23 TULBURAREA SCHIZOAFECTIVĂ A. Tulb.
A. Tulb. îndeplineşte crt pentru una dintre tulb afective, de
Definitie =tulburare cu elemente simultane atat ale sch cat si ale
unei tulb dispozitionale, care nu poate fi diagnosticata de sine
statator ca vreuna din cele doua
 a existat o controversă timp de mulţi ani în definirea şi
diagnosticarea pacienţilor la care se constată o intricare de
simptome de tipul schizofreniei cu simptome afective.
 s-au folosit etichetări tip psihoză cicloidă, sch. atipică / cu
prognostic bun / remitentă.
 termenul de tulb schizoafect îi aparţine lui Kasanin (1933).
! Pacienţii cu tulburare schizoafectivă prezintă:
- simptome psihotice similare celor din faza acută a
schizofreniei, acompaniate de o simptomatologie sugestivă
pentru episode maniacal, mixt sau depresiv major
- în alte perioade există numai simptome de tip schizofrenic,
fără simptome afective
Epidemiologie
- 3-5% din internarile in clinica psihiatrica.
- prevalenta pe durata intregii vieti e sub 1%, posibil intre 0,5-
0,8%
- este mai putin frecventa decat schizofrenia.
- o serie de fact. psihologici, psihodinamici, de mediu sau
interpersonali pot juca rolul de precipitanti sau triggeri ai
afectiunii.
- nu s-au facut asociatii in fc de sex (desi pare > la ♀), rasa,
arie geografica, clasa sociala.
- tipul depresiv poate fi mai obisnuit la persoane mai varstnice
decat la cele tinere si tipul bipolar mai obisnuit la tineri.
- varsta de debut la femei este mai tarzie decat la barbati.
- ♂ cu tulb. sch-afectiva au probabilitatea de a avea un
comportament antisocial si afect aplatizat si inadecvat .
Etiopatogenie
- cauzele nu sunt cunoscute
- sunt putine dovezi in spijinul ipotezei ca tulburarea
schizoafectiva este o afectiune distincta→ deşi unii autori
consideră că reprezinta o patologie distincta, legata genetic
atat de tulb afective cat si de sch.
- pac. cu tulb. sch- afectiva reprezinta un grup heterogen:
-unii au schizofrenie cu simpt. afective proeminente.
-altii au o tulb. de dispozitie cu simpt. psihotice marcate.
-altii au un sdr. clinic distinct.
- studiile au aratat un risc ↑ de schizofrenie printre rudele
probanzilor cu tulb. sch-afectiva.
Pattern familial
- există date substanţiale referitoare la riscul ↑ de sch al rudelor
biologice de gradul I ale indivizilor cu tulburare
schizoafectivă.
- de asemenea, cele mai multe studii arată că rudele indivizilor
cu tulburare schizoafectivă prezintă un risc crescut de tulburări
afective.
Criterii diagnostice
Criteriile diagnostice, conform ICD 10, pentru
tulburarea schizoafectivă:
 pe lângă aceasta, în cursul aceleiaşi perioadă de boală, există
intensitate moderată sau severă
B. Trebuie să fie prezente simptome din cel puţin una din grupele
listate mai jos, timp de cel puţin 2 săptămâni (aceste grupe sunt
aproximativ cele descries pentru schizofrenie):
1. ecoul gândirii, inserţia sau furtul gândirii, transmiterea
gândurilor de la distanţă
2. idei delirante de control, influenţă, cu referire clară la
mişcările corpului sau membrelor, anumite gânduri,
senzaţii sau acţiuni
3. voci halucinatorii care comentează comportamentul
pacientului sau discută despre pacient între ele; alte tipuri
de voci halucinatorii provenite din alte regiuni ale
corpului
4. idei delirante de natură nepotrivite din punct de vedere
cultural sau complet imposibile
5. discurs incoherent sau irrelevant, neologisme frecvente
6. comportament catatonic
C. Cele 2 crt mai sus menţionate tb să fie prez concomitant în t.
aceluiaşi ep şi să domine tb cl
D. Se vor exclude tulburări organice, legate de consumul de
substanţe psihoactive sau sevraj
Criteriile DSM IV de diagnostic pentru tulburarea
schizoafectivă
A. Prd de b. neîntreruptă în cursul căreia, în anumite prd. de t., se
constată fie un ep. depresiv major/ maniacal manifest / un ep. mixt,
concomitent cu simpt care îndeplinesc crt A pentru sch
Notă: Episodul depresiv major trebuie să includă criteriul A1:
dispoziţie depresivă.
B. În aceeaşi perioadă de boală, se constată halucinaţii sau deliruri
timp de cel puţin 2 săptămâni în absenţa unor simptome afective de
prim rang (proeminente).
C. Simpt care îndeplinesc crt pentru un ep afectiv sunt prezente o
porţiune substanţială din durata totală a tulburării active sau din
perioada reziduală.
