VECHI UNITĂŢI DE MĂSURĂ ROMÂNEŞTI

Inst. Pecingină Camelia

G.S.I.M.Bîlteni - Structura Cocoreni

Începute din necesitatea de a determina distanţe, arii ale suprafeţelor terenurilor,

cantitităţi/volume, greutăţi (de fapt mase) de produse, apă şi diferite materiale sau de a
determina durate, intervale de timp şi de a stabili scări de timp etc., măsurile de lungime şi de
masă (denumită, ca mijloc de măsurare, greutate), au fost bazate, în toată lumea, la
începuturile lor, pe unităţi de măsură care derivau de la diferite elemente ale corpului
omenesc. Cotul, palma, palmacul, degetul, piciorul omului, care au reprezentat chiar primele
mijloace de măsurare, au alcătuit baza sistemului de măsuri pentru lungime, arie,
volum/capacitate. Aşa au fost, în antichitate, cotul egiptean, cotul persan şi cotul babilonean
şi, în Grecia, piciorul antic şi piciorul olimpic, iar în Europa apuseană piciorul roman,
piciorul antic şi piciorul olimpic.
Strămoşii noştri, geto-dacii, care au trăit în spaţiul carpato-dunărean, au folosit, ca şi
alte popoare, unităţile şi măsurile de lungime cot, palmă, deget, picior, pas. Ca greutăţi şi,
respectiv, măsuri de masă au folosit aşa numitele ponduri din piatră, ceramică, bronz şi
plumb, iar pentru măsurarea volumului/capacităţii lichidelor erau folosite măsurile denumite,
ca şi la romani, amphore.
Măsurile şi greutăţile folosite de geto-daci au fost influenţate de cele folosite în statele
cu care ei au avut relaţii economice şi culturale. Mărturii arheologice confirmă existenţa pe
teritoriul ţării noastre a măsurilor şi greutăţilor din sistemele de măsurare grecesc şi roman, cu
prioritate a celor din sistemul roman, care a fost introdus mai întâi în Banat şi Transilvania,
după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, la începutul secolului al II-lea. Unităţile şi,
respectiv, măsurile de lungime pasus, palmus, digitus ale romanilor au devenit pas, palmă şi,
respectiv, deget la români, iar unitatea de arie pentru suprafeţele agrare a devenit
iugărul/jugărul din Transilvania. Valorile acestor unităţi exprimate în unitatea metru erau,
însă, diferite: de exemplu, cotul la romani şi greci era de 0,444 m şi , respectiv, 0,462 m, în
timp ce la români era de 0,637 m în Moldova şi 0,664 m în Muntenia.
Măsurile, respectiv unităţile de măsură folosite pentru lungime, capacitate/volum,
masă (greutate), suprafaţă şi valoare au diferit valoric între ele, de la o provincie românească
la alta, deşi aveau aceeaşi denumire. De exemplu:
I. Măsuri pentru lungime
1. În Muntenia: 1 stânjen = 8 palme = 1,97 m;
1 palmă = 10 degete = 24,62 cm;
1 palmac = 12 linii = 30 mm;
1 deget = 10 linii = 25 mm;
1 prăjină = 3 stânjeni;
1 linie = 2,5 mm;
1 poştă = 20 km.
2. În Moldova: 1 stânjen = 8 palme = 2,23 m;
1 palmă = 8 palmace = 27,87 cm
1 palmac = 12 linii = 35 mm;
1 deget = 28 mm;
1 linie = 2,9 mm;
1 prăjină = 3 stânjeni = 6,69 m;
1 poştă = 20 km.
Pentru stofe, în Muntenia era: 1 cot = 63,7 cm şi în Moldova 1 cot = 66,4 cm.
3. În Transilvania: 1 stânjen = 6 şucuri;
 1 şuc = 12 policari;
1 policar = 12 linii (circa 3 cm).
II. Măsuri pentru capacitate
1. În Muntenia: 1 vadră = 10 ocale = 12,88 l;
1 oca = 4 litre = 1,288 l;
1 litră = 0,32 l.
Pentru grăunţe: 1 baniţă = 20 ocale
1 chilă = 20 de baniţe = 7 hl = 35 ddal
2. În Moldova: 1 vadră =10 ocale = 15,20 l;
1 oca = 4 litre = 1,52 l;
1 litră = 0,38 l.
Pentru grăunţe: 1 baniţă = 20 ocale;
1 merţă = 10 baniţe (dimerlii);
1 chilă = 2 merţe.
3. În Transilvania: 1 vadră = 12,30 l;
III. Măsuri pentru volum
1. În Muntenia: 1 stânjen cub = 7,6 m3
2. În Moldova: 1 stânjen cub = 11 m3
3. În Transilvania: 1 stânjen cub = 6,8 m3
IV. Măsuri pentru masă (greutate)
1. În Muntenia: 1 oca = 4 litre = 1,272 kg;
1 litră =100 dramuri = 318 g.
2. În Moldova: 1 oca = 4 litre = 1,291 kg;
1 litră =100 dramuri = 322 g.
3. În Transilvania: 1 majă = 100 fonţi = 56, 005 kg.
V. Măsuri pentru suprafaţă
1. În Muntenia: 1 stânjen pătrat = 3,87 m2;
1 prăjină pătrată = 9 stânjeni pătraţi;
1 pogon = 1 296 stânjeni pătraţi = 144 prăjini pătrate = 50,12 ari.
2. În Moldova: 1 stânjen pătrat = 4,97 m2;
1 prăjină fălcească = 4 prăjini pătrate;
1 pogon =64,41 ari
1 falce = 80 prăjini fălceşti = 1,43 ha.
3. În Transilvania: 1 iugăr = 1 600 stânjeni pătraţi = 57,75 ari.
VI. Măsuri pentru valoare
1 leu vechi = 40 parale;
1 para = 2 lăscăi;
1 ort = ¼ de leu vechi.
Deşi diferite valoric între ele, unităţile de măsură din Ţările Române au contribuit la
dezvoltarea relaţiilor economice şi comerciale dintre acestea. În acelaşi timp, unitatea
denumirilor acestor unităţi de măsură reflectă unitatea limbii şi culturii poporului român. Se
impunea, însă, cu absolută necesitate, unificarea unităţilor de măsură, în prima jumătate a
secolului al XIX-lea, aşa cum aceasta se impusese în ţările din Europa de vest, în primul rând
în Franţa, prin revoluţia din 1789. Întrucât era bazat pe unitatea metru, sistemul de unităţi
creat în Franţa a fost numit Sistemul Metric. Atunci, a început o nouă etapă în istoria unităţilor
de măsură, etapă ce avea să ducă la Sistemul Internaţional de Unităţi (SI).