8/10/2019 Flori pentru Algernon - Daniel Keyes.

docx

Flori pentru Algernon – (Daneil Keyes)

“ Cu cât devii mai inteligent cu atât o să ai mai multe probleme, Charlie .”  

-  Valoare socială: prietenia dintre Charlie şi Algernon 

-  Valoare morală: curajul lui Charlie de a face acest experiment/ devotamentul lui Charlie pentru slujba sa de
la brutărie. 

Charlie Gordon, un retardat mintal ajunge să facă parte dintr-un experiment inedit: doi doctori
renumiți – Strauss și Nemur – propun să-l opereze pe creier şi, printr-o metodă inovatoare, să-l
ajute să dobândească un IQ normal, astfel încât să poată duce o viaţă obişnuită. Ceea ce le dă
speranţa reuşitei este faptul că aceeaşi operaţie, făcută pe creierul unui şoarece, Algernon, a dat
rezultate spectaculoase. Așadar, plini de optimism, Charlie se lasă pe mâinile celor doi doctori,
nebănuind că în spatele acestei acţiuni stă în primul rând nevoia lor de a-şi dobândi un renume
mondial.
În cadrul experimentului, el trebuie să consemneze gândurile şi emoţiile sale într-un „raport de
 progres”, iar cartea este de fapt acest jurnal neobişnuit şi unic în felul său. Textul este aproape
ilizibil la început, căci – în ciuda strădaniilor sale de a învăţa carte – Charlie are mintea greoaie şi
scrie cu mari dificultăţi. Dar tratamentul complex la care a acceptat să se supună pentru a deveni
deştept (aşa cum el însuşi sau poate mai curând mama lui şi-a dorit toată viaţa) începe să dea
rezultate. Dacă la început, cu un I.Q. de 68, Charlie pierdea toate „ competiţiile” de inteligenţă cu
şoricelul Algernon (care beneficiase deja cu succes de tratamentul miraculos), după o vreme în
mintea lui pătrunde tot mai multă lumină, I.Q.-ul lui se „normalizează”, pricepe tot mai limpede,
citeşte tot mai diversificat şi reţine tot mai mult, iar în scurtă vreme mintea lui devine sclipitoare,
depăşindu-i în inteligenţă şi în cunoaştere enciclopedică pe „ zeii intelectuali” ce coordonează
experimentul.
Cum era de aşteptat, această explozie de inteligenţă nu este echivalentă cu o dezvoltare plenară
şi armonioasă a întregii personalităţi a lui Charlie. Inteligenţa care nu e dublată de căldură
sufletească, compasiune şi empatie poate deveni monstruoasă, iar cel devenit peste noapte
inteligent nu are răgaz să crească şi emoţional.
Dintr-un idiot blând şi curat la suflet, Charlie devine un geniu aspru şi egoist. El realizează că cei
pe care în ignoranţa lui îi considera prieteni nu făceau decât să se amuze pe seama sa şi să profite
de mintea lui înceţoşată. Se îndepărtează şi este îndepărtat nu numai de colegii de la brutăria unde
lucra ca om de serviciu, dar şi de studenţii şi profesorii de la universitate, pe care îi privea cândva
ca pe nişte idoli şi care au rămas de-acum mult în urma capacităţilor sale intelectuale. Nimeni nu îi
mai este pe măsură lui Charlie, care se trezeşte mai singur ca niciodată.

Pe deadulţi
pentru altă parte, Charlie
retardaţi, sausemai
îndrăgosteşte de Alice
curând înţelege că a Kinnian, fosta sade
fost îndrăgostit profesoară
ea de cânddea la şcoala-o, iar
întâlnit 
încurajările ei de a participa la experiment au constituit o bună parte din motivaţia lui semi-
conştientă. Doar că dacă la început relaţia lor era imposibilă întrucât Charlie îi era mult inferior lui
Alice, curând ea se dovedeşte improbabilă, pentru că el îi devine net superior din punct de vedere
intelectual. Alice nu-i mai face faţă şi se simte tot mai neroadă. Numai că relaţia nu este una care se
dezvoltă cu aceeaşi uşurinţă cu care se şi naşte, fiindcă, el nu reuşeşte să se racordeze şi caută
experienţă în altă relaţie. Astfel o întâlnește pe excentrica Fay care-l ajută să descopere dragostea,

