional orientat spre sporirea eficienței profesionale
prin optimizarea comunicării pedagogice.

И. Гришпун (2009) Toleranţa pedagogică – vizează acceptarea individualității altora şi de a nu

reacţiona agresiv. Т. Фадеева (2011) Toleranța pedagogică este o competență profesională afectivă
ce reprezintă, de fapt, cultura emoțională a profesorului [208].

Pedagogia toleranţei este destinată nu doar şcolii, ci întregii societăţi, problema fiind una globală.
Crearea unei societăţi mondiale cu adevărat tolerante reprezintă un ideal educaţional mondial. Ori,
toleranța nu se moşteneşte, ci se dobândeşte prin educaţie, pentru aceasta însă este nevoie de
cunoştinţe specifice şi de formarea unei noi mentalităţi [103, p. 144].

V. Goraș afirmă din acest punct de vedere că „Şcoala este mica societate, unde ar fi bine să se înveţe
a practica toleranța în multiple circumstanțe” [75, p. 42], deoarece pentru a preveni instaurarea
climatului nefavorabil educației este necesar să formăm comportamente ce previn apariția
conflictelor pedagogice, ce pot fi rezumate din teoriile conflictului

Toleranţa pedagogică constituie o competență afectivă complexă bazată pe convingeri umaniste de

acceptare a altor stiluri de viaţă, comportament, obiceiuri, opinii, credinţe, idei, 40 reflectată într-un
sistem de capacități (de a asculta, a înțelege, a respecta, a accepta indidualitatea altora) pentru a
reacţiona adecvat suportând inconveniențe și demonstrând responsabilitate pentru retroacțiunea
comunicării prin rezistență emoțională și înalt profesionalism în abordarea interlocutorilor din mediul
socio-educațional. Proiecţia acestor două semnificaţii (a toleranței ca răbdare și ca rezistență) asupra
dezvoltării profesionale a cadrelor didactice şi asupra conţinutului activităţii profesionale
demonstrează că aceste valori definesc profesionalismul pedagogic. Personalitatea profesorului
eficient în mediul educaţional se caracterizează prin autenticitatea, deschiderea spre reflecţii asupra
experienţelor proprii, autocunoaşterea, puterea personală şi identitatea, toleranţa la indeterminare,
responsabilitatea pedagogică, raporturi interpersonale profunde, trasarea unor scopuri realiste,
empatie.

Toleranţa pedagogică în raport cu influenţe psihologice distructive în condiţii de conflict determină

formarea gândirii tolerante a elevilor, vizând capacitatea de a-i înţelege pe cei care gândesc ce
permite a reproşa eficient şi accesibil oponenţilor. Gândirea tolerantă este interdependentă cu
toleranţa comunicativă.

Problemele în comunicarea pedagogică care dovedesc nedezvoltarea toleranţei sunt:

- rezistenţă scăzută la comunicarea interpersonală;

- deficitul de energie emoţională, schimbare de dispoziţie, agitaţie sau apatie, ritm scăzut de adaptare
la câmpul şcolar, analfabetism emoţional, nivel scăzut al culturii emoţionale reflectată prin
dezechilibru emoţional, lipsă de sensibilitate şi maturitate afectivă, conflicte interpersonale, stres,
rezistenţă scăzută la activitatea de învăţare şi studiu individual, inexpresivitate afectivă,
nedezvoltarea competenţei sociale şi comunicative, eforturi minimalizate de autoeducaţie şi evaluare
subiectivă, incoerenţă acţională, dificultatea sau incapacitatea de a descrie propriile sentimente,
dificultatea de a percepe emoţiile altora, de a diferenţia stările emoţionale exprimând rigidizarea
emoţională (constricţia), incapacitatea de autoexaminare [31, p. 10]

Concluzii:

În lumea modernă toleranţa e mai necesară ca oricînd. Ne aflăm într-o perioadă cînd nevoia de a
înțelege și a fi înțeles este foarte actuală. Educaţia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni
intoleranţa. Prima etapă, în sensul educaţiei pentru toleranţă, este de a o învăţa pe fiecare persoană
din societate care-i sunt drepturile şi libertăţile pentru ca ele să fie respectate şi de a promova dorinţa
de a proteja drepturile şi libertăţile altora. Pledez pentru o societate unde predomină toleranţa, caci
toleranţa e înţelegere şi intoleranţa nu duce la nimic bun. Caci anume ea este uşa pe care intră
rasismul, discriminarea rasiala, xenofobia si antisemitismul. De toleranţă avem nevoie la orice pas.
Pentru a ajunge la bine, avem nevoie de toleranţă. Pentru a fi mai buni, avem nevoie de toleranţă,
pentru căpătarea prieteniei, înțelegerii şi fericirii, avem nevoie de toleranţă. Avem nevoie de ea ca de
oxigen. Toleranţa e o piatra sacră de temelie, care ţine mai apoi să fie o clădire - o noua societate, o
societate tolerantă şi respectiv democratică”.

“Societatea trebuie să conştientizeze că toleranţa înseamnă democraţie, iar democraţia înseamnă la

rîndul ei respectarea drepturilor omului. Un singur om care va dori să promoveze toleranţa nu va
reuşi..., dar împreună putem schimba lumea spre bine.Toleranţa este atunci cînd colegii, prietenii se
ajută reciproc, cînd mama este blîndă şi îngăduitoare faţă de copilul care a făcut o boroboaţă sau a
primit o notă rea la şcoală. Chiar şi în dragoste trebuie să tolerezi şi să treci cu vederea momentele
grele”.

Bibliografie
Ghiduri metodologice
1. Țurcan (Balțat) L. Educație pentru toleranță. Sugestii metodologice. Chișinău: Tipogr. „Garamont
Studio”2014. 62 p.

2. Țurcan (Balțat) L. Pedagogia toleranței. Ghid metodologic. Chişinău: UPS „I. Creangă”, 2013. 150
p

3. https://www.slideshare.net/cici742999/cum-arata-toleranta?next_slideshow=1

4.http://www.isj.gl.edu.ro/RED/PRESCOLAR/NOIEMBRIE%202018/auxiliare%20curriculare/Ghid%20de
%20bune%20practici%20-%20%C3%8Env%C4%83%C5%A3%C4%83m%20s%C4%83%20fim%20toleran
%C5%A3i.pdf

5.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Consideratii%20actuale%20privind%20integrarea
%20tolerantei%20comunicative%20in%20sistemul%20valorilor%20fundamentale.pdf