HIV/SIDA

Sănătatea conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii reprezintă „starea de bine din

punct de vedere fizic, pshic, mental şi social şi nu se reduce numai la absenţa bolii sau a unei
infirmităţi”. (Miftode, 1995, p.287). Noţiunea de sănătate ţine cont de totalitatea factorilor care
pot influenţa o persoană din acest punct de vedere şi se face referire la toţi acei factorii de ordin
biologic, psihologic, ecologic şi social. De asemenea literatura de specialitate menţioneză ca
factori ce condiţionează starea de sănătate următorii:

 Factori endogeni – vârsta, sexul, rasa

 Factori exogeni – factori fizici ( lumină, temperatură, umiditate); factori chimici
(sunbstanţe chimice inhalate sau ingerate); factori biologici (virusuri, bacterii);
factori geografici (relief, climă).
 Factori social-economici – mediul de reşedinţă, stadiul bunăstării, tradiţii,
obiceiuri.
 Factori educaţionali şi culturali – nivelul şi durata de instruire, profesia, religia.
(Miftode, 1995, p. 289).

Patologia SIDA

SIDA – Sindromul de Imunodeeficienţă Dobândită – este provocată de virusul

imunodeceficienţei umane (HIV). „Prin distrugerea celulelor de bază ale sistemului umna, HIV
anihilează progresiv capacitatea organismului de a se apăra împotriva infecţiilor şi a anumitor
forme de cancer. Persoanele diagnosticate cu SIDA sunt susceptibile la apariţia unor infecţii
ameninţatoare de viaţă, anumite infecţii oportuniste, provocate de agenţi microbieni care de
obicei nu produc îmbolnăvirea la imul sănătos”. (Crăciun, 2006, p. 51)
Totuși a fi infectat cu virusul HIV nu înseamna a avea SIDA. SIDA este ultimul și cel mai sever
stadiu al infectiei cu virusul HIV. Unii oameni trăiesc cu infectia cu virusul HIV multi ani, chiar
zeci de ani pana la a avea SIDA.

Statisticii
 La 30 iunie 2011 numarul persoanelor care traiau cu HIV/SIDA in Romania era de
aproximativ 10.642.
 De la inceputul epidemiei si pana in prezent (1985-2011) in Romania au fost inregistrate
17.038 cazuri cu HIV/SIDA.
De la inceputul epidemiei si pana in prezent in Romania au fost inregistrate 5.801 decese
datorate SIDA. (www.sida_infotripod.ro)

1. Stadiul initial
Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la aparitia primelor
simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In acest prim stadiu al infectiei, sunt
comune simptomele asemanatoare gripei, simptome grupate in asa-numitul sindrom retroviral
acut. Adeseori simptomele acestui sindrom sunt gresit catalogate ca simptome ale altor infectii
virale, cum ar fi gripa sau mononucleoza.

Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:

- colici (crampe) abdominale, greturi, varsaturi; diaree; marirea in volum a ganglionilor de la
nivelul gatului, axilelor si abdomenului; febra; cefalee (durere de cap); dureri musculare si
articulare; eruptii cutanate; dureri de gat si scadere in greutate.
Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3
saptamani.

De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simptome:

- stari confuzionale; diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree); dificultate
de concentrare; tuse uscata; febra; lipsa poftei de mancare; rani (ulceratii) la nivelul mucoasei
bucal, etc.

Virusul HIV nu supravietuieste in afara organismului, deci HIV nu se transmite prin:

- contact intamplator cu o persoana infectata (cum ar fii folosirea in comun a veselei sau prin
sarut).
-contactul cu saliva, transpiratia, lacrimile, urina sau materiile fecale ale unei persoane infectate;
- intepaturi de insecte. (www.sfatulmedicului.ro)

HIV se poate transmite prin:

 Contact sexual (heterosexual sau homosexual) neprotejat cu o persoană infectată sau cu

cineva al cărui status HIV este necunoscut; prezenţa unei alte boli cu transmitere sexuala
ca sifilisul, herpesul genital, infecţiile cu clamidii sau gonoreea tind să crească
susceptibilitatea de achiziţionare a infecţiei cu HIV prin contact sexual cu un partener
infectat. Orice contact sexual cu o persoană al carui status HIV este necunoscut este un
comportament cu risc; la fel şi contactele sexuale cu parteneri multipli sau cu prostituate.
 Folosirea în comun a acelor sau seringilor;
 Folosirea acelor sau seringilor nesterilizate pentru injecţii sau orice procedură care
penetrează pielea, inclusiv acupunctura, folosirea drogurilor intravenoase ilicite,
injectarea de vitamine sau steroizi, proceduri stomatologice, perforarea urechilor sau altor
părţi ale corpului, tatuarea.(www.sănătatea.ro)

Tratament HIV

Nu există un tratament pentru ca SIDA să dispară.

