Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra Finanţe şi Bănci

Referat

La disciplina Bazele Asigurărilor si Reasigurărilor

,,Căile de sporire a eficienţei în asigurări’’

Elaborat:Midrigan Viorica

Grupa Fb 171

Coordonat: Caprian Iulia

Chişinău 2019

1
CUPRINS:

Introducere ...................................................................................................................... .3
I. Conceptul de eficiență în domeniul activității de asigurare ………………....………..4

II.Eficienţa activităţii de asigurare din punct de vedere al asigurătorilor....……………..5

III. Căile de sporire a eficienței în asigurări . ……………...………………..…………10

IV. Concluzii și recomandări ..........................................................................................13
Bibliografie ………………...………………………………………………...………...14

2
 INTRODUCERE
Actualitatea temei și obiectul studiului :
În cadrul studiului efectuat mi-am propus să analizez mai profund conceptul de
eficiență în asigurări , precum și căile de sporire a acesteia. Pentru a stabili cele mai
eficiente metode de sporire a eficienței este nevoie de a efectua o evaluare a
performantelor de asigurare ce ia în considerare atât rezultatele financiare cat si raportul
dintre rezultate (efecte) și eforturile depuse pentru obținerea acestor efecte, precum și
evaluarea succesului asigurătorului în scopul de a îndeplini nevoile clienților săi in
conditii de eficiență.
O activitate de asigurare eficienta exprimă raportul dintre rezultatele procesului de
asigurare și cheltuielilor făcute pentru recuperarea bunurilor avariate sau plăți sumei
asigurate, precum și rezultatele financiare obținute de către asigurător.
Scopul lucrării:
În lucrarea dată mi-am propus să examinez problematica abordării conceptului de
eficiență în asigurări ca fiind un component esențial și firesc în cadrul funcționării și
dezvoltării pieții asigurărilor. Astfel, scopul lucrării este identificarea celor mai
moderne și de bază căi de sprorire a eficienții în asiurări și determinarea rolului acestora
în consolidarea pieții asigurărilor.
Sarcinile referatului: Analiza conceptului de eficiență în asigurări și stabilirea
principalelor căi de sprorire a acestei eficiențe precum și impactul ei asupra activității în
acest domeniu.
Obiectivele stabilite în acest sens sunt:
-definirea conceptului de eficiență în asigurări și determinarea metodelor de sporire
aeficienței în asigurări ;
-analiza importanței conceptului abordat ;
-formularea concluziilor precum și a unor propuneri în cadrul temei abordate .
Metode de cercetare: În scopul realizării acestei cercetări am utilizat următoarele
metode de cercetare cum ar fi: abordarea teoretică din materialul studiat, metoda
analizei și sintezei surselor monografice, studierea evoluției istorice a fenomenului
studiat și cercetarea modificărilor produse în timp prin intermediul analizei bazelor de
date statistice; analiza grafică a datelor.

3
 CAPITOLUL I : CONCEPTUL DE EFICIENTA IN DOMENIUL
ACTIVITATII DE ASIGURARE

Conceptul de eficienţă economică în asigurări este abordat de mulţi autori cudiverse

opinii. Evident, în aprecierea eficienţei asigurărilor este necesar să avem în vedereşi
faptul că în acest domeniu se întâlneşte „… un fenomen original – unic în activitatea
economică – şi anume inversarea ciclului de producţie; asigurătorul vinde înainte de a
fi produs, deci înainte de a cunoaşte costul produsului vândut.”.

Prin încasarea primei de asigurare, asigurătorul se obligă să plătească asiguratului

eventualele daune a cărormărime nu se cunoaşte decât aproximativ.Unii autori apreciază
că eficienţa economică a asigurărilor depinde exclusiv deeficienţa acţiunii, a mijloacelor
destinate pentru refacerea bunurilor distruse, fiind dată deraportul dintre efectele
economice şi cheltuielile ce se impun la refacerea pierderilormateriale. Alţi autori
apreciază că „eficienţa economică se reflectă prin raportul dintre efectul obţinut şi
efortul depus în legătură cu această activitate, cât şi rezultatele financiare nemijlocite
obţinute de asigurători.”

Deci,eficienţa economică a asigurărilor are un conţinut complex determinat de

poziţiileşi interesele pe care le au fiecare din părţi: asigurător, asigurat şi intermediar.

Societatea de asigurare urmăreşte să încheie exerciţiul financiar cu profit, iar asiguraţii

doresc ca în urma producerii cazului asigurat drepturile de despăgubire să fie câtmai
consistente în raport cu paguba şi primite într-un termen cât mai scurt.

