în regiunea muşchilor abdominali .

Cel mai greu moment în tehnica rîsulu

j Capitolul V 1
este declanşarea · acest exerciţiu pregăteşte tocmai mecanismul declanşări
rîsului adică pri.mji paşi spre stăpînirea conştientă a risului scenic. Declan-
IGIENA VO Cil
şarea rîsului poate fi comparată cu pornirea motorului unui autovehicul
cu ajutorul manivelei (fără pornire automată)· un tur apoi două, apoi trei
tururi de manivelă si turatiile motornlui sînt declansate. Pentru rîs acelasi
lucru: o pufnitură. apoi do~ă, apoi trei şi rîsul porneşt~ atît de uşor c;:ă uneo~i
e greu de oprit. Exerciţiul trebuie neapărat făcut cu bună dispoziţie şi cu
dorfoţa de a glumi: lristeţea sau grija împiedică bunele rezultate.
Exerciţiul 2
_ îndrumări sumare -
Se execută în aceleaşi condiţii psihice şi cu aceleaşi reguli tehnice ca exerci-
ţiul J pufnind 1nsă de două ori la rÎnd pe aceeaşi expiraţie; chiar dacă există . ~ d. 1 ai esentiaJe îndrumări de igienă vocală.
dorinţa fie de a pufni de mai multe ori la rînd, fie de a deschide gura spre a Capitolul cupnnd~ citeva 10 ele e m care pr. o'-"esiunea îi obligă să vorbească
Î ~ e.I s~ at rag~ atenţia tuturor ce or pe d
1
' · -.
elibera un hohot de rîs, nu trebuie pufnit decît de două ori la rînd. Numai - -b- - gri"ă deosebită de starea aparatulm lor vocal,_ Ae
astfel se va putea deprinde stăpînirea conştientă · a declanşării rîsului. Şi z1lmc I~ pubhc, sa ai arilo J ş· subalotici si 'in special de perfecta stap1-
întrebmnţarea rezonato or supra l "' •
acest exerciţiu se va repeta, cu toată oboseala, de 10-15 ori.
nire a respiraţiei. . c +:unilor vocii si vorbirii nu sînt provocate
Exerciţiul 3 C ea .mal- mare parte.
a m1per1ecu . · .
. a·e li sa de sincronizare sau de intre Ulll-
b ·
Se vor urma aceleaşi indicaţii ca la primele două exerciţii, însă pufnind de de bolile aparai_nJu1 ~O_?~~~rdi~1 cele tr~i părţi ale a-paratului periferic: SI.tjlerie2
trei ori la rind pe aceeaşi expiraţie; după ce se va repeta acest exerciţiu de 10 ţarea defectuoasa~ onca: J • coordonarea lor naturală, organică suporta
ori se va deschide gura eliberîndu-se hohotul de rîs, care a fost cu stricteţe laringe rezonat.ori. ~Celb~ps1~ ~el gresite odată căpătate se schimbă foarte
reţinut în exerciţiul I şi 2, păstrîndu-se exact aceeaşi traiectorie a coloanei consecinţele, fondca o ~şnum ~f acu~tic' fiind scăzut, actorul face maL întîi
sonore aceeaşi intensitate şi acelaşi punct final de pozare în mască . !rreu în acest caz ran amen - I A dul ei aduce cu ea
Rî ul nu trebl:Lie forţat prin contractarea centurii abdominale sau prin îm- ~n efort acest efort genere_az~ ob?seala vocala, care, a nn
pingerea voită a coloanei de aer. ci trebuie, după declanşare , lăsat să curgă uşor toată suita de de?cienţe şi 11f8.ur t 1Ai 1·mpune 0 functionare defectuoasă,
pînă la terminarea expiraţiei şi mai ales pînă la terminarea dorinţei de a rîde. O proastă folos1re a_or~a:1u m ona _or, d . - acţi~nea lui fizioloaică
Exerciţiul 4
care exagerează, împ1ed1ca, altereaza sau ev1aza "'
Acest exerciţiu serveşte celor care nu reuşesc să aibă „trilul" rîsului sau natu:.aldă. . tr b . folosite raţional organele aparatului fonator şi făcînd
„staccato"-lui, adică celor la care acţiunea coardelor nu e sincronizată cu Şrun cum. „e ~e . fi are defect pe de o parte, defectele vor
aceea a impulsurilor centurii abdominale şi rîsul lor sună ca un singur ton zi. de zi ~xerc1ţiile md!cate ~e~~ra~~ fonator ~a fi ferit de toate neplăcerile
neîntrerupt împins parcă din stomac.