Există medicamente antiretrovirale care încetinesc progresul HIV în SIDA, şi care pot să-
i menţină pe oamenii sănătoşi timp de mai mulţi ani. În unele cazuri, după cîţiva ani, se pare că
medicamentele antiretrovirale nu mai au efect, însă în altele cazuri oamenii pot ieşi din stadiul
SIDA şi să trăiască cu virusul HIV foarte mult timp. Însă aceşti oameni trebuie să administreze
zilnic medicamente foarte puternice pe toată durata vieţii lor, şi uneori aceste medicamente au
efecte adverse foarte neplăcute. Dar pînă în prezent nu este nici o cale de a lecui HIV, şi la
moment unica posibilitate de a rămîne în siguranţă este evitarea infectării
Asistenţa socială a persoanelor cu SIDA

„Pe lângă implicarea serviciilor medicale în asistarea persoanelor cu SIDA, este absolut necesară
şi implicarea serviciilor de asistenţă socială, întrucât consecinţele bolii nu sunt doar de ordin
medical, ci şi de ordin social, emoţional şi economic. Asistenţa socială vine atât în sprijinul
persoanelor suferinde, cât şi în sprijinul supraveţuitorilor, prin consiliere, terapie, dezvoltarea
reţelei sociale, medierea în relaţia cu instituţiile publice”. (Revista de asistenţă socială,
Nr.4/2006, p. 3)

Asistenţa socială a persoanelor bolnave de SIDA reprezintă un domeniu complex ce implică diverşi
factori:

 Tipul şi stadiul bolii

 Natura, cantitatea şi calitatea pierderilor suferite
 Efectele cumulative ale bolii
 Circumstanţele şi magnitudinea pierderilor
 Vârsta la care apare boala
 Experienţa schimbărilor suferite
 Lipsa sau prezenţa ajutorului exterior
În cazul acestor persoane nu putem vorbi doar despre durerea fizică deoarece la aceasta se adaugă
durerea emoţionlă şi psihologică legată de pierderile suferite : sănătate, loc de muncă, venituri, statut
social.

Kastenbaum (1977) prezintă câteva caracteristici ale persoanelor suferinde: retragerea social;
dificultatea de a accepta realitatea pierderilor suferite;dezorganizarea stilului de viaţă; anxietate;
depresie, etc

Sprijinul social este văzut ca fiind deosebit de important în revenirea şi depăşirea stărilor dureroase
cauzate de prezenţa bolii. Acesta reprezintă un răspuns exterior şi o oportunitate de reconectare la
mediul exterior. Lipsa suportului social este o variabilă crucială în procesul de adaptare a
supraveţuitorilor la pierderile multiple cauzate de SIDA.

Fiecare individ răspunde în felul său la aflarea unei veşti precum aceea că este infectat cu virusul HIV
sau că este deja bolnav de SIDA. De-a lungul timpului cercetările de specialitate au descoperit care sunt
cele mai răspândire reacţii întâlnite în astfel de cazuri : negarea, depresia, ruşinea şi vinovăţia, ideaţia de
suicidere, anxietatea, abuzul de substanţe chimice, crize ale relaţiilor interpersonale, comportamente de
evitare, supărarea, diminuarea capacităţii de gândire şi de concentrare, sentimente de nefericire,
neajutorare.Intervenţia serviciilor de asistenţă socială se poate realiza prin intermediul consilierii, al
cărei scop este acela de a ajuta atât beneficiarii direcţi cât şi familiile acestora să găsească soluţii privind
rezolvarea problemei. Este necesar ca personalul care oferă acest tip de ajutor să deţină unele calităţi
precum: temperament calm, atitudine noncritică, încredere în sine, abilitatea de a empatiza şi
manifestarea unei preocupări sincere penru celălalt şi răbdare

După acestă sumară prezentare a bolii SIDA dar şi a implicaţiilor la care sunt supuse persoanele
infectate, este important să reţinem că SIDA este o boală extrem de grea, dureroasă şi de multe ori de
lungă durată, ceea ce implică o multitudine de pierderi în diferite „domenii”. Accentuăm încă o dată că
asistenţii sociali, în urma pregătirii de specialitate care o primesc pe parcursul efectuării studiilor
superioare, trebuie să fie capabili să ajute persoanele care se află în această situaţie, dar şi familiile
acestora. Nu este suficient ca aceste persoane să primească unele compensaţii materiale, ele au nevoie
de integrare socială, de înţelegere şi să fie ascultaţi, să fie auziţi. Asistenţii sociali care lucrează pe acestă
ramură trebuie să aibă şi unele cunoştinţe de psihologie, medicină socială a bolnavului cronic sau cu
HIV/SIDA.