Reiese ca eficienta economica in asigurari se cere a fi exprimata si analizata prin prisma

pozitiilor si intereselor pe care le au fiecare din parti: asigurator si asigurat.

In mod evident, eficienta economica a asigurarilor are un continut complex. Clar devine
insa faptul ca in analiza trebuie tinut seama de scopul fiecareia din parti. Societatea de
asigurari urmareste sa-si incheie fiecare exercitiu financiar cu profit iar, asiguratii
sconteaza, la producerea cazului asigurat, pe despagubirea cat mai rapida si ct mai
consistenta, raportat la paguba suportata.

În concluzie considerăm că eficienţa trebuie analizată atât din punctul de vedere al

asigurătorului cât şi din punctul de vedere al asiguratului.

4
CAPITOLUL II : EFICIENTA ACTIVITATII DE ASIGURARE DIN
PUNCTUL DE VEDERE AL ASIGURATORULUI

Eficienţa economico-socială a asigurărilor se analizează şi se exprimă cu ajutorul mai

multor indicatori, dintre care unii sunt specifici anumitor feluri de asigurări.

Fiecare dintre indicatorii utilizaţi pentru exprimarea eficienţei evidenţiază anumite

laturi ale activităţii de asigurare. Este dificil de efectuat o ierarhizare a acestor indicatori
şi, de asemenea, nu se poate afirma că unii indicatori ar avea o putere de expresie mai
mare decât alţii.

1. Indicatorii care reflecta eficienta asigurarilor la asigurator

1. Rata daunei – reprezinta raportul, exprimat in procente, dintre platile de

despagubiri si incasarile din prime de asigurare. Exprima nivelul platilor cu despagubiri
fata de nivelul veniturilor din prime de asigurare si se calculeaza cu ajutorul formulei:

, unde : (2.1)

Rd = rata daunei;

Dp= totalul platilor de despagubiri si sume asigurate;

P = totalul incasarilor de prime de asigurare

Cu cat nivelul ratei daunei este mai mic, cu atat situatia financiara a societatii de
asigurare este mai favorabila.

Rata asigurarii sau gradul de cuprindere in asigurare – se stabileste prin

raportarea numarului sau volumului obiectelor asigurate (animale, hectare de culturi,
etc) la numarul sau volumul total al obiectelor de aceeasi natura asigurabile, dupa
formula:

, unde: (2.2)

Ra = rata asigurarii sau gradul de cuprindere in asigurare;

5
 n = numarul bunurilor (persoanelor ) asigurate;

N = numarul bunurilor (persoanelor ) asigurabile.

Acest indicator exprima gradul de dezvoltare a fiecarei forme de asigurare,

indicand totodata efortul asiguratorului pentru extinderea unei forme de asigurare,
precum si rezervele de crestere existente. Cu cat nivelul indicatorului este mai apropiat
de 100, cu atat forma de asigurare respectiva este mai dezvoltata.

3. Rata fizica a daunei – este un indicator ce exprima ponderea bunurilor

despagubite in totalul bunurilor asigurate. Cu cat acest indicator este mai scazut, cu atat
activitatea societatii de asigurare este mai eficienta. Rata fizica a daunei se calculeaza
conform relatiei:

, unde: (2.3)

Rfd = rata fizica a daunei;

Nr.B.dp.= numarul bunurilor despagubite;

Nr. B.asig. =numarul bunurilor asigurate.

4. Costul relativ al activitatii de asigurare – reprezinta raportul dintre totalul

cheltuielilor legate de desfasurarea activitatii de asigurare si totalul incasarilor din prime
de asigurare, comisioane , dobanzi. Prin compararea acestuia cu rata daunei rezulta
posibilitatile de reducere a cheltuielilorgenerale si a cheltuielilor comune. Relatia pe
baza careia se calculeaza acest indicator este urmatoarea:

unde: (2.4)

Ca= costul relativ al activitatii de asigurare;

C = cheltuielile totale efectuate de asigurator (plati de sume asigurate,

despagubiri, etc);

P = incasari totale din prime si alte venituri.

6
 Costul relativ al activitatii de asigurare reflecta in procente raportul dintre
cheltuielile de asigurare si primele de asigurare. In mod normal nivelul indicatorului
este subunitar. In caz contrar situatia financiara a societatii este deficitara.

5. Rata venitului net – se calculeaza raportand diferenta dintre totalul

veniturilor si totalul cheltuielilor inregistrate de societate intr-o anumita perioada de
timp, de regula un an, la totalul veniturilor.