Ei vor începe cu acest exerciţiu şi apoi vor trece la exerciţiul I, 2 şi 3.
dispare, rnr pe de altba Pa;t ' trc
inerente celor ce vor esc m pu 1 . .1 •
s· nu sînt înarmati cu coordonarea per-
•

Scopul acestui exerciţiu este să deprindă ca mişcările coardelor vocale să se fectă a apara~ului pe:iferic. . . - a rezonatorilor vocii, suprasolici-
facă odată cu acelea ale centurii abdominale. Pentru aceasta s-a ales con- Respiratd,ial mcoreclteap,r1~~l~sp1~~~a~rpe~~~ risipirea fără socoteală a mijloacelor
soana g care: tarea coar e or voca . f
• 1 1 ării organelor onatoare. _ ·- _
I) se formează în imediata apropiere a coardelor vocale · voca~e, smt cauzelie e-z tională a exercitiilor vocale acţiunea dmJata a
2) fiind consoană sonoră este produsă prin acţiunea coardelor vocale. . Dm co~tr~, aptur~~;~mmale o tehnică articulatorie bine condusă vor
Concomitent cu o expediere a coloanei de aer bine susţinută de acţiunea diafragmei ş1 cen u a . d·'n . U-f
elimina repede ~ele mai ;111_u1te . cu ~t~rea atitudinilor fonatoare vicioase
1
centurii abdominale, se va rosti. ca şi copiii cînd gînguresc cu o foarte bună
dispoziţie de rîs, aproape în joacă: îngî, ingî, '.ingî.
Exercitiul nu foloseste decît dacă fiecărei trimiteri a centurii abdominale îi
corespun'de un „îngî" Şi dacă, deşi se cere dispoziţia psihică a unui joc copilă­
şi crearea unm_ automati: m :ou
O educare psiho-mot.n ca, pnn c~re al din unct de vedere fiziologic,
t~~t~;:1'e se fac~ prin solicitarea efortului
va fi într-adevar .s~ualtara: t ~ea.sala încr~derii. ele sînt un medicament în sine,
resc, exerciţiul e făcut cu răbdare şi cu convingere. cerebral, al atenţ1e1 vom .ei Şt '

203
202
 sînt .PJrghu. aJutătoare pen_tru eliminarea oricăror dificultăţi. Pentru deplina
reuşită, mai smt necesare ra bdarea, perseverenţa, inteligenţa şi un autocontrol
permanent, o ureche bună pentru a deosebi sunetul corect de cel incorect.
. Se an_alizează pe rînd, în raport cu structura aparatului fonator, toată grija
ş1 atenţia ~e care trebuie să o aibă cîntăreţul sau cel care vorbeşte în public
pentru a-şi putea exersa fără neplăceri meseria sa, arta sa.
Igiena nasului
~olul atît de însemnat al cavităţii nazale s-a arătat explicit în toate trei
cap1t~le_le acestei lucrări: „Respiraţia", „Dicţiunea", „Vocea". în ceea ce pri-
ve~te 1g1ena vocu, nasul joacă de asemenea un rol capital. E necesară o deose-
bită gri·ă ca s5area ănătătii. lui să fie perfectă în permanenţă ~asul fiinC!J
„cJI_ne e.~e aza" al aparatul m vocal. oate îngrijirile acestui aparat vor incepe
cu mgnJirea nasulm, a tte rezu tlll va fi diminuat întîrziat sau nul.
--=:;:. R_espi ra ~ia nazală este respiraţia fiziolo "că adică ~es iratia vitală. Această
resp1ra ţ1e purifi~ind, ume_zrn ş1 încălzind aerul inspirat, protejează tot apa-
rat~} ~onator pnn care circulă aerul, asigurîndu-i, totodată, funcţionarea sa
optima.
_ De asemenea, această respiraţie are rolul de a aera urechea mijlocie prin
mtermediul trompei lui Eustache.
~ri e obstructie nazală, orice jenă in respiraţia nazală se traduce prin iri-
taţl! ale faringelui, laringelui coardelor vocale traheei si bronhiilor ale
tuturor organelor respiratorii şi auditive. ' · ' .atenţie .
• s> amen~ .care re J~iră prost lnt candidaţi la toate lipsurile şi slăbiciunile
tizice posibile. Copin care au căile respiratorii obstruate suferă în dezvoltarea
lor: _t~racele rărnîn mic, chircit, Aernul aplatizat bolta palatului deformată,
d~ntiţia creşte neregulat, tenul pal, gura veşnic deschisă, buza de jos aârnă .