http://slidepdf.com/reader/full/flori-pentru-algernon-daniel-keyesdocx 1/2
8/10/2019 Flori pentru Algernon - Daniel Keyes.docx

dar numai în sens fizic, fiindcă gândurile lui sunt focusat e în continuare pe Alice.
Într-un fel, „umanizarea” lui Charlie începe o dată cu dilema morală în care se trezeşte atunci
când, cu noua sa ascuţime a minţii, descoperă că un coleg din brutărie îl fură sistematic pe patron
şi chiar s-a folosit ani de zile de nătângul Charlie pentru a face asta. Acum, Charlie concluzionează
că neştiind nimic, era nevinovat, dar acum, când ştie e tot aşa de vinovat ca şi el pentru că tace.
Profesorul Nemur îl sfătuieşte să nu se bage, căci a fost doar un spectator inocent, Dr. Strauss îi
spune, dimpotrivă, că este obligat moral să îl informeze pe patron numaidecât. Dar îndoielile lui
Charlie sunt mai prof unde, căci în ciuda dezechilibrului său emoţional, a ezitărilor privind
relaţionarea şi a haosului interior cu care se confruntă, el rămâne fundamental un om bun, a cărui
etică esenţială nu a fost nici o clipă afectată de tulburările prin care trece: „să nu faci rău, cel puţin
nu deliberat. A dezvălui patronului ceea ce aflase ar fi condus fără îndoială la concedierea colegului
vinovat, dar acesta are şi el copii de crescut şi cu greu şi-ar putea găsi o altă slujbă cu proteza sa
ortopedică…”.
Ca de obicei, Charlie caută soluţia la Alice. Ea nu este o personalitate „de elită”, deseori se simte
intimidată şi redusă la tăcere de mult mai complexul său iubit platonic, dar posedă un bun simţ

care
un nouîi dau forţă
nivel şi echilibru. Blând
a conştientizării darOfără
de sine. datăezitare, nesofisticata
cu aceasta, Alice îl conduce
cursa personajului către pe
sineCharlie
însuşicătre
intră în
linie dreaptă. „Vechiul ” şi „noul ” Charlie par a se războí pentru o singură fiinţă în care nu încap
amândoi, iar disputa e numai aparent tranşată în favoarea celui nou: „Nu sînt prietenul tău. Sînt
duşmanul tău! N -o să renunţ la inteligenţa mea fără luptă. Nu mă pot întoarce în peştera aceea.”  Dar
limpezimea minţii, „culmea de lumină şi inteligenţă” pe care noul Charlie ajunge şi de unde îşi face
cu brio datoria faţă de lume nu este încă limpezimea tainicei împăcări cu sine. Căci pentru aceasta e
nevoie să ai iubire, compasiune şi capacitatea de a ierta. Să le oferi fără efort lumii întregi, inclusiv
ţie însuţi… Lumina sufletească în care Charlie cel nătâng se scălda firesc, lui Charlie cel deştept îi
este inaccesibilă.
În același timp observă la Algernon o alterare a funcțiilor cognitive, fapt care îl aruncă în
depresie, anxietate, agitaț ie. Pe nesimț ite (și datorită IQ-ului nemaipomenit) Charlie realizează, pe
baza propriilor observații, că operația este, din păcate, reversibilă, astfel încât într-un timp relativ
scurt (câteva luni) se revine la starea inițială. Dându-si seama că același destin îl așteaptă și pe el,
începe să lucreze într-un ritm febril, dorind să ducă la bun sfârșit analizele începute, pentru a fi de
folos altor pacienț i care se vor afla în situația lui. Spre final lucrează tot mai greu, deoarece, potrivit
rapoartelor de progres pe care le începe din nou, funcțiile creierului se degradează vertiginos și în
cazul lui.
Moartea lui Algernon îl afectează profund, mai ales că își presimte propriul destin.

http://slidepdf.com/reader/full/flori-pentru-algernon-daniel-keyesdocx 2/2