D. Simptomatologia nu se datorează ef direct al unei s. (drog, mdm.)
sau unei b. somatice.
Se va specifica tipul:
 Tipul bipolar dacă tulburarea include un episod maniacal sau
mixt (ori un episod maniacal sau un episod mixt şi episoade
depresive majore).
 Tip depresiv: include numai episoade depresive majore.
ICD 10: pune accent pe momentul aparitiei in evolutie: sdr. psihotic
trebuie sa apara primul.
DSM IV: pune accent pe durata relativa a simpt de sch cu sdr afectiv
complet ( scurt in comparatie cu durata simptomatologiei psihotice).
Elemente de diagnostic (conform DSM IV)
 elementul esenţial al tulb schizoaf. îl constituie o prd
neîntreruptă de b. în cursul căreia, la un moment dat, există un
ep depresiv major, maniacal sau mixt, concomitent cu
simptome care satisfac criteriul A pentru schizofrenie (criteriul
A).
1
idei delirante sau halucinaţii timp de cel puţin 2 săptămâni, în
absenţa unor simptome afective proeminente (criteriul B).
 simpt afective sunt prez o porţiune substanţială de timp din
durata totală a tulburării (crt C).
 simpt. nu trebuie să se datoreze efectelor fiziologice dr. ale
unei s. (de ex., cocainei) sau unei condiţii medicale generale
(de ex., hipertiroidism sau epilepsie lobului T) (criteriul D).
 spre a satistace criteriile pentru tulburarea schizoafectivă,
elementele esenţiale trebuie să apară în cursul unei singure
perioade neîntrerupte de boală.
 expresia „perioadă de boală", aşa cum este utilizată aici, se
referă la prd. de t. în cursul căreia individul continuă să
prezinte simptome active sau reziduale de tulburare psihotică.
 pentru unii indivizi, perioada de boală poate dura ani sau
chiar zeci de ani.
 o prd. de b. se consideră ca terminată, atunci când
individul s-a recuperat pentru un interval considerabil de
t. şi nu mai prezintă nici un simptom semnificativ al
tulburării.
 faza tulburării cu simpt afective şi psihotice concomitente se
caracterizează prin faptul că sunt satisfăcute complet criteriile,
atât pentru faza activă a schizofreniei (adică, crt. A), cât şi
pentru episodul depresiv major, episodul maniacal sau mixt.
 durata episodului:
-depresiv major trebuie să fie de cel puţin 2 săptămâni
-maniacal sau mixt trebuie să fie de cel puţin o săptămână.
 deoarece simpt. psihotice trebuie să aibă o durată totală de cel
puţin o lună pentru a satisface crt. A pentru sch, durata minimă
a unui episod schizoafectiv este, de asemenea, de o lună.
 un element esenţial al ep. depresiv major îl constituie prezenţa,
fie a dispoziţiei depresive, fie a unei diminuări marcate a
interesului sau plăcerii
! pt. că pierderea interesului sau plăcerii este frecventă în
tulb. psihotice nonafective, pentru a satisface crt. A al
tulb. schizoafective, ep. depresiv major trebuie să includă
dispoziţia depresivă pervasivă (prez. ↓ marcate a
interesului/plăcerii nu e suficientă).
 faza tulburării numai cu simptome psihotice singure este
caracterizată prin idei delirante sau halucinaţii care durează cel
puţin 2 săptămâni
 deşi unele simpt. afective pot fi prezente în cursul acestei
faze, ele nu sunt proeminente.
 simptomele tulburării schizoafective pot surveni într-o
varietate de patternuri temporale
 următ. este un patern tipic: un individ poate avea
halucinaţii auditive şi idei delirante de persecuţie
pronunţate t. de 2 luni, înaintea ep depresiv major→
simpt psihotice şi ep depresiv major complet sunt
prezente t. de 3 luni→ apoi, se recuperează complet din
ep. depresiv major, dar simpt. psihotice mai persistă încă
o lună, înainte de a dispare→în cursul acestei prd de b.,
simpt. individului satisfac concomitent crt. pt. ep.
depresiv major şi crt. A pentru sch, şi HA şi idei
 delirante, atât înainte, cât şi după faza depresivă→prd
totală de maladie durează t de aproape 6 luni, cu simpt
psihotice singure prezente în cursul primelor 2 luni, atât
cu simpt depresive, cât şi psihotice prezente în cursul
următoarelor 3 luni, şi cu simptome psihotice singure
prezente în cursul ultimei luni→ în ac caz, durata ep.
depresiv nu a fost scurtă în raport cu durata totală a
perturbării psihotice, şi ca atare tb. clinic se pretează la
diagnosticul de tulburare schizoafectivă.
 criteriul C pentru tulburarea schizoafectivă specifică faptul că
simptomele afective care satisfac criteriile pentru un episod
depresiv trebuie să fie prezente o porţiune substanţială de timp
din întreaga perioadă de maladie. Dacă simptomele afective
sunt prezente numai o scurtă perioadă de timp, dg. este cel de
schizofrenie şi nu de tulburare schizoafectivă.
