UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Biomateriale şi Dispozitive Medicale

METODE DE SINTEZĂ A
NANOPARTICULELOR DE ARGINT

Student/ă: Oana BUCUR

Profesori Coordonatori: Prof. Dr. Ing. Cristina BUSUIOC

2018
 METODE DE SINTEZĂ A NANOPARTICULELOR DE ARGINT

MEMORIU JUSTIFICATIV

Nanotehnologia s-a dovedit a fi un domeniu extrem de dezvoltat datorită gamei

largi de aplicații, multe dintre acestea având la bază nanoparticulele. Nanoparticulele
metalice s-au remarcat pentru proprietățile antibacteriene, iar cele mai cercetate dintre
acestea sunt aurul, argintul, platina, titanul, paladiul, fierul, aluminiul și cuprul. Aceste
tipuri de nanoparticule metalice au câștigat în ultima vreme considerații colosale
datorită importanței lor indispensabile din domeniul tehnologic. [1]
Nanoparticulele se referă de obicei la particule cu dimensiuni de până la 100
nm. Nanoparticulele prezintă proprietăți complet noi sau îmbunătățite pe baza unor
caracteristici specifice, cum ar fi dimensiunea, distribuția și morfologia, în comparație
cu particulele mai mari ale materialului în vrac din care sunt fabricate. Suprafața
specifică este relevantă pentru reactivitatea catalitică și alte proprietăți similare, cum ar
fi activitatea antimicrobiană ale nanoparticulelor de argint. Deoarece suprafața specifică
a nanoparticulelor este mărită, eficiența lor biologică poate crește datorită creșterii
energiei de suprafață. [1]
Nano-particulele de argint au proprietăți unice care ajută la diagnosticarea
moleculară, la terapii, precum și la dispozitivele utilizate în mai multe proceduri
medicale. Principalele metode utilizate pentru sinteza nanoparticulelor de argint sunt
metodele fizice și chimice. Problema cu metodele chimice și fizice este că sinteza este
costisitoare și poate avea și substanțe toxice absorbite pe ele. Pentru a depăși acest
lucru, metoda biologică oferă o alternativă fezabilă. Principalele sisteme biologice
implicate în acest proces sunt bacteriile, ciupercile și extractele de plante. Principalele
aplicații ale nanoparticulelor de argint în domeniul medical includ aplicații de
diagnostic și aplicații terapeutice. În majoritatea aplicațiilor terapeutice, proprietatea
antimicrobiană este explorată în mare măsură, deși proprietatea antiinflamatoare are o
parte echitabilă de aplicații. Deși nanoparticulele de argint sunt utilizate intens în multe
procedee și dispozitive medicale, precum și în diverse domenii biologice, au
dezavantaje datorate nanotoxicității. Această revizuire oferă o viziune cuprinzătoare
asupra mecanismului de acțiune, producție, aplicații în domeniul medical și asupra
preocupărilor legate de sănătate și mediu care se presupune că sunt cauzate de aceste
nanoparticule. Accentul se pune pe sinteza eficace și eficientă a nanoparticulelor de
argint în timp ce se explorează diversele lor aplicații, pe lângă încercarea de a înțelege

2
 Oana BUCUR

scenariul actual în dezbaterile privind toxicitatea care se referă la aceste

nanoparticule.[2]

3
 METODE DE SINTEZĂ A NANOPARTICULELOR DE ARGINT

1. SINTEZA NANOPARTICULELOR DE ARGINT.

1.1 PRIN METODA REDUCERII CHIMICE A UNUI PRECURSOR

Obținerea experimentală a nanoparticulelor este posibilă prin metoda reducerii

chimice a precursorului metalic, implicând prepararea în prealabil a două soluții.
Soluția de azotat de argint este obținută prin dizolvarea a 0,1 g de AgNO3 în 100 ml
apă ultrapură. Cea de-a doua soluție este obținută prin dizolvarea a 1 g D-glucoză și 4 g
NaOH în 400 ml de apă ultrapură, sub agitare continuă la temperatura de 80 C. [3]

