Sfantul Ioan Casian

Ioan s-a născut, cel mai probabil, în jurul anilor 360-365. Privitor la originea sa,
Ghenadie subliniază că era de neam scit, hirotonit diacon de către Ioan cel Mare al
Constantinopolului, mai apoi devenind ctitor a două mănăstiri: una pentru călugări şi alta pentru
călugăriţe. Unii învăţaţi au obiectat însă că frumuseţea şi corectitudinea latinei lui Casian exclud
originea sa dintr-o regiune barbară şi sunt indicaţii mai degrabă pentru o origine în sudul Galiei,
în Provence.

În copilărie, Ioan Casian a primit o frumoasă şi bogată cultură clasică (i-a studiat pe
Virgiliu, Horaţiu, Persiu, Cicero), după cum mărturiseşte el însuşi în opera sa „Colationes”. Din
dorinţa de a cunoaşte mai bine viaţa monahală, împreună cu sora sa şi cu prietenul său Gherman,
care era ceva mai în vârstă decât el, s-a hotărât să plece în Palestina. Aici s-au stabilit la o
mănăstire de lângă Bethleem, nu departe de peştera unde S-a născut Mântuitorul. Aici, susţin
cercetătorii, şi-a completat formaţia sa monahală, deoarece aici existau mănăstiri, descoperirile
arheologice confirmând acest lucru.

În 385 Casian şi Gherman au plecat în Egipt, fiind dornici de a cunoaşte patria clasică a
monahismului. Aici au rămas mai mulţi ani şi au vizitat pe cei mai cunoscuţi anahoreţi, cercetând
îndeosebi pustiul scetic (Iosif, Nestor, Avraam, Moise, Pafnutie). Nu este exclus ca ei să-l fi
vizitat şi pe Evagrie Ponticul, un cunoscut susţinător al lui Origen.

Din Egipt au venit la Constantinopol, unde era patriarh Sfântul Ioan Gură de Aur, care l-
a remarcat pe Ioan şi l-a introdus în cler, hirotonindu-l diacon. Casian rămâne lângă Sfântul Ioan
Hrisostom până în 404, deoarece în anul următor ei se aflau la Roma, unde prezentau papei
Inocenţiu I rugămintea clerului şi poporului din Constantinopol de a ajuta pe Sfântul Ioan Gură
de Aur, care fusese trimis a doua oară în exil. La Roma, ei au legat o frumoasă prietenie cu
diaconul Leon, viitorul papă, care va ruga pe Casian să scrie tratatul „Despre Întruparea
Domnului”.

După şederea la Roma nu mai avem nicio informaţie despre Gherman. Despre Casian
ştim că a plecat la Marsilia, că a fost hirotonit preot şi că a întemeiat aici două mănăstiri, în jurul
anului 415. În aceste mănăstiri, el a lucrat pentru organizarea şi adâncirea vieţii monahale până
în jurul anului 435, când a adormit în Domnul. Munca sa a fost împărţită între datoriile sale de
stareţ şi operele scrise, în care punea pe hârtie regulile vieţii de obşte, lupta contra păcatului,
diferitele urcuşuri spre desăvârşire şi datoriile sale de teolog care trebuia să facă faţă atâtor
controverse doctrinare (nestorianismul, predestinaţianismul etc.).

Opera sa, păstrată şi cunoscută până astăzi, cuprinde trei lucrări:

1. Despre aşezămintele mănăstirilor de obşte şi despre tămăduirea celor opt păcate principale,
lucrare scrisă în anul 420 în douăsprezece cărţi, la rugămintea episcopului Castor de la Apta
Iulia, din sudul Galiei.

2. Convorbiri cu Părinţii (Collationes Patrum), în douăzeci şi patru de cărţi sau convorbiri, care
formează cea mai de seamă operă literară rămasă de la Sfântul Ioan Casian. Lucrarea este
împărţită în trei părţi.

3. Despre întruparea Domnului, contra lui Nestorie, în şapte cărţi, scrisă tot în sudul Galiei, între
anii 429-430. Această ultimă lucrare a Sfântului Ioan Casian are un profund caracter dogmatic şi
apologetic şi combate erezia lui Nestorie, care nu voia să numească pe Fecioara Maria
Născătoare de Dumnezeu (Theotocos), ci numai Născătoare de Hristos (Hristotocos).

Nestorianismul este o erezie hristologică care a apărut în Biserică în secolul al cincilea ca o

încercare de a explica raţional şi de a înţelege încarnarea Logosului divin, cea de-a doua
persoană a Sfintei Treimi, Omul Iisus Hristos. Nestorianismul învaţă că cele două esenţe divină
şi umană sunt separate şi sunt două persoane: omul Iisus Hristos şi Logosul divin, care locuieşte
în om. De aceea, nestorienii resping terminologia "Dumnezeu a suferit" sau "Dumnezeu a fost
răstignit", pentru că ei cred că omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei resping termenul
Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat fecioarei Maria, utilizând în schimb termenul
Christotokos (Născătoare de Hristos) sau Anthropotokos (Născătoare de om).

In lucrarea sa Sfantul Ioan Casian aseamana ereziile cu o hidra, n[scocite de mintile

preotilor nepregatiti si rataciti. Pe care daca incearca cineva sa o rapuna nu reusa sa o ucida.
Numai sabia de foc a Duhului Sfant, putea sa ii arda madularele.

Ioan Casian foloseste impotriva lui Nestorie foate multe marturii si argumente
scripturistice" vi s/a nascut azi Mantuitor care este Iisus Hristos Domnul, in cetatea lui David.
(luca 2, 11) de aici intelegem ca Iisus Hristos nu este numai om ci si Dumnezeu, iar ingerul
adauga si cuvintele Domnul si Mantuitorul.

Sfantul Ioan arata nasterea ca lucrare dumnezeiasca, adaudand ca nasterea Domnului a

fost prezisa inca de la facerea lumii. Acest Prunc al pacii, spune Sfantul Ioan, si Parinte al
veacului ce va sa vie, este si Dumnezeu puternic, acest Punc nu poate fi despartit de Dumnezeu.
 Cu intreaga hristologie patristica Sfantul Ioan Casian arata in tot parcursul lucrarii ca
Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat si om adevarat.