Academia de Studii Economice Bucuresti

Facultatea de Economie Agroalimentara si a Mediului

Program Master Economia şi Administrarea Afacerilor Agroalimentare

STRATEGII DE PROMOVARE A
CONSUMULUI DURABIL

STUDIU DE CAZ: UTILIZAREA

AMBALAJELOR ECOLOGICE LA
SC. LIDO GIRBEA S.R.L

Coordonator proiect :
Prof.univ.dr. Mirela STOIAN

Student :
Dumitrescu Alexandru anul I master
Grupa 1334

Bucuresti 2019
 INTRODUCERE

Într-o societate modernă ambalajul trebuie să corespundă atât cerințelor de

conservare și păstrare, transport și manipulare a produselor, cât și unor obiective precise legate de
protecția mediului. Impactul ambalajelor asupra mediului înconjurător reprezintă de fapt impactul
materialelor de ambalare asupra mediului. Ambalarea și etichetarea mărfurilor joacă un rol vital
într-un sistem modern integrat de distribuție a mărfurilor. Ambalajul protejează produsul de la linia
de producție la consumator, dar în același timp facilitează producția, distribuția și depozitarea. In
plus, ambalajul trebuie sa corespunda cerintelor comertului cu amanuntul, marketingului si
consumului, cat si legislatiei de mediu, siguranta si sanatate, iar in practica activitatii de comert
etichetarea marfurilor reprezinta un intrument esential de informare simpla si rapida asupra
produselor. Ambalajul este considerat adesea ca fiind o parte integrată a proceselor de dezvoltare a
unor noi produse.

Din punct de vedere economic ambalajul se poate considera un produs finit obișnuit, care
încorporează materii prime, cheltuieli, materiale și efort uman asemănător altor bunuri de consum
pe piață. Scopurile multiple ale ambalarii in economia de piata, examinarea
felului in care companiile selecteaza modalitati de ambalare a produselor, rolul pe care ambalarea il
joaca intr-un sistem modern de distributie a produselor se inscriu in contextul general al impactului
dezvoltare economica-echilibru ecologic, intr-o viziune merceologica.
In ultimii ani s-a pus accentul foarte mult pe promovarea ambalajelor ecologice, in defavoarea celor
clasice din plastic. S-a propus chiar si semnarea unui acord voluntar prin care reprezentantii retelelor
comerciale vor promova si vor inlocui toate tipurile de ambalaje clasice din plastic cu cele
ecologice.Acest acord are la baza un lucru care nu trebuie omis si anume importanta pe care
reprezentantii
marilor retele comerciale trebuie sa o acorde protectiei mediului si impactul pe care aceasta il are
asupra activitatii de retail.

Este important de precizat ca incepand cu 1 ianuarie 2009, toti operatorii economici care
introduc pe piata ambalaje din plastic vor fi taxati cu 0,2 lei per bucata. In acelasi timp, o alta
obligatie a operatorilor este aceea de a afisa la loc vizibil valoarea acestei eco-taxe in vederea
informarii clientilor. Trebuie insa amintit ca aceasta taxa nu este considerata o solutie finala, ci este
doar o masura in plus pentru a limita utilizarea tuturor tipurilor de ambalaje clasice, care polueaza
mediul. Solutia o reprezinta inlocuirea acestor ambalaje cu cele ecologice, biodegradabile si
prietenoase cu mediul.

Singura cale de a promova utilizarea ambalajelor eco este cu ajutorul magazinelor. Ei sunt cei
care folosesc cel mai mult orice tip de ambalaje.

Avantajele utilizarii ambalajelor eco

Este bine de stiut ca pentru toate tipurile de ambalaje clasice, fie ca sunt pungi, folii de impachetat
sau diferite cutii, exista variante biodegradabile, prietenoase cu mediul, la fel de utile si rezistente. A
sosit momentul ca, impreuna sa protejam mediul inconjurator si sa trecem de la plastic la
alternativele ecologice pe care le ofera piata. Si cel mai mare avantaj este protejarea mediului
inconjurator. In locul pungilor de plastic sau din materiale textile putem folosi pungi de hartie,
reutilizabile. Daca reciclam o tona de hartie, salvam 17 copaci sau economisim 5 metri cubi dintr-o
groapa de gunoi. Din ziare se obtine tot hartie de ziare, cartoane de oua, cutii si materiale de
impachetat, iar cea folosita la birou poate fi transformata tot in hartie de birou, in servetele si in
hartie igienica.
Care este cantitatea ambalajelor puse pe piata intr-un an, in Romania?

