1.

Următoarele reprezintă criterii de definire a asfixiei perinatale cu excepția:

a. pH-ul din sângele din cordon <7
b. cianoză generalizată
c. APGAR 3 la 1 minut care se menține sub 3 la 5 și la 10 minute
d. semne de encefalopatie hipoxic-ischemică (tulburări de tonus și reflexe)
e. modificări la nivelul altor organe
2. Mecanismele de producere a asfixiei perinatale sunt, cu excepția:
a. afectarea oxigenării materne
b. scăderea fluxului snguin placentar și/sau de la nivelul placentei la făt
c. afectarea schimburilor gazoase la nivel placentar sau la nivel tisular fetal
d. scăderea necesarului de oxigen la nivel placentar
e. creșterea necesarului de oxigen la făt
3. Secvența de producere a apneei secundare include, cu excepția
a. tegumente palid-cenușii
b. pulsații absente la nivelul cordonului ombilical
c. TA normală
d. FC scăzută/absentă
e. lipsa răspunsului la stimuli
4. Secvența de producere a apneei primare include, cu excepția
a. respirații neregulate, rapide
b. cianoză
c. mișcări spontane la nivelul buzelor și pleoapelor
d. trebuie inițiată VPP cu balon și mască
e. TA ușor scăzută
5. Valoarea normală a pH-ului în artera ombilicală la naștere este
a. 7,30
b. 7,24
c. 7,34
d. 7,20
e. 7,29
6. Modificările produse de asfixie la nivel renal includ următoarele, cu excepția
a. oligoanurie
b. creșterea ureei și creatininei
c. tromboza venei renale
d. necroză tubulară acută
e. hidronefroză
7. Complicațțile neurologice ale asfixiei perinatale includ
a. hemoragie subaponevrotică
b. microinfarcte cerebrale
c. hidrocefalie prin stenoza ductului Sylvius
d. necroză la nivelul trunchiului cerebral
e. necroză la nivelul scoarței cerebeloase
8. Complicațiile pulmonare ale asfixiei includ următoarele, cu excepția
a. hemoragia pulmonară
b. EPA
c. BMH
d. aspirație de meconiu
e. emfizem pulmonar interstițial

1
 9. Următoarele reprezintă semne de efort respirator după Silverman, cu excepția
a. tiraj intercostal
b. bombare toracică
c. tahipnee >60 resp/min
d. balans toraco-abdominal
e. bătăi ale aripilor nazale
10. Între cauzele SDR se numără următoarele, cu excepția
a. pneumonia congenitală
b. hemoragia pulmonară
c. anemia precoce corect
d. tulburări metabolice
e. malformații congenitale de cord (MCC)
11. Următorii reprezintă factori de risc pentru BMH, cu excepția
a. prematuritatea
b. tulburări în creșterea intrauterină
c. sex masculin
d. rasa albă
e. NNMD
12. Următoarele reprezintă semne pentru BMH, cu excepția
a. tahipnee
b. bradicardie
c. tiraj intercostal
d. cianoză
e. hipotensiune
13. Următoarele stadii de afectare și gravitate în BMH sunt corecte
a. stadiul 1 – imagine normală
b. stadiul 1 – voalare difuză
c. stadiul 2 – voalare difuză
d. stadiul 2 – desen reticulo-granular
e. stadiul 3 – bronhogramă aerică

1-imagine normală
2-voalare difuză
3-desen reticulo-granular, aspect de geam mat
4-geam mat+bronhogramă aerică+ștergerea umbrei cordului
14. Factorii predispozanți pentru TTN (tahipneea tranzitorie neonatală) sunt următorii, cu
excepția
a. operația cezariană
b. sexul masculin
c.
d. diabetul matern
e. prematuritate extremă

cezariana, sex masculin, nou născut SGA, diabet matern

15. Semnele clinice ale TTN includ
a. debut după primele 24 ore
b. tahipnee
c. retracții intercostale
d. sindrom septicemic
e. geamăt