Ulterior, soluția de azotat de argint va fi adăugată în soluția de agent reducător prin

picurare, sub agitare continuă. Pe parcursul acestei etape va fi evidentă modificarea
culorii soluției obținute, aspect corelat cu formarea particulelor de argint. O cantitate de
30 g de NaCl va fi ulterior adăugată pentru destabilizarea suspensiei. Particulele de
argint vor fi supuse unui triplu tratament de spălare cu acetonă și uscare la temperetura
camerei. [3]

1.2 FOLOSIND PLANTE

S-au colectat cinci frunze de plante și s-au uscat timp de 2 zile la temperatura
camerei. Acestea au fost pinul (Pinus desiflora), persimonul (Diopyros kaki), ginkgo
(Ginko biloba), magnolia (Magnolia kobus) și platanus (Platanus orientalis). Soluția de
bulion de frunze de plante a fost preparată prin luarea a 5 g de frunze spălate bine și
tăiate fin într-un balon Erlenmeyer de 300 ml cu 100 ml de apă distilată sterilă și apoi
fierberea amestecului timp de 5 min înainte de decantare finală. Ele au fost păstrate la 4
° C și au fost utilizate într-o săptămână. [4]
În mod tipic, s-au adăugat 10 ml de bulion de frunze în 190 ml de soluție apoasă
1 mM AgNO3 pentru reducerea ionilor de Ag +. [4]
Soluția de nanoparticule de argint astfel obținută a fost purificată prin
centrifugare repetată la 15,000 rpm timp de 20 min, urmată de redispersarea peletei în
apă deionizată. După uscarea prin înghețare a particulelor de argint purificate, structura
și compoziția au fost analizate prin diferite tehnici de analiză. [4]

4
 Oana BUCUR

2. METODE DE CARACTERIZARE

Caracterizarea nanoparticulelor de argint este un pas important pentru

valorificarea biosintezei acestora. Stabilitatea, forma, dimensiunea și suprafața sunt
proprietăți importante luate în considerare pentru a caracteriza nanoparticulele de
argint. Există diverse tehnici care sun folosite pentru caracterizare, și anume:
spectroscopia în infraroșu cu transformata Fourier (FTIR), spectroscopia în spectru
vizibil UV (UV-VIS), microscopia electronică de transmisie (TEM), microscopia
electronică de scanare (SEM), difracția cu raze X (XRD), dispersia dinamică a luminii
(DLS), dispersia electroforetică a luminii (ELS) și spectroscopia cu dispersie energetică
(EDS).
Spectroscopia UV-VIS este cea mai frecvent utilizată tehnică pentru
caracterizarea nanoparticulelor nobile, confirmând formarea nanoparticulelor și
stabilitatea lor. Lungimea de undă în intervalul 200-800 nm este în general luată în
considerare pentru caracterizarea nanoparticulelor din intervalul de dimensiune de 2-
100 nm. Banda de absorbție cu valori în intervalul 420-430 nm este utilizată în
caracterizarea nanoparticulelor de argint. Grupările funcționale organice atașate la
suprafața nanoparticulelor și chimia suprafeței nanoparticulelor biogene sunt
caracterizate prin spectroscopie FTIR.
Tehnicile microscopice precum SEM, TEM și AFM, sunt utilizate pentru a
descoperi forma și dimensiunea nanoparticulelor.
Identificarea fazelor și a structurii cristaline a nanoparticulelor sintetizate este
realizată prin tehnica XRD, iar utilizând EDS vom putea determina compoziția
elementară a nanoparticulelor.

5
 METODE DE SINTEZĂ A NANOPARTICULELOR DE ARGINT

2.1 DIFRACȚIA DE RAZE X

Pentru determinarea structurii cristalografice a nanoparticulelor obținute am

utilizat tehnica difracției de raze X. Investigarea cristalinității nanopulberii de argint
sintetizate a fost realizată prin intermediul tehnicii de difracție, utilizând un
difractometru model Schimadzu XRD 6000. Determinările experimentale au fost făcute
la temperatura camerei, pentru valori ale unghiului Bragg de 2θ cuprinse între 10° și
80°, un electrod de Cu și radiație de tip Kalfa, care are lungimea de undă egală cu
1,056Å. [4]

Figura 1 – difracție de raze X pentru NanoAg [4]

Se observă din difracție de raze X faptul că materialul sintetizat prezintă

cristalinitate mare deoarece și intensitatea picurilor este mare. Baza acestora nu este
lată, de unde rezultă faptul că, particulele de argint rezultate au dimensiuni mari (fie
existența unor aglomerări). Se regăsesc și indicii Miller caracteristici planelor de
difracție[4].