Rata venitului net se calculeaza pe baza relatiei:

,unde : (2.5)

Rvn = rata venitului net;

C = cheltuielile totale efectuate de asigurator (plati de sume asigurate,

despagubiri, etc);

P = incasari totale din prime si alte venituri.

Rata venitului net reflecta procentul cat ramane in beneficiul asiguratorului din
fiecare 100 de unitati valorice din primele de asigurare incasate.

6. Cheltuielile la 1 leu venit – este un indicator de forma efect/efort si se

calculeaza raportand diferenta intre totalul cheltuielilor si totalul despagubirilor (si
sumelor asigurate) platite de asigurator, pe parcursul anului, la diferenta dintre totalul
veniturilor si totalul cheltuielilor. Relatia de calcul este urmatoarea:

unde: (2.6)

Dp= totalul despagubirilor(sumelor asigurate) platite;

C = cheltuielile totale efectuate de asigurator (plati de sume asigurate,

despagubiri, etc);

P = incasari totale din prime si alte venituri.

7
 Tendinta de minim a acestui indicator exprima o situatie financiara favorabila
pentru asigurator.

7. Numarul mediu de asigurari contractate de un angajat in asigurari

(Nma) se calculeaza ca raport intre numarul total al asigurarilor facultative contractate
intr-o anumita perioada de timp(Ac) si numarul angajatilor care se ocupa cu incheierea
de asigurari (Na) .

Nma = (2.7)

8. Suma medie asigurata (Sma) se calculeaza ca un raport intre totalul sumelor

asigurate(Sa) si numarul total al contractelor de asigurare incheiate (Nc).

Sma = (2.8)

Acest indicator este utilizat doar in cadrul asigurarilor facultative de viata

9. Prima de asigurare medie incasata pe un contract(Pm) se calculeaza ca un

raport intre totalul primelor de asigurare incasate (P) si numarul total al contractelor de
asigurare incheiate (Nc).

(5.9)

Indicatorii care reflecta eficienta asigurarilor la asigurat

1. Durata medie de lichidare a daunelor. Un aspect deosebit de important in

relatiile cu asiguratii il constituie rezolvarea operativa a cererilor de plata, a drepturilor
cuvenite, de calitatea acestei activitati depinzand atat prestigiul societatii cat si situatia
financiara a asiguratilor. Reducerea duratei de lichidare a daunelor trebuie sa stea in
atentia societatii de asigurare.

Durata medie de lichidare a daunelor se calculeaza in raport cu numarul de zile

trecute de la avizarea daunei, pana la plata despagubirii si numarul daunelor solutionate.
Relatia de calcul a acestui indicator este urmatoarea:

8
 ,unde: ( 5.7)

Dm =durata medie de lichidare a daunelor;

t = numarul zilelor de avizare a daunelor pana la solutionarea acestora;

Nd = numarul daunelor solutionate.

Gradul de acoperire in asigurare – se calculeaza raportand suma asigurata la

valoarea bunului respectiv, exprimand in ce masura suma asigurata acopera valoarea
bunului.

Relatia de calcul este urmatoarea:

,unde: (5.8)

Gaa= gradul de acoperire;

Sa = suma asigurata;

Vb = valoare bunului in momentul asigurarii.

3. Gradul de acoperire al daunei sau rata despagubirii – se calculeaza pe

baza relatiei:

, unde: (5.9)

Gad = rata despagubirii (gradul de acoperire al daunelor);

Dp = despagubirile primite de asigurat;

Pg = valoarea pagubei produse la bunul asigurat.

Acest indicator ne arata gradul de acoperire a pagubei prin despagubirea

primita.
9
 CAPITOLUL III: CAILE DE SPORIRE A EFICIENTEI IN
ASIGURARI

Cresterea eficientei activitatii constituie un deziderat in economia fiecarei

societati de asigurare-reasigurare. Deoarece platile privind despagubirile detin ponderea
hotaratoare in structura cheltuielilor aferente asigurarilor de bunuri, se poate aprecia ca
identificarea cailor de reducere a despagubirilor constituie o prioritate. Dar, reducerea
cheltuielilor cu despagubirile are o limita minima corelata cu valoarea pagubelor
generate de imprevizibilitatea riscurilor.

Se impune o analiza detaliata a evolutiei despagubirilor pe categorii de bunuri,

pe categorii de asigurati si in profil teritorial. Astfel se poate aprecia gradul in care
unele pagube propuse a fi despagubite au cauze obiective sau implicatii subiective.