! în evaluarea acestui crt, clinicianul trebuie să stabilească
intervalul de timp din cursul perioadei continue de boală
psihotică (adică, atât simptome active, cât şi reziduale),
în care au existat simptome afective semnificative
acompaniind simptomele psihotice.
 operaţionalizarea a ceea ce se înţelege prin „o porţiune
substanţială de timp" necesită judecata clinică→de exemplu,
un individ, cu un istoric de 4 ani de simptome active şi
reziduale de schizofrenie dezvoltă un episod depresiv major
suprapus care durează timp de 5 săptămâni, în cursul căruia
simptomele psihotice persistă. Acest tablou clinic nu satisface
criteriul pentru „o porţiune substanţială din durata totală",
deoarece simptomele care satisfac criteriile pentru un episode
depresiv au apărut numai pentru 5 săptămâni din totalul de 4
ani de perturbare. În acest exemplu, diagnosticul rămâne cel de
schizofrenie, cu diagnosticul adiţional de tulburare depresivă
fără altă specificaţie, pentru a indica episodul depresiv major
suprapus.
Subtipuri:
 pe baza componentei afective a tulb. pot fi menţionate 2
subtipuri de tulb. schizoafectivă:
 tipul bipolar - acest subtip se aplică dacă un ep. maniacal sau
un ep. mixt este parte a tb. cl; pot surveni, de asemenea,
episoade depresive majore.
 tipul depresiv - acest subtip se aplică doar dacă episoade
depresive sunt parte a tb. clinic.
Îndreptar diagnostic
- un diagnostic de tulburare schizoafectică trebuie pus numai
atunci când ambele tipuri de simptome schizofrenice şi
afective sunt predominante simultan, sau fiecare predomină
câteva zile, în cadrul aceluiaşi episod al bolii, şi ca o
consecinţă, episodul nu întruneşte criteriile nici pentru
schizofrenie, nici pentru un episod depresiv sau maniacal.
- termenul nu trebuie aplicat la pacienţii ce manifestă simptome
schizofrenice şi simptome afective în diferite episoade ale
bolii.
- este obişnuit, de ex. la schizofrenici, să prezinte simptome
depresive ca o consecinţă a episodului psihotic (depresia post-
schizofrenie, F20.4)
- pacienţi pot avea:
 ep. schizoafec. recurente, ce pot fi de tip maniacal sau
depresiv, sau o combinaţie a celor 2
 unul sau două ep. schizoafective răspândite între
episoadele tipice de manie sau depresive
 în primul caz tulburare schizoafectivă este dg.
adecvat; în cel de al doilea, apariţia unui episod
ocazional schizoafectiv nu invalidează diagnosticul
de tulburare afectivă bipolară sau tulburare
depresivă recurentă, dacă tabloul clinic este tipic în
alte privinţe.
- ideile delirante
 mai frecvent cele paranoide;
 pot exista si alte tipuri, incl. insertia gindirii, furtul
(sustragerea), de ctr, bizare, fantastice
 pot fi congruente/ incongruente cu starea dispozitionala
- halucinatii:
 cele mai frecvente auditive, apoi vizuale, tactile,
olfactive, gustative
 sunt posibile iluzii sau distorsiuni perceptuale
- tulb.de judecata
 multe sunt similare cu cele din schizofrenie
 productiile pac. maniacali sunt lipsite de umor («
necontagiosi »)
 pac. depresivi au si ei raspunsuri absurde si
idiosincretice, judecati dereiste
Elemente şi tulburări asociate
- pot exista o reducere a activităţii profesionale, o restrângere a
sferei contactelor sociale, precum şi dificultăţi în autoîngrijire
şi o ↑ a riscului de suicid asoc. cu tulb. schizoafectivă.
- simpt. neg. şi reziduale sunt de regulă mai puţin severe şi mai
puţin cr. decât cele obs. în sch
- indivizii cu tulburare schizoafectivă sunt supuşi unui risc
crescut de a dezvolta mai târziu episoade de tulburare afectivă
pură (de ex., tulburare depresivă majoră sau tulburare
bipolară), de schizofrenie sau de tulburare schizofreniformă.
- pot fi asociate tulburări în legătură cu alcoolul şi alte substanţe.
- date clinice limitate sugerează faptul că tulburarea
schizoafectivă poate fi precedată de tulburarea de personalitate
schizoidă, schizotipală, borderline sau paranoidă.
- tulburarea schizoafectivă, tipul bipolar, poate fi mai frecventă
la adulţii tineri, pe când tulburarea schizoafectivă, tipul
depresiv, poate fi mai frecventă la adulţii mai în etate.
- in comparaţie cu sch, tulburarea schizoafectivă survine
probabil mai frecvent la femei.
Tulburări schizoafective (F25)