6
 Oana BUCUR

1. MICROSCOPIE ELECTRONICĂ DE BALEAJ (SEM)

SEM este considerată o tehnică neinvazivă de investigare a morfologiei

materialelor, oferind posibilitatea obținerii de informații într-un timp redus și oferind
avantajele unei rezoluții spațiale de 50-100 nm, respectiv unei măriri între 200-30.000
ori a probei de analizat [5].
În scopul morfologiei și dimensiunii stratului de argint depus, probele au fost
secționate cu ajutorul unui disc de diamant, fixate pe un suport și introduse în incinta de
analiză a unui microscop electronic de baleaj. Imaginile obținute au fost realizate prin
înregistrarea fasciculului de electroni secundari rezultat, cu energie de 30 keV [5]..

Figura 2 - micrografii SEM înregistrate pentru NanoAg la o mărire de 100,000X

Prin analiza SEM se pot observa prezența aglomerărilor de nanoparticulelor de

argint cu dimensiuni cuprinse între 20-45 nm. Acestea formează aglomerate cu o
morfologie asimetrică [5].

7
 METODE DE SINTEZĂ A NANOPARTICULELOR DE ARGINT

2. MICROSCOPIE ELECTRONICĂ DE TRANSMISIE (TEM) ȘI

DIFRACȚIE DE ELECTRONI PE ARIE SELECTATĂ (SAED).

Microscopia electronică de transmisie este o metodă ce permite investigarea

morfologică și dimensională a nanoparitculelor de argint în timp ce difracția de
electroni pe arie selectată este o metodă ce permite analizarea particularităților
cristaline a unui material, în interiorul unui microscop electronic de trasmisie, o
tehnică ce este similară din punct de vedere al principiului cu metoda difracției de
raze X (cu deosebirea ca radiația incidentă – fasciul de electroni, analizarea probei
se face pe zone cu dimensiuni de ordinul nanometrilor). [3]

Proba a fost amplasată pe o argilă de cupru acoperită cu carbon și lăsată să se

usuce la temperatura camerei. În scopul obținerii imaginilor TEM și SAED s-a
folosit un microscop electronic de transmisie de înaltă rezoluție echipat cu SAED.
[3]

Figura 3 - microscopie electronică de transmisie pentru NanoAg (a) și SAED (b)

[3]

Prin imaginile de microscopie electronică prin transmisie putem spune că

particulele de argint au formă neregulată, poliedrală, cu dimensiuni cuprinse între
(20-50 nm). Se observă planurile de atomi și distanțele interplanetare (unde se
confirmă fazele obținute prin XRD), iar inelele de cristalizare sunt bine conturate,
definite, de unde ne putem da seama de gradul de cristalizare mare. [3]

8
 Oana BUCUR

3. COMPARAREA REZULTATELOR (ÎNTRE CELE DOUĂ METODE DE

SINTEZĂ)

Se observă prin imaginile TEM că nanoparticulele sintetizate folosind extracte de

plante sunt înconjurate de un strat subțire de material organic provenit din extractul de
plante. Se observă prezența a două faze (una cristalină – dată de nanoparticulele de
argint și o fază amorfă reprezentată de component organică și care are un grad de
cristalinitate redus). Inserția din figura 4 prezintă modelul de difracție electronică a
zonei selectate (SAED) înregistrat de nanoparticulele de argint. Modelul de difracție tip
inel indică faptul că particulele sunt cristaline. Patru inele apar datorită reflexiilor din
planele de diracție ale argintului (111), (200), (220) și (311) [3].