EI nu se pot concentrn, nu sint atenţi, sî11t lipsiţi de o bună memorie şi au
mgarea cerebrală redusă.
Toracele nedezvoltîndu-se normal nu corespunde restului scheletului,
:•m?to_rul este prea slab pentru caroserie" şi astfel copilul suferă şi este stîn-
Jernt m creşterea sa.
Co n.secinţele directe ale unor obstrucţii rino-faringiene, chiar la oamenii
matu ri nu sînt mai puţin pline de consecinţe, precum:
- încetineală psihică apatie, pseudolene;
- insuficienţă respiratorie nazală;
- gîtul veşnic uscat ;
- puseuri infecţioase ;
- rezistenţă minimă a organismului la bolile infecţioase etc.
Adesea, chiar .tub_erculoza are la origine o insuficienţă a respiraţiei nazale.
De aceea, toţi cei care au la baza profesiunii lor vorbirea trebuie să aibă
grijă, 1n primul rind, de întreţinerea perfectă a cavităţii nazaÎe. Orice guturai,
-~ia
204 ·1
chiar incipient, nu trebuie neglijat. În casele cu calorifer, unde aerul c uscat,
se va aşeza întotdeauna pe calorifer un vas cu apă, astfel ca prin evaporarea
apei aerul să fie în permanenţă umed.
Suflarea nasului este o problemă foarte importantă pentru sănătate, de aceea
trebuie să se facă după anumite reguli. Se închide o nară în timp ce cealaltă
rămîne deschisă; pe ea se suflă moderat nasul, pe urmă se procedează la fel
de partea opusă, alternîndu-se acest mecanism pînă Ia vidarea completă a
foselor nazale de mucozităţi . în acest fel secreţia nazală, care este septică,
nu va intra în trompa lui Eustache şi nu va infecta ureche'.!- mijlocie sau nu va
fi proiectată prin orificiile sinusurilor, provocînd sinuzita. lnainte de a călători
cu trenul sau cu maşina, sau cînd se stă într-un aer viciat sau plin de praf, e
bine să se ungă nările cu puţină vaselină, pentru ca impurităţile să se fixeze
în jurul orificiilor nazale externe şi să nu pătrundă în profunzime spre căile
respiratorii.
Igiena gurii şi a dinţilor
Rolul cavităţii bucale în emisia vocii şi m articulare a fost pe larg expus
în capitolele precedente, în care s-a arătat şi însemnătatea îngrijirii acestui
organ pentru cei ce vorbesc în public.
Păstrarea integrităţii mucoasei bucale şi a dinţilor pentru profesioniştii
vocii nu e numai o problemă a sănătăţii organismului ci ş i o problemă de este-
tică, ba chiar de decenţă profesională. Trebuie deci să i se dea cea mai mare
Perierea dinţilor constituie cel mai important act al igienii gurii. De felul
cum este practicată perierea depinde, în cea mai mare parte, starea sănătăţii
organelor bucale. Perierea dinţilor se face timp de 2-3 minute dimineaţa,
după :fiecare masă şi seara, pe absolut toate faţetele lor interne şi externe, fără
abuz, fără brutalizare, cu o perie de păr tare. După ce s-a făcut prin acest
procedeu mecanic îndepărtarea resturilor de alimente care atacă mucoasa şi
în special dinţii, se poate dezinfecta gura cu diferite soluţii antiseptice speciale.
Un dinte cariat reprezintă un focar microbian care infectează neîncetat
organismul şi întreţine stări infecţioase cronice. O laringită sau o faringită
cronică la un profesionist al vocii poate fi cauzată de cariile dentare izolate
sau multiple.
Dinţii bine îngrijiţi sînt o condiţie esenţială pentru o perfectă rostire sce-
nică şi o rezonanţă penetrantă a vocii. Să nu uităm că poza de voce cere
îndreptarea coloanei sonore la baza incisivilor superiori· ei sînt sprijinul
emisiei şi al rezonanţei; o lipsă în rîndul lor poate schimba mult sonoritatea
vocii ca şi integritatea articulării.
Datoria unui artist liric sau dramatic e să-şi îngrijească cu meticulozitate
aceSt instrument preţios al artei sale.