Cele mai recente date transmise de Romania sunt din 2016, insa este raportat un pocent
care se afla peste media europeana (aproximativ 45%), arata un raport al Eurostat - Biroul
de statistica european.
Conform statisticii Eurostat, Romania genera in 2016 348.79 tone de ambalaje din plastic si
recicla 162.351
O provocare specifică este reciclarea materialelor plastice. Numai 40% din ambalajele din plastic au
fost reciclate în anul 2015. Depozitarea este cea mai puțin preferabilă opțiune de tratare a deșeurilor.
Deși cantitățile de deșeuri municipale depozitate au scăzut constant în UE în ansamblu (scăzând cu
18% în perioada 2013-2016), rata medie de depozitare a deșeurilor municipale în UE a rămas în
continuare la 24% în 2016. Majoritatea ambalajelor din sistemul Eco-Rom Ambalaje provin din
industria alimentara si a bauturilor, urmata de industria echipamentelor electronice, cea a tutunului si
a cosmeticelor. Structura industriilor s-a pastrat de-a lungul anilor in cadrul companiei. In 2017,
peste 42% dintre ambalajele din plastic au fost reciclate in Uniunea Europeana.

Cum a evoluat acest sector in ultimii ani si in ce masura

a fost afectat de criza economica?

Fluctuatii importante ale cantitatilor de ambalaje puse pe piata de companiile membre Eco-
Rom Ambalaje s-au manifestat in perioada 2009-2010, cand existau scaderi semnificative din cauza
reducerii consumului si contextului economic defavorabil, acest lucru situandu-ne la nivelul anilor
2006-2007. Anul trecut insa am ajuns la 651.126 tone, doar in sistemul nostru. Acest lucru inseamna
ca, dupa doi ani de scaderi, s-a ajuns la nivelul anului 2009, fapt care ne demonstreaza o crestere a
consumului pe piata din Romania. Putem spune ca, dupa criza care s-a resimtit puternic si in acest
sector in ultimii 3 ani, piata ambalajelor a inregistrat evolutii pozitive.

Cati agenti economici au aderat la sistemul Eco-Rom Ambalaje?

In prezent, 2.526 de producatori fac parte din portofoliul nostru de clienti, cu aproximativ
10% mai mult decat anul anterior. Acestia pun pe piata peste 70% din cantitatea de ambalaje
inregistrata la nivel national.

Ce factori influenteaza dezvoltarea acestei piete?

Principalii factori sunt legati de consum, ceea ce se traduce prin cerere si oferta, dar si de
contextul economico-financiar si de competitivitatea produselor pe plan intern si international. In
momentul in care ne uitam la ambalaj trebuie sa il analizam in functie de produsul pe care il insoteste
si sa-l judecam ca atare.

Cat reprezinta ambalajul ecologic in totalul pietei de ambalaje?

Desi nu avem statistici clare in acest sens, este important de mentionat faptul ca, pana acum, prin
ambalaj ecologic se intelegea faptul ca este din material reciclabil sau ca poate fi, la randul lui,
reciclabil. In prezent, ar trebui sa mai adaugam cateva componente „ecologice”, care deriva din
cerintele de prevenire a deseurilor de ambalaje, si anume ca ambalajul este analizat pe tot ciclul de
viata – din stadiul de concepere si pana la transformarea in deseu –, astfel incat impactul de mediu sa
fie cat mai mic. Astfel, un ambalaj eco ar trebui sa fie cat mai redus, sa contina, in masura in care
este acceptat de produs, un procent de material reciclabil, forma sa sa permita organizarea si
transportul eficient si sustenabil.

Avand in vedere ca realizarea planului de prevenire este o obligatie pentru toate companiile
producatoare din tara, Eco-Rom Ambalaje pune la dispozitie o serie de servicii in acest domeniu
clientilor sai.

Cati romani sunt implicati in aceasta activitate de reciclare?

