Definitie

• Hipotiroidismul este definit ca insuficienta glandei tiroide de

a produce suficienti hormoni tiroidieni pentru a indeplini
solicitarile metabolice ale organismului.
• Conform datelor literaturii mondiale de la 3 pînă la 5% din
populaţie suferă de hipotiroidie.
 Etiologie
• hipotiroidismul primar - cel mai frecvent tip de hipotiroidie, cauzat de o scădere a
secreției si eliberarii de hormoni tiroidieni de către glanda tiroidă (anomalii
congenitale, distructia autoimuna (boala Hashimoto), insuficienta de Iod, boli
infiltrative)
• hipotiroidismul central - cauzat de apariția unui dezechilibru la nivelul hipofizei
sau al hipotalamusului (niveluri aproape normale sau scazute de TSH in raport cu
insuficienta de hormon tiroidian).
• hipotiroidismul congenital - afectează glanda tiroidă încă de la naștere și poate fi
cauzată de anumite deficiențe genetice sau probleme de dezvoltare;
• hipotiroidismul secundar - apare ca urmare a administrării tratamentului cu
medicamente pentru hipertiroidism sau a unor substanțe medicamentoase destinate
altor afecțiuni.
 Cauze ale hipotiroidismului
• Cea mai comuna cauza intalnita de hipotiroidism primar este
tiroidita autoimuna Hashimoto- infiltrare difuza cu limfocite a
glandei tiroide asociata cu prezenta de Ac anti TPO.
• Cauze iatrogene: tiroidectomie, chirurgia glandei tiroide, terapie
radioactive cu Iod, medicatie antitiroidiana, amiodarona.
• Alte cauze: deficienta/ excesul de Iod ( determina hipotiroidism
tranzitoriu, effect Wolff-Chaikoff),medicamente, expunerea la radiatii,
agenezie tiroidiana, sinteza defectuoasa hormonala etc.
• Principalele cauze ale hipotiroidismului central sunt: infectii,
medicamente, boli infiltrative, chirurgie.
 Manifestari clinice
• Severitatea manifestarilor reflecta in general gradul disfunctiei tiroidiene si timpul dezvoltarii hipotiroidismului.
• Crestere in greutate, intoleranta la rece, caderea parului.
• Tegumente şi fanere: infiltraţie mucoidă a tegumentelot, a mucoaselor, păr uscat, unghii striate.
• Aparat digestiv: macroglosie, peristaltism intestinal redus, constipaţie, hipotonie a vezicii biliare, calculoză
biliară.
• Sistem nervos: incetnirea funcţiilor intelectuale, “găuri de memorie”, sindroame depresive, parestezii ale
extremităţilor, infiltrare mucoidă a fibrelor musculare, fatigabilitate, oboseala.
• Sistem muscular:atrofie musculară asu infiltrare mucoidă a muţchilor(cu aspect pseudoatletic), crampe
musculare dureroase.
• Sistem osteoarticular: poliartralgii(“reumatism hipotiroidian”), creşterea densităţii osoase, balonizarea şeii
turceşti.
• Sistemul endocrin:deficit suprarenalian, modificări hipofizare, afectare gonadică. Stimularea TRH duce
frecvent la apariţia unei hiperprolactinemii. La femeie apar anomalii ale ciclului menstrual cu amenoree,
menoragii cu deficit luteal, sterilitate, galactoree.
• Aparat cardiovascular: debit cardiac redus, bradicardie, blocuri
atrio-ventriculare sau de ramură, manifestări coronariene(angor),
insuficienţă cardiacă.
• Pe ecg: tulburari de conducere, aplatizare T,
voltaj redus.

Bradicardie sinusala
 Diagnostic
• Diagnosticul trebuie evocat clinic pe baza anamnezei şi a examenului atent al bolnavului. Algoritmul
diagnostic începe cu dozarea TSH şi a hormonilor tiroidieni( T3, T4, FT3, FT4). În hipotiroidia primară, TSH
este crescut, cu T3, T4 scăzute. TSH răspunde la tesul TRH. Testele care apreciază răsunetul metabolic şi
tisular sunt de tip hipotiroidian în toate formele : metamolismul scăzut, reflexograma alungită, colesterolul şi
alte fracţii lipidice crescute, creatinfosfokinaza crescută, hidroxiprolina scăzută, timpi sistolici alungiţi,
anemie de tip macrocitar.
• Radioiodocaptarea şi scintigrama sunt uneori necesare mai ales pentru stabilirea etiologiei. Adesea captarea
este absentă sau foarte scăzută, nepermiţind efectuarea scintigrafiei. Uneori captarea este crescută (carenţa
iodată, tulburări ale hormonosintezei).
• Determinarea titrului anticorpilor antitiroidieni (anticorpi TPO, anticorpi TG) este necesară cînd se
suspectează originea autoimună.
• Bezer Galina, Tabloul clinic, diagnosticul si tratamentul hipotiroidiei primare (Revista literaturii), Arta Medica, Nr. 2 (53), 2014
 Hipotiroidia amiodaron indusa
• Poate sa apara la pacientii cu glanda tiroida normala,
precum si la cei cu patologie tiroidiana subiacenta.
• Femeile sunt mai predispuse decat barbatii (1.5:1).
• Tiroidita Hashimoto este cel mai frecvent factor de risc
pentru dezoltarea si persistenta hipotiroidiei amiodaron
induse si explica astfel si prevalenta mai mare la
femei.
 Mai multe teorii au fost propuse pentru a explica patogenia hipotiroidiei amiodaron induse.
 inabilitatea de a scapa de efectul Wolff- Chaikoff- cel mai probabil mechanism
 Eliberarea de autoantigeni din tiroida lezata poate determina potentarea autoimunitatii, astfel
accelerand cursul natural al tiroiditei Hashimoto.
 Clinic si paraclinic
• Apare de obicei dupa 6-12 luni de tratament cu amiodarona.
• Nu exista diferente intre manifestarile clinic ale hipotiroidiei
amiodaron induse cu alte forme de hipotiroidism.
• Simptomele include : piele uscata, letargie, intoleranta la rece,
imposibilitatea de concentrare.
• Paraclinic: valori crescute ale TSH, cu valori scazute sau normale ale
FT4.
 Tratament
• Daca amiodarona nu poate fi oprita: tratament cu levotiroxina, cu
reevaluarea TSH peste4-6 saptamani, cu titrarea dozelor de
levotiroxina pana la obtinerea eutiroidiei.
• Daca amiodarona poate fi intrerupta: revenirea spontana la eutiroidie
apare de regula in 2-4 luni la pacientii fara patologie tiroidiana
subiacenta.