205
 '[... Igiena urechii 'f. - Vorbirea în aer liber, rece şi umed duce la răguşeală. De aceea la spec-
tacolele în parcuri se va căuta întotdeauna îndreptarea vocii, pe cît posibil,
Pentru cei care cîntă sau vorbesc în public, urechea sănătoasă este absolut direct în microfon, vocea liberă, fără acustica unei săli închise, neputînd avea
necesară; ea asiin1 :- u erea utocontrolului atît în emisia · ustă a vocii, cu penetranţa necesară.
infinitatea ei de nuanţe, cit şi în articu ar ectă a cuvîntu u1. X -:-- .După. repetiţii s~u specta~ole, c~nd. c~ard~le v~ca~e~ din cauza ~mei _mari
~ Aşa cum s-a aratat ongmea md'ladiil01 t1rccltii este, de cele mai multe sohcităn, smt congest1011ate, sa se evite 1eş!fea imediata m aer rece ş1 mai ales
ori, în cavităţile nazale, naso-faringiene sau cavum şi faringe. Calea de pro- să nu se vorbească sau să se strige.
pagare este trompa lui Eustache, conducta care face legătura între faringe - Să nu se nesocotească o răguseală cît de mică. Debutul ei manifestîn-
şi urechea medie.
du-se prin simple dificultăţi vocale, 'trece neobservat. În faza a doua, zgomo-
A face igiena urechii înseamnă în primul rînd a îngriji fosele nazale, naso- tele care însoţesc vocea (caracteristica răguşelii) devin mai intense şi răguşeala
faringiene sau cavumul şi faringele. este instalată. De aici pînă la pierderea totală a vocii, la afonie, e numai un
Curăţirea urechii cu ace, chibrituri etc. este foarte primejdioasă. Urechea pas.
fiind plasată în imediata vecinătate a creierului, orice infectare a ei se poate - Este cu totul contraindicată vorbirea actorului, în viaţa de toate zilele,
propaga la creier şi urmările pot fi dezastruoase. într-un mediu foarte zgomotos. Neputîndu-şi auzi vocea el o va forţa, ajungînd
De asemenea, în cazul îmbolnăvirii urechii, să nu se folosească decît medi- pînă la traumatizarea coardelor vocale.
camentele recomandate de medic; să nu se îngrijească acest organ atît de
preţios şi delicat cu metode empirice, căci pot surveni consecinţe ireparabile,
- Să se observe temperatura mîncărurilor sau băuturilor. Temperatura
care altfel, pe cale medicală, se pot rezolva cu uşurinţă. prea ridicată a acestora alterează mucoasele, iar temperatura prea scăzu tă
are o acţiune nocivă asupra coardelor, provocînd uneori o răguşeală imediată.
Trecerea bruscă de la un aliment fierbinte la o băutură rece este contraindicată
Igiena coardelor vocale şi a emisiei vocale din aceleaşi motive.
- Alimentele picante, precum şi
nucile, alunele, migdalele au o acţiune
Se fac numai unele recomandări privind îngrijirea pe care fiecare cîntăreţ
sau actor trebuie să o dea coardelor vocale.
X dăunătoare asupra vocii. În schimb ceapa, sub orice formă, are o acţiune
pozitivă şi curativă.
·-> Regulile de igienă respective se pot concentra în cîteva formule: „Nici
maltratare, nici surmenare"; - sau: , Să cape!-i maximum de randament - Anumite mirosuri puternice ca bradolina, naftalina, acetona, insecti-
vocal cu minimum de efort ' ; - sau: „Să dîsc1plmeZJ curentul expirator, să >< cidele şi chiar unele parfumuri provoacă răguşeala.
faci mai suple organele care concură la producerea vocii, să capeţi sensul - Tutunul şi alcoolul acţionează negativ direct asupra organelor fona-
modulaţiei, ritmului, nuanţei şi să exteriorizezi consoanele" (Parrel). Cu alte X toare şi indirect, prin toxicitatea lor, asupra stării generale a organismului.
cuvinte, să-ţi stăpîneşti atît de bine aparatul fonator încît să-l poţi conduce
- Ceaiul reglează circulaţia sanguină cerebrală şi măreşte travaliul inte-
cu uşurinţă pe drumul emisiei fiziologice.