Lantul ambalajului devenit deseu este unul extrem de important. Din totalul deseurilor
municipale generate la nivel national, deseurile de ambalaje reprezinta 15%, iar acestea se gasesc in
proportie de 60% in gospodariile noastre – si doar 40% in circuitul industrial-comercial.
In ceea ce priveste sistemul de colectare selectiva si, implicit, cantitatile trimise spre
reciclare, se observa, de la an la an, cresteri remarcabile. In 2017, organizatia noastra a valorificat
61% (398.463 tone) din cantitatea de ambalaje puse pe piata de companiile afiliate sistemului
(651.126 tone), cu 12% mai mult fata de anul anterior.
Si cresterile nu se opresc aici. De la 14 localitati cu care am inceput primele proiecte-pilot de
colectare selectiva in anul 2005, am incheiat anul 2017 cu 402 localitati in care dezvoltam colectarea
selectiva in parteneriat cu autoritatile locale si operatorii de salubritate desemnati. Acest lucru a
presupus extinderea retelei de infrastructura necesara – containere si saci colorati – de aproximativ
50 de ori, ajungand, la finalul anului 2018, la 18.590 de pubele de colectare selectiva.
Astfel, in prezent, aproximativ 41% din populatia Romaniei – circa 8,8 milioane de romani – au
acces la sistemul de colectare selectiva pus la dispozitie de noi.

I. Elemente teoretice privind durabilitatea,fundamentarea strategiei de

promovare a comportamentului durabil.
 A trăi durabil înseamnă a trăi bine, sănătos, în parteneriat şi în mod tolerant, a
recunoaşte valoarea lucrurilor, a le savura şi consuma cu plăcere. Mai înseamnă şi a pune
preţ pe calitate, a nu alerga după fiecare tendinţă a modei, fără a le neglija însă pe toate
acestea ţin de calitatea vieţii.
A consuma în mod durabil înseamnă a-şi aminti că „mai binele” este duşmanul „binelui”,
înseamnă a-şi aminti că comunitatea şi individualismul sunt părţi ale aceluiaşi întreg, la fel
ca şi parteneriatul şi autonomia. Stilul de viaţă durabil este arta de a şti să ne comportăm
corect în structurile false. De aceea este nevoie de amândouă: de politica de la vârf şi de
acţiunile noastre de la bază. Doar acţionând împreună se pot mai apoi naşte structuri
durabile economice, de producţie şi de consum.
O schimbare a obiceiurilor consumatorilor presupune în primul rând o transformare
fundamentală a valorilor şi a stilului de viaţă. Schimbarea felului de a gândi şi de a acţiona
a consumatorilor nu poate fi însă impusă de mâna autorităţilor.
Principiile "Strategiei mai bine-altfel-mai puţin" propuse de Institutul din Wuppertal
pentru Climă, Mediu şi Energie:
1. să trăim mai bine în loc de să avem mai multe
2. oraşul ca spaţiu viu
3. răbdarea şi timpul
4. regenerarea solului şi a agriculturii
5. de la mormanele de gunoi la reciclare
6. o infrastructură capabilă să înveţe
7. o economie de piaţă ecologică
8. civilizarea conflictelor
9. dreptatea şi vecinătatea globală

