Etimologic, termenul „contract” provine din latinescul contrahere, care inseamna

„a trage impreuna”.

In dreptul civil obligatiile iau nastere atat din acte juridice, cat si din fapte
juridice. Actele juridice sunt izvoare voluntare de obligatii. Cel mai important
izvor voluntar de obligatii este contractual

Juridic, contractul reprezintă, conform prevederilor articolului 942 Cod civil,

acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane prin care se nasc, se modifică
sau se sting drepturi şi obligaţii

Contractul, respectiv acordul de voinţă al părţilor trebuie să îndeplinească

condiţiile prevăzute de art. 942-969 C. civ., dobândind însă natura juridică de
contract comercial, datorită faptului că obiectul pe care îl tratează este comercial.

Codul comercial, în enumerarea multiplelor fapte (acte) sau operaţii pe care le

consideră comerciale se referă şi la anumite contracte (art. 374-490). Pentru
constituirea lor, este însă nevoie să se recurgă la codul civil, codul comercial
precizând că: ,,Unde ea (legea, respectiv codul comercial) nu dispune, se aplică
Codul civil”.
În concluzie, în materia contractului comercial, acesta, sub aspect formal, este de
drept civil, dar sub aspect substanţial este de drept comercial.
Cauzele care au determinat constituirea unor forme paralele ale unor contracte,
care la origine au fost civile, îşi găsesc explicaţia în incompatibilitatea acestora cu
funcţia economică a comerţului. Cu titlu, de exemplu, contractele de vânzare-
cumpărare, mandat sau comision.
Aceste contracte civile pot să îndeplinească şi una din funcţiile economice ale
comerţului, devenind comerciale. Pentru aceasta a fost însă necesar ca regulile sale
originare să se modifice pentru ca activitatea contractuală să devină compatibilă cu
funcţia economică a comerţului. Ori, comerţul are nevoie de reguli juridice şi de
instituţii favorabile celerităţii tranzacţiilor şi siguranţei creditului, ceea ce nu oferă
dreptul comun.
Contractului îi sunt caracteristice anumite caractere:
- de adeziune
- sinalagmatic
- comutativ
- cu executare
- translativ de proprietate
Elementele contractului comercial sunt:
a) subiecţii- pot fi: persoanele fizice şi juridice care dispun de capacitate deplină de
exerciţiu.
b) obiectul contractului reprezintă ceea ce doresc să obţină părţile încheind acest
contract: la vânzare-cumpărare – bunul şi banii; la arendă – spaţiul şi banii.
Obiectul contractului trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- să fie în circuitul civil;
- să fie determinat sau determinabil (adică să poată fi deosebit de alte bunuri prin
calităţile sale: culoare, mărime, cantitate, localizare etc);
- să existe la moment sau să poată exista pe viitor;
- să fie legal.
Conţinutul contractului – reprezintă toate drepturile şi obligaţiile pe care le obţin
părţile în urma încheierii contractului.
Încheierea contractelor include 2 etape: oferta şi acceptarea ofertei.
Oferta - oferta de a contracta este propunerea, adresată unei sau mai multor
persoane, care conţine toate elementele esenţiale ale viitorului contract şi care
reflectă voinţa ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei. Oferta produce
efecte numai dacă a ajuns la destinatar înainte de a fi revocată. O propunere
adresată unui cerc nedeterminat de persoane este o chemare la ofertă dacă această
propunere nu conţine nici o manifestare expresă a voinţei de a fi legat prin
acceptare. Oferta trebuie să fie fermă, univocă, serioasă şi completă.
Constituie acceptare a ofertei declaraţia destinatarului ofertei sau o altă acţiune
care atestă consimţirea ofertei. Acceptarea produce efecte din momentul în care
este recepţionată de ofertant.
Oferta şi acceptarea ofertei reprezintă un antecontract, adică învoirea părţilor de a
încheia ulterior un anumit contract.
Tipuri de contracte comerciale
In lumea afacerilor, in general, contractile sunt cu titlu oneros si sinalagmatic, asa
incat clasificarile juridice uzuale pot fi mult simplificate.Aceasra, intrucat cu
exceptia cautiunii, in acest domeniu nu sunt intalnite contractile cu titlu gratuit, in
afaceri, contractile sunt cu titlu oneros, intrucat oamenii de afaceri urmaresc
realizarea de beneficii; contractual putand fi profitabil pentru ambele parti
contractante.
Cu privire la tipurile de contracte comerciale se disting, in general, urmatoarele
grupuri de contracte:
 a) Contractual de vanzare-cumparare(cel mai important contract atat pe planul
comertului intern, cat si al comertului international)
b) Contractile de intermediere:
c) Contractele de concesiune
d) Contractele de transfer de tehnologie
e) Contractele de finantare a operatiunilor comerciale
CONTRACTUL DE VANZARE CUMPARARE
Din punct de vedere economic, vanzarea este o variant mai evoluata a
schimbului, in care isi are originea.
Contractul de vanzare-cumparare comerciala se defineste ca fiind un
contract prin care o parte(vanzatorul) se oblige sa transmita dreptul de
proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparatorul);care se oblige in
schimb sa plateasca vazatorului o suma de bani drept prêt adaugand la aceasta
elemental de comercialitate prevazut de art. 3 C.com., si anume intentia de
revanzare si obtinerea in profit.
Acest contract este sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual si
translativ de proprietate.
Pentru a intelege mai bine natura contractului de vanzre-cumparare
comerciala este necesar ca aceasta sa se delimiteze de alte contracte
asemanatoare, cum ar fi: contractual de schimb, contractual de report, aportul
de bunuri adus in societatile comerciale.
Conditiile de validitate ale oricarui contract sunt consimtamantul partilor,
capacitatea acestora de a contractual, obiectul determinant si cauza licita.
Exceptia de neexecutare a contractului este un mijloc de aparare aflat la
dispozitia uneia dintre partile contractului sinalagmatic, in cazul in care i se
pretind executarea obligautiei ce-i incumba,fara ca partea care pretinde aceasta
executare sa-si execute propriile obligatii.
Elementele şi forma contractului de vînzare – cumpărare.
Contractul de vînzare – cumpărare este constituit din 4 elemente:
1. Bun;
2. Preţ;
3. Vînzător;
4. Cumpărător.
Condiţiile bunului
1. Să existe sau să poată exista în viitor. Exemplu: roada, vinderea unui
automobil pe care persoana încă nu-l are.
2. Să fie determinat sau determinabil. Această condiţie este necesară pentru a se
evita eroarea ca viciu de consimţămînt. Exemplu: crede că cumpără un automobil
dar în realitate cumpără o motocicletă. În contract se stabilesc elemente care
determină bunul.
3. Să fie în circuitul civil. Bunurile care se află într-o circulaţie restrînsă
(specială), au un regim special în ceea ce ţine de vînzarea – cumpărarea lor
Condiţiile preţului
1. Să fie stabilit în bani. Aceasta este necesar, deoarece elementul principal al
operaţiunii de vînzare – cumpărare sînt banii.
2. Să fie determinat sau determinabil. Aceasta presupune că trebuie să existe
în contract elemente care să determine preţul.
3. Să fie serios, adică să corespundă valorii bunului. Aici nu se cere o
echivalenţă exactă.
Forma contractului de vînzare – cumpărare este scrisă, adică autentică sau sub
semnătură privată. Aceasta este necesară pentru a dovedi valabilitatea
contractului, cît şi este un probatoriu în instanţa de judecată.