În ultima perioadă putem identifica tot mai des cazuri de demisie psihologică la locul de muncă.

Anume din această cauza

consider oportun de a începe analiza lucrării cu definiția demisiei în general.

Demisia reprezintă un act unilateral de voință a salariatului care comunică angajatorului, printr-o notificare scrisă,
încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea preavizului.

Angajatorul este obligat să accepte demisia. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face
dovada acesteia prin orice mijloace de probă, salariatul având dreptul de a nu motiva demisia.

Conform art. 85 Codul Muncii al Republicii Moldova în continuare CM RM, salariatul are dreptul la demisie - desfacere a
contractului individual de muncă din proprie iniţiativă, anunţând despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile
calendaristice înainte. Curgerea termenului menţionat începe în ziua imediat următoare zilei în care a fost înregistrată
cererea.1

Acest concept reprezintă o forma de patologie organizațională mult mai grava decât demisia propriu-zisa si cu efecte
foarte costisitoare atât pentru persoana-autor cat mai ales pentru organizația în care se întâmpla acest lucru.

Ca exemplu pentru a întelege mai bine definiția propriu-zisa poate servi cazul când o persoana este foarte nemulțumită de
postul pe care îl ocupa, munca nu îi mai produce plăcere, satisfacție, și nici nu se mai simte împlinit prin rezultatele pe
care le obține, prin beneficiile pe care le are, salariul pe care îl primește, Ca urmare a acestui fapt, mai ales când nu poate
sa facă nimic pentru a schimba lucrurile, va începe la un moment dat sa protesteze. Daca nu are o alta
perspectiva/oportunitate de a ieși din organizație și a ocupa postul dorit în altă parte, va decide sa rămână în organizație.

Odata ce ramane în acea organizatie, salariatul nu este productiv pentru ea, la nivel psihologic el considerand ca nu trebuie
sa faca nimic, nici chiar cuantumul minim al sarcinii sale, insa se va mentine doar pentru a ridica salariul care defact nu il
merita.

ALT EXEMPLU Imaginati-va ca organizatia este organismului uman. Sa presupunem ca un om nu isi

spala/curata dintii suficient, are o alimentatie necorespunzatoare, calciu din acestia incepe sa scada, cariile sa apara.
dintele la un moment dat poate da dureri serioase poate chiar asociate cu o infectie. El nu moare instant, nu paraseste
organismul imediat, In aceasta perioada de „demisie” a lui, el devine toxic pentru organism. Va imbolnavi si alte
„departamente” cum ar fi: rinichii, stomacul, sangele. Cam asa stau lucrurile si cu influenta negativa pe care o poate avea
un angajat asupra colegilor si, in genere, asupra climatului organizational.

Este posibil ca înlăturarea angajatului să nu producă nici o îmbunătățire în firmă și cazul său sa se tot repete, atât
timp cât condițiile de munca aduc negativitate sau mai rău, colegii se angajează in mobbing. Sunt manageri extrem de
subiectivi în evaluări, care aplică tratamente diferentiate fata de subordonati in functie de gradul de prietenie sau rudenie:
aloca activitati mai grele celor pe care nu-i respecta si apoi rasplatesc la fel sau mai bine pe cel apropiat. Daca mai
adaugam si o slaba pregatire a managerilor, avem o situatie pentru dezastru, un generator de demisii.

1
Codul Muncii al Republicii Moldova Nr. 154 din 28.03.2003 http://lex.justice.md/md/326757/
Acest fenomen este foarte rău într-o companie, deoarece el reduce nivelul productivității salariaților din cauza anumitor
factori:

1. Lipsa mediului ambiant

2. Managimentul slab
3. Inexistenta stimulentilor productivitatii (salarii marite, premii)
4. Mobbing-ul

Demisia psihologica este, de fapt, o problema provocata un management defectuos.

O soluție în acest sens ar fi stabilirea de catre angajator un cunatum minim al volumui de lucru ca de exemplu in cadrul
magazinelor alimentare, unde vanzatorii sunt pusi la procente. Anume aceste procente stimuleaza vanzatorul sa vanda cat
mai multa marfa ca intr-un final salariul sa fie cu mult peste limita, pe langa asta angajatorul are de castigat si prin
politetea vanzatorului fata de cumparatori.

Pentru angajatori, datoria lor este sa fie vigilenți la astfel de situații și sa se protejeze. Asta nu înseamnă altceva
decât să fie atenți la procesele de motivare și fidelizare a personalului, la satisfacția sau insatisfacția
organizațională a angajaților. Este nevoie să își dezvolte strategiile de retenție a personalului corelate cu cele de
evaluare și diagnoză a acestuia.

Crearea de condiții pentru a activa confortabil, instruirea salariaților cu bunele maniere și cum sa se comporte la
serviciu, adică organizarea seminarelor între angajați unde fiecare să își poată expune propriul punct de vedere
asupra lucrurilor ce îl deranjează, astfel angajatorul va ști ce gândesc salariații și într-o oarecare măsura va putea
remedia aceste probleme care duc la demisia psihologica.

Pentru angajat este bine sa își pună un mare semn de întrebare de la primele „simptome”. Este neproductiv
pentru propria persoana să ajungă în acest punct, în care singura satisfacție, daca poate fi numita așa, este doar
aceea a răzbunării.

Prin urmare este de datoria fiecăruia să ia masuri la timp. Angajatul să semnalizeze frustrările pe care le
experimentează si, împreună cu angajatorul să încerce să identifice soluții de a ieși din aceasta situație
neplăcută.

. Mulți angajați ajung în acest punct pentru că nu au șansa de a-și schimba atât de ușor locul de munca sau nu
găsesc sprijin și înțelegere la factorii de decizie și privesc situația ca pe o evidenta a vieții.

Fenomenul demisiei psihologice este practic inevitabil, aici depinde de la caz la caz. În urma demisiei ca act
unilateral de voință încetează contractul individual de muncă. Însa pana la demisia definitiva salariatul devine
un parazit care este predispus sa reduca productivitatea altor salariati care isi fac bine meseria, aducand
numeroase argumente de ce nu ar trebui sa activize ca pana acum.

Dacă să privim ca pe o soluție, este posibil ca înlăturarea angajatului să nu producă nici o îmbunătățire în firmă
și cazul său să se tot repete, atât timp cât condițiile de muncă aduc negativitate sau mai rău, colegii se angajează
în mobbing.