Strategia eficienţei şi suficienţei

Pentru a deschide calea spre o societate (mondială) durabilă, trebuie să fie stabilite
anumite principii, aşa cum sunt cele enumerate mai sus, elaborate de renumitul Wuppertal
Institut. Pentru a pune în practică aceste principii este nevoie de mult curaj şi de multă
creativitate. În acest sens vom discuta aici despre două strategii care vin să se completeze
una pe cealaltă, după cum explică şi Ulrich Grober în fragmentul de mai jos:
"Strategia eficienţei are ca scop reducerea drastică a consumului printr-o redirecţionare a
progresului tehnic. În centru se află creşterea productivităţii resurselor la puterea a 4-a, iar
pe termen lung, chiar la puterea a 10-a. O reducere a consumului de resurse naturale la o
zecime este, fireşte, o provocare colosală pentru oamenii creativi şi întreprinzători, fiind
considerată „o nouă revoluţie tehnologică, cam de aceleaşi proporţii cu Revoluţia
Industrială”(Ernst Ulrich von Weizsäcker). Acest proiect îndrăzneţ este totuşi, în comparaţie
cu altele, mai puţin controversat, în multe domenii el făcând chiar subiectul
consensului.Strategia eficienţei nu constituie însă decât un nivel al trecerii la o dezvoltare
durabilă. Acest nivel trebuie completat şi susţinut de o altă dimensiune, numită de autorii de
la Institutul din Wuppertal Strategia suficienţei. De abia aici este vorba despre necesităţi şi
stiluri de viaţă, despre o redefinire a calităţii vieţii. Asta nu înseamnă însă sfârşitul unui trai
bun. Cheia este conceptul „noilor modele de bunăstare”.”O jumătate din cât aţi avut, în
schimb de două ori mai bun”: acest moto sonor al întreprinzătorului ecologist din München,
Karl Ludwig Schweisfurth, descrie perfect situaţia. Ceea ce el recomandă în ceea ce
priveşte consumul de alimente, poate fi aplicat şi asupra altor domenii de zi cu zi. Civilizaţia
adeptă a principiului suficienţei se orientează după „măsura corectă” şi după atingerea unui
echilibru , între bunăstarea asigurată de bunurile de consum, cea temporală şi cea spaţială.
De ce avem de fapt nevoie, este întrebarea care se impune aici. Şi frumuseţea este un bun
care ne ţine în viaţă. Ni se recomandă să ne concentrăm asupra optimului, adică asupra
lucrurilor mai bune, asupra calităţii, asupra durabilităţii, în loc să ne orientăm după valorile
maximale. Este astfel promovată o cultură a auto-limitării şi eleganţa simplităţii - preluând
astfel ideile mai vechi susţinute de filosofia artei de a trăi.Pe baza ideii de durabilitate s-a
născut şi crescut o mişcare, o „subcultură ecologică la nivel mondial”(Wolfgang Sachs) care
a dezvoltat definiţii, perspective şi propuneri reformatoare similare. Este vorba de o mişcare
care cuprinde mici iniţiative şi întreprinderi, părţi din administraţiile publice şi instituţiile
ştiinţifice, şi care a clădit pe baza a nenumărate experimente un capital de cunoştinţe şi
competenţe care constituie fundamentul schimbărilor atât de necesare.

CE PUTEM FACE PENTRU A TRĂI DURABIL

 Evitarea acumulării de deşeuri:
1. promovarea reciclării la nivelul producătorilor şi consumatorilor
2. folosirea sistemelor refolosibile şi reîncărcabile
3. evitarea produselor complicate pentru împachetat
4. facilitarea importurilor de produse ecologice
5. sortarea gunoiului menajer / preluarea şi sortarea gunoiului în mod diferenţiat
6. achiziţionarea produselor cu durată lungă

 Consumul de energie şi apă:

1. utilizarea tehnologiilor ecologice
2. promovarea cercetării şi dezvoltării în domeniul energiei ecologice
3. folosirea (sporită) a energiilor regenerabile
4. diminuarea consumului de apă
5. folosirea sporită a aparaturii care economiseşte consumul de energie, respectiv de
apă

 Mobilitate:
1. trecerea la mijloace de transport cu un consum redus de energie
2. trecerea la transportul în comun

 Alimentaţie:
1. creşterea aportului de produse regionale
2. alegerea alimentelor provenite de pe culturi ecologice
3. achiziţionarea produselor comercializate în spirit de fair-play
4. achiziţionarea produselor de sezon

 Refolosirea obiectelor:
1. oferirea produselor folosite spre refolosire
2. achiziţionarea produselor cu etichetă ecologică
3. luarea în considerare a ofertelor de închiriere, second hand şi de schimb („mai bine
împrumutăm decât să ne cumpărăm”, reţele de schimb)
4. folosirea comună a bunurilor de consum cu trai îndelungat („Car Sharing”)
"De abia atunci când un produs va aduna puncte la toate nivelele, adică atunci când va fi
produs şi cumpărat în mod corect, respectând şi protejând natura, animalele şi diversitatea
lor, fără să parcurgă distanţe lungi la transport şi fiind ambalat astfel încât să nu producă
prea mult gunoi, de abia atunci va fi şi durabil."