Figura 4 - microscopie electronică de transmisie pentru NanoAg și SAED [3]

9
 METODE DE SINTEZĂ A NANOPARTICULELOR DE ARGINT

4. METODĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A NANOPARTICULELOR DE

ARGINT

Chitosanul este o polizaharidă cationică, constând din 2-amino-2-deoxi-b-

Dglucopiranoză (1,4) legat. Este un polimer natural carbohidrat găsit în exoschetul
de crabi, creveți și languste. Este derivat prin deacetilarea chitinei. Chitosanul este
solubil într-un mediu acid. În prezent, sinteza pe bază de chitosan a nanoparticulelor
de metal și oxid de metal este bine studiată pentru diverse aplicații, incluzând
aplicații antibacteriene, antifungice, antibiofilm, biosenzor și ambalaje alimentare
[5].

În primul rând, s-a preparat o soluție de chitosan (1,5%) din soluția de acid
acetic 2,0% / volum (preparată din acid acetic 10%) prin agitare magnetică la 90 ° C
timp de 8 ore. Soluția de chitosan obținută a fost răcită la 23 ° C. Ulterior, soluția de
chitosan a fost amestecată cu soluția AgNPs în diferite rapoarte (9: 1, 8: 2, 7: 3 și 5:
5) prin agitare mecanică timp de 10 min[5].

Morfologia nanoparticulelor de argint dopate cu chitosan a fost examinată

printr-un microscop electronic de transmisie (TEM, Tecnai G2 Spirit, FEI Co. Ltd,
Hillsboro, SUA) și printr-un microscop cu scanare electronică (SEM, Quanta FEG
250, FEI Co. Ltd, Oregon, SUA). Ca și în cazul nanoparticulelor obținute prin
metoda chimică, proba a fost fixate pe un suport (în cazul analizei TEM suportul
este o argilă de cupru) și introdusă în incinta de analiză a unui microscop electronic
de baleaj[5].

10
 Oana BUCUR

5. CONCLUZII

Argintul a fost recunoscut de mult timp ca având un efect inhibitor asupra

numeroaselor tulpini bacteriene și microorganisme frecvent prezente în procesele
medicale și industriale. Cele mai utilizate și cunoscute aplicații ale nanoparticulelor de
argint sunt în industria medicală. Acestea includ unguente și creme care conțin argint
pentru a preveni infectarea arsurilor și a rănilor deschise. Alte aplicații utilizate pe scară
largă sunt dispozitivele medicale și implanturile preparate cu polimeri impregnați cu
argint.
Producția de nanoparticule poate fi realizată prin metode diferite. Abordările
chimice sunt cele mai populare metode de producere a nanoparticulelor. Cu toate
acestea, unele metode chimice nu pot evita utilizarea substanțelor chimice toxice în
protocolul de sinteză. Deoarece nanoparticulele metalice nobile, cum ar fi
nanoparticulele de aur, argint și platină, sunt aplicate pe scară largă în zonele care intră
în contact cu oamenii, există o nevoie tot mai mare de a dezvolta procese ecologice de
sinteză a nanoparticulelor care nu utilizează substanțe chimice toxice.
Metodele biologice de sinteză a nanoparticulelor folosind microorganisme,
enzime și extract de plante au fost sugerate ca fiind alternative ecologice la metodele
chimice și fizice. Utilizarea plantei pentru sinteza nanoparticulelor poate fi avantajoasă
față de alte procese biologice prin eliminarea procesului elaborat de menținere a
culturilor celulare. De asemenea, poate fi adecvat] pentru sinteza pe scară largă a
nanoparticulelor.

11
 METODE DE SINTEZĂ A NANOPARTICULELOR DE ARGINT

6. BIBLIOGRAFIE

1. Yong Song J, Kim BS. Rapid biological synthesis of silver nanoparticles using plant leaf
extracts2008. 79-84 p.
2. Prabhu S, Poulose EK. Silver nanoparticles: mechanism of antimicrobial action,
synthesis, medical applications, and toxicity effects. International Nano Letters. 2012;2(1):32.
3. Rauwel P, Rauwel E, Ferdov S, Singh M. Silver Nanoparticles: Synthesis, Properties and
Applications2015.
4. Sharma VK, Yngard RA, Lin Y. Silver nanoparticles: Green synthesis and their
antimicrobial activities. Advances in Colloid and Interface Science. 2009;145(1):83-96.
5. Jung J, Kasi G, Seo J. Development of functional antimicrobial papers using
chitosan/starch-silver nanoparticles. International Journal of Biological Macromolecules.
2018;112:530-6.

12