Inspectia de risc constituie o parghie de evitare si de reducere a cheltuielilor cu

despagubiri sau platilor de sume asigurate. In baza conditiilor de asigurare, organele de
inspectie ale societatilor de asigurare pot efectua inspectii de risc asupra modului de
intretinere, utilizare si pastrare de catre asigurat a bunurilor asigurate. Totodata au
dreptul sa investigheze periodic evolutia starii de sanatate a persoanelor care au incheiat
polite de asigurare. Concluziile si constatarile organelor inspectiei de risc pot fi
operante, dupa caz, imediat sau in eventualitatea ivirii riscului asigurat, ajungandu-se
uneori la refuzul de plata a despagubirii solicitate de asigurat, la rezilierea contractului
de asigurare sau la alte masuri.

Profesorii Vacarel Iulian si Bercea Florian considera ca in directia cresterii

eficientei activitatii de asigurare, se poate actiona, in anumite limite, prin utilizarea
mijloacelor moderne de calcul, pentru efectuarea diferitelor operatii. Experienta deja
acumulata, in unele tari, ca de altfel si la noi, arata ca aceste mijloace de calcul pot fi
folosite la stabilirea primelor de asigurare, la contabilizarea acestora, la redactarea
politelor de asigurare etc.

Cresterea eficientei activitatii privind asigurarile in valuta poate fi realizata atat

prin dezvoltarea lor, cat si prin intensificarea masurilor care conduc la prevenirea
aparitiei unor pagube.

10
 Dezvoltarea asigurarilor in valuta creeaza conditii pentru dispersarea mai buna a
riscurilor si , implicit, pentru inregistrarea unui raport mai favorabil intre volumul
despagubirilor platite si volumul primelor incasate.

Daca se doreste o crestere a eficientei activitatii de reasigurare, trebuie sa tinem

cont de faptul ca probabilitatea obtinerii unor rezultate pozitive din activitatea de
primire in reasigurare este apreciata ca fiind mai mare decat in cazul cedarii in
reasigurare. Unii autorii din literatura de specialitate considera oportuna acordarea unei
atentii sporite cresterii volumului acceptarilor in reasigurare, deoarece actioneaza mai
multi factori care o justifica.

Reasiguratorii au dreptul ca, in anumite limite, sa accepte primirea in reasigurare

numai a ofertelor care li se par avantajoase atat din punctul de vedere al primelor de
reasigurare, cat si din cel al marimii gradului de probabilitate a producerii riscurilor (asa
se explica faptul ca, in general, multi reasiguratori nu prea accepta primirea in
reasigurare a unor riscuri ca : furtuna, uragan, cutremur de pamant etc.).

De asemenea, fiecare reasigurator are grija sa nu accepte primirea in reasigurare

a unor oferte, daca in prealabil nu s-a putut documenta si n-a putut efectua unele calcule
privind volumul primelor de reasigurare pe care le va incasa, totalul eventualelor
despagubiri si al comisioanelor pe care va trebui sa le plateasca si rezultatele finale pe
care le va obtine. Desigur ca si reasiguratii se preocupa, la randul lor, de obtinerea unor
rezultate cat mai bune de pe urma cedarilor in reasigurare.

In ceea ce priveste posibilitatea cresterii in perspectiva a volumului cedarilor in

reasigurare, ale societatilor de asigurari si reasigurari din Romania, se impune o
cunoastere cat mai aprofundata a activitatii si a rezultatelor financiare ale societatilor de
asigurari sau reasigurari care le preiau. Astfel, daca vom plasa cedarile noastre unor
reasiguratori care prezinta stabilitate financiara si care obtin, de regula, profit, vom avea
dreptul ca, proportional cu volumul primelor platite acestora, sa participam la acest
profit, iar in final vor putea fi obtinute rezultate mai bune.

Eficienta activitatii de asigurari si reasigurari poate creste si prin preocuparea

permanenta pentru gasirea unor solutii menite a conduce la reducerea cheltuielilor
privind administrarea asigurarilor. Aici se va actiona deopotriva asupra celor doua
componente, respectiv cheltuielile de personal si cheltuielile materiale. De asemenea,

11
eficienta poate spori si prin exploatarea intr-o masura tot mai mare a conditiilor pe care
le ofera economia de piata in ceea ce priveste obtinerea de venituri suplimentare prin
efectuarea de plasamente in diferite investitii, a rezervelor tehnice.

Având în vedere faptul că plăţile privind despăgubirile deţin ponderea cea mai
mare în totalul cheltuielilor legate de asigurările de bunuri, se poate spune că sporirea
eficienţei acestora depinde, în mare măsură, de găsirea unor posibilităţi de reducere a
volumului despăgubirilor.