Totuşi, unele reguli de igienă vocală sînt cunoscute, dacă nu pe cale teore-
X lectual spre deosebire de alcool şi tutun, care pe lîngă excitaţia psiho-motrică
provoacă un oarecare grad de confuzie şi slăbeşte memoria.
tică, cel puţin din experienţa proprie fiecărui artist liric sau dramatic, şi trec
din generaţie în generaţie de artişti, o dată cu învăţarea meseriei: i - Este absolut necesară o apreciere justă asupra îmbrăcăminţii. Între-
buinţarea exagerată a fularelor în jurul
gîtului, în loc de a-l păzi de răceli, duce
)< - vindecarea oricărei răguşeli sau deranjamentul vocal provenit dintr-un 1X la o sensibilizare excesivă a acestuia.
guturai puternic, sau o faringită, laringită ori traheită, trebuie să înceapă
cu repaus vocal. în cazuri foarte grave repausul va fi total; nici o şoaptă, - Femeile într-o anumită stare fiziologică specială, cînd coardele vocale
iar bolnavul să scrie ce vrea să spună. „Mai bine un repaus scurt la început, X ca şi organele genitale sînt congestionate, nu trebuie să facă eforturi vocale.
decît un repaus lung prea tîrziu" (Canvy). - La pubertate, în momentul schimbării vocii, de asemenea nu sînt reco-
·)< - Tusea nestăpînită, puternică şi dregerile de glas, prin frecarea brutală a mandate eforturi. De aceea studiul canto-ului nu trebuie început decît după
coardelor, alterează aparatul fonator şi în special coardele. completa terminare a procesului pubertăţii.

206 207
 recomandă exerci ţii Bi b Ii o grafie
'f'. nînd- respiratorii,
ţiile
Se respiratorii zilnice. Reglarea respiratorie elimi-
crisparea gîtului, vocea va ajunge să curgă liber odată cu suflul. Exerci-
şi
hidroterapia, repausul somnul sînt de asemenea recoman-
dabile pentru eliminarea tracului.
- O articulare netă şi viguroasă, cu susţinerea puternică a consoanelor
/< finale, va proteja alimentarea cu aer în timpul fonaţiunii, precum şi emisia
vocală: „Articularea este trambulina vocii".

- în general, după cum orice artist îşi cruţă şi-şi îngrijeşte instrumentul
prin care-şi exercită arta sa, tot astfel şi cei care cîntă sau vorbesc pe scenă
trebuie să vegheze veşnic la bunăstarea întregului lor aparat fonator: vocea

-
este oglinda sănătăţii.
Dr. G. de Par re I, Les e11fa11ts qu'il /aut adapter. Ed. Vigot frercs, Paris (f.a.)
Arthur Lor e n z, Sprecherzie/umg. .Hcrausgegebcn vom Zentralhaus fiir Laienkunst,
Mitteldeutscher Verlag, Hailc (Saale) (f.a.)
• • • Vorbirea pe scenă. Institutul de teatru A. N . Ostrovski, Lcningrad (f.a.)
E. Saric ev a, Vorbirea scenică. Ed. Sovetskaia Rossia, Moscova (f.a.)
Dr. E d m o n d G a r d c, Le monophasage de la voix partee chez la femme. Revue de Ia
Laryngologie-Otologic-Rhinologie No. 12. Bordeaux, 1959.
La voix, Presse Universitaire de France, 1961.
S. Birman, Acţiunile verbale. Buletin de traduceri 12 No. 16/48.
Louis Mat ha, G. de Par r c I, Educatio11 et reeducation de la voix chantee. Ed. Vita
Frui G. Doin et Cie, Paris, 1934.
Jean Pom m e z, Les disp!w11ies fo11 ctio1111el/es. Revue de Laryngologie-Otologie-Rhino-
logie, Bordeaux, 1962.
Jean Tar ne aud, Pour obtenir une voix meilleure. Librairie Maloinc, Paris, 1957.
J. Tar ne aud avec la collaboration de S. Bor e I Mai so n n y, La voix. La parole.
Le chant. Librairie Maloine, Paris, 1961.
J. Tar ne a u d, Precis de thifrapeutique vocale. Librairic Maloine, Paris, 1955.
Suzanne Ger ard de Par re I, Les troubles dela phonation. Ed. Gantuthier-Villars,
Paris, 1961.
La voix. Faculte de medecine de Paris, Clinique Oto-r hino-laryngologique, Libraire
Maloine, Paris, 1963.
Dr. G u y Cornu t, La mecanique respiratoire dans la parole et le cha11t. (Cahiers d'audio-
phonologie publies par l"Institut d'Audio-Phonologie de la Faculte de medecine
de Lyon), Presses Universitaires de France, 1959.
R a o u I Huss o n, Physiologie de la phonation. Masson et Cie. Editeurs. Librairies
de l'Academie de Medecine, Paris, 1962.
Georges Ie R o y, La diction franţaise par le.~ tex tes. Librairie Classique Paul DeJa-
plane, 1914.

209