2
16. Sindromul de aspirație de meconiu nu poate produce
a. pneumonie chimică
b. atelectazie
c. alterarea raportului V/P
d. pneumotorax
e. pleurezie
17. Examenul radiologic în SAM
a. diametrul antero-posterior crescut
b. bombarea diafragmului
c. emfizem pulmonar
d. atelectazii
e. pneumotorax
18. Gradul I de EHI nu include
a. tonus normal
b. simptome cu durata <24 h
c. Moro diminuat
d. mioză
e. absența convulsiilor
19. Gradul II de EHI nu include
a. convulsii focale sau multifocale
b. hipotonie moderată
c. microvoltaj δ și θ
d. mioză
e. agitație
20. Gradul III de EHI include
a. supt absent
b. Moro absent
c. durata simptomelor între 2 și 14 zile
d. decerebrare intermitentă
e. letargie/obnubilare
21. Terapiile experimentale pentru EHI includ
a. AINS
b. AIS
c. vitamina B6
d.
e.
29. Care din următoarele infecții nu este inclusă în sindromul TORCH
a. toxoplasmoza
b. hepatita B
c. infecția HIV
d. rujeola
e. infecția cu CMV
30. Clinic, toxoplasmoza congenitală se poate manifesta cu
a. icter prelungit, keratită, hidrocefalie
b. anemie, microcefalie, hemoragie intraventriculară
c. convulsii, icter, detresă respiratorie
d. limfadenopatie, otalgii, microoftalmie
e. hepatită, micro/hidrocefalie, hipoacuzie

3
 Infecție simptomatică de gravitate medie: icter precoce și prelungit,
hepatosplenomegalie, anemie, hidrocefalie, microcefalie.
Severitate crescută: febră, hepatosplenomegalie, hidro/microcefalie,
hiperbilirubinemie directă, corioretinită, anemie, limfadenopatie, anomalii LCR, convulsii,
calcificări intracraniene.
Nou născut asimptomatic: pleiocitoză, proteinorahie, corioretinită, calcificări
intracraniene ± deficite tardive neurologice (mai ales tulburări de vedere).
31. Tratamentul toxoplasmozei la nou născut
a. pirimetamină 2 mg/kgc/zi
b. sulfadiazină 100 mg/kgc/zi
c. spiramicină 100 mg/kgc/zi
d. pirimetamină 20 mg/kgc/zi
e. sulfadiazină 50 mg/kgc/zi
32. Semne sugestive pentru infecția HIV sunt, cu excepția
a. infecție candidozică persistentă
b. scădere ponderală persistentă >10% din greutatea la naștere
c. scăderea sub percentilul 5 pentru curba G-T la 2 măsurători consecutive la 30
zile
d. diaree cronică
e. febră intermitentă sau constantă, documentată peste 30 zile
33. Profilaxia infecției cu VHB se face prin
a. spălarea precoce a secrețiilor infectate de pe tegumentele nou născuților
din mame AgHBs pozitive
b. vaccinarea antiVHB a nou născuților proveniți din mame AgHBs pozitive,
după schema 0-2-6
c. vaccinarea antiVHB a tuturor nou născuților după primele 24h de viață și
continuarea după schema 0-1-6
d. administrarea de Ig antiVHB în doză de 5ml i.m nou născuților din mame
AgHBs pozitive
e. administrarea de Ig antiVHB tuturor nou născuților în primele 12h de viață
34. Sindromul rubeolei congenitale include
a. malformații cardiace, otalgie
b. malfomații digestive, cataractă
c. MCC, cataractă, surditate
d. DZ, detresă respiratorie
e. hepatosplenomegalie, hipoacuzie/surditate
35. Infecția perinatală cu VHS
a. poate fi localizată la piele, ochi, gură
b. poate fi localizată la sistemul nervos periferic
c. poate fi localizată la nivel osos
d. se poate manifesta cu tetraplegie flască
e. se poate manifesta cu hipoacuzie
36. Simptomele sifilisului congenital sunt incluse în triada
a. febră, limfadenopatie, atrezie choanală
b. rinită, pemfigus palmo-plantar, splenomegalie
c. meningită, conjunctivită, surditate
d. pemfigus palmo-plantar, dehiscență palatină, echimoze
e. hepatosplenomegalie, rinită, modificări osoase epifizare

4
37. Modificările radiologice în sifilisul congenital
a. leziunile sunt localizate de obicei la nivelul epifizelor oaselor lungi
b. apar mai ales în cazul copiilor asimptomatici
c. eroziunile focale implică tibia distală
d. ocazional se întâlnește absența centrilor de osificare ale extremităților
inferioare
e. semnul Wimberger semnifică prezența benzilor radioopace transverse
alternând cu zone de radiotransparență
38. Tratamentul sifilisului congenital include
a. penicilina G cristalină i.m
b. durata de 28 zile în cazul nou născuților cu encefalopatie sifilitică
c. penicilină 50.000 UI/kgc/zi 10-14 zile
d. 50.000 UI/kgc/zi în prima zi
e. 100.000 UI/kgc/zi în 2 prize în zilele 2-7
39. Care din următoarele nu reprezintă un factor de risc pentru infecțiile perinatale
a. corioamniotita
b. membrane rupte >6h
c. febra maternă
d. colonizarea vaginală cu SGB
e. nașterea prematură
40. Riscul de infecție precoce cu streptococ β hemolitic grup B este mare în următoarele
situații, cu excepția
a. nou născut cu vârsta gestațională (VG) >37 săptămâni
b. membrane rupte >18h
c. febră intrapartum
d. corioamniotită
e. femei cu colonizare vaginală ridicată
41. Infecția stafilococică cu tipul fagic 2 poate provoca
a. omfalită
b. osteomielită
c. impetigo bulos
d. meningită
e. abcese ale țesutului moale
42. Următoarele reprezintă strategii universale de prevenție a infecțiilor nosocomiale, cu
excepția
a. spălarea mâinilor
b. folosirea de rutină a mănușilor pentru orice manevră efectuată nou
născutului
c. folosirea mănușilor în cazul contactului direct cu sângele/ alte fluide
d. folosirea echipamentelor de protecție tip bonete/măști
e. folosirea consumabilelor de unică folosință
43. Următoarele reprezintă semne clinice prezente în septicemia neonatală
a. hipotermie
b. TRC <3 secunde
c. tulburări de tonus
d. apnee
e. tulburări ale tranzitului intestinal

5
44. Tratamentul sepsisului neonatal include
a. amphotericină în infecția cu Herpes simplex
b. metronidazol în cazul infecției cu germeni anaerobi
c. acyclovir în infecțiile candidozice
d. oxacilină – Staphylococcus aureus
e. vancomicină – infecția cu stafilococi coagulazo-pozitivi
45. Următoarele reprezintă cauze ale incterului neonatal, cu excepția
a. încărcare crescută cu bilirubină a celulei hepatice
b. scăderea clearance-ului de bilirubină din plasmă
c. tulburări de excreție a bilirubinei
d. tulburări de conjugare a bilirubinei
e. diminuarea circulației entero-hepatice
46. Care din următoarele nu reprezintă o caracteristică a icterului fiziologic
a. stare generală bună
b. hepatosplenomegalie
c. creștere a bilirubinei indirecte cu vârf în a 5a zi de viață
d. urini și scaune normal colorate
e. creștere a bilirubinei conjugate cu vârf în a7a zi de viață
47. Caracteristici ale icterului patologic
a. icterul debutează după 36h
b. icterul este cu bilirubină indirectă
c. bilirubina totală depășește 13 mg/dl
d. starea clinică a nou născutului este bună
e. nu necesită tratament
48. Etiologia icterului apărut după prima săptămână de viață poate fi
a. toxoplasmoza
b. infecția cu CMV
c. icter fiziologic
d. atrezia congenitală a căilor biliare
e. poliglobulia
49. Imunoprofilaxia icterului hemolitic prin incompatibilitate Rh se recomandă în
următoarele cazuri, cu excepția
a. orice femeie Rh – cu antecedente de avort
b. orice femeie Rh – cu nou născut Rh +
c. nou născut Rh – de sex masculin provenit din mamă Rh +
d. cazurile cu transfuzie feto-maternă
e. orice femeie Rh – cu antecedente de sarcină ectopică
50. Tratamentul icterului include
a. fenobarbital 15-20 mg/kgc
b. fenobarbital 40 mg/kgc
c. exsanguinotransfuzie
d. întreruperea alimentației la sân
e. AB cu spectru larg
51. Complicațiile fototerapiei pot fi, cu excepția
a. deshidratare
b. leziuni retiniene
c. eritem tegumentar
d. hipotermie
e. tranzit intestinal încetinit

6
52. Semnele clinice ale icterului nuclear sunt următoarele, cu excepția
a. hipotonie
b. hipertonie
c. letargie
d. febră
e. hipotermie