Practica ne arată însă că volumul despăgubirilor nu poate fi redus decât până la o

anumită limită, deoarece apariţia unor pagube provocate de riscurile asigurate este
inevitabilă, iar pe de altă parte, menirea asigurării este tocmai acoperirea unor pagube
cu caracter imprevizibil. Deci problema care apare aici se referă la faptul dacă, în
general, la toate categoriile de bunuri asigurate, despăgubirile pe care le plăteşte o
societate de asigurări reprezintă sau nu limita care practic nu mai poate fi redusă. Pentru
a ne putea convinge de acest lucru, este necesară o analiză minuţioasă a evoluţiei
despăgubirilor pe feluri de bunuri, pe categorii de asiguraţi şi în profil teritorial,
deoarece astfel se pot scoate la iveală eventuale rezerve de reducere a cheltuielilor de
acest gen.

12
 CAPITOLUL IV : CONCLUZII SI RECOMANDARI

Practica demonstrează că mai există încă asemenea posibilităţi. Astfel, de exemplu,

la bunuri cum sunt animalele, cauzele de ordin subiectiv joacă de multe ori un rol
important în legătură cu volumul pagubelor ce se înregistrează. Un alt mijloc ce poate
acţiona în direcţia reducerii volumului despăgubirilor îl constituie luarea de către
societăţile de asigurări a unor măsuri de prevenire a pagubelor. Exemplu: efectuarea la
timp şi în bune condiţii a inspecţiei de risc poate contribui la prevenirea producerii unor
pagube şi implicit la reducerea cheltuielilor cu plata despăgubirilor.

În direcţia creşterii eficienţei activităţii de asigurare, consider că se poate acţiona –

în anumite limite - utilizarea mijloacelor moderne de calcul, pentru efectuarea diferitelor
operaţii. Experienţa deja acumulată, în unele ţări, ca de altfel şi la noi, arată că aceste
mijloace de calcul pot fi folosite la stabilirea primelor de asigurare, la contabilizarea
acestora, la redactarea poliţelor de asigurare, e.t.c.

Creşterea eficienţei activităţii privind asigurările în valută poate fi realizată atât prin
dezvoltarea lor, cât şi prin intensificarea măsurilor care conduc la prevenirea apariţiei
unor pagube. Dezvoltarea asigurărilor în valută creează condiţii pentru dispersarea mai
bună a riscurilor şi implicit, pentru înregistrarea unui raport mai favorabil între volumul
despăgubirilor plătite şi volumul primelor încasate.

Prevenirea apariţiei pagubelor la bunurile care fac obiectul asigurărilor în valută

poate juca un rol mai mare în reducerea volumului cheltuielilor cu plata despăgubirilor,
mai ales la asigurarea mărfurilor în timpul transportului internaţional Astfel, de
exemplu, prin generalizarea transportului mărfurilor în containere se obţine o reducere
importantă a volumului pagubelor ce pot apărea în timpul transportului la încărcarea şi
descărcarea mărfurilor. În ceea ce priveşte creşterea eficientei activităţii de reasigurare,
este necesar să se ţină cont de faptul că probabilitatea obţinerii unor rezultate pozitive
din activitatea de primire în reasigurare este apreciată ca fiind mai mare decât în cazul
cedărilor în reasigurare. Pentru aceasta considerăm oportună acordarea unei atenţii
sporite creşterii volumului acceptărilor în reasigurare, deoarece acţionează mai mulţi
factori care o justifică.

13
BIBLIOGRAFIE:

1. Alexa C., Ciurel V., ,, Asigurări şi reasigurări în comerţul internaţional’’, Ed. All
Back, Bucureşti, 2006;

2. Bistriceanu Gh. D., „Sistemul asigurărilor în România”, Ed Economică, Bucureşti,

2007, ISBN 973-590-738-0;

3. Constantinescu D.A., Dobrin M., ,, Asigurarea şi managementul riscului’’, Ed.

Tehnică, Bucureşti, 2005;

4. Ionescu R. Novac L., „Asigurări Comerciale Moderne”, Ed C.H. BECH, Bucureşti,

2007;

5. Şeuleanu V., Barna F., Herbei R., Mutacu M., Răileanu M., ,, Asigurări comerciale’’,
Ed. Mirton, Timişoara, 2008;

6. Văcărel I., Bercea F., ,, Asigurări şi reasigurări’’, Ed. Expert, Bucureşti, 2006;

7. Văduva M., ,, Asigurări’’, Ed. Mirton, Timişoara, 2006

8. William A. Heins R., „Risc, Managemnet and Insurance”, Me Gran Hill Book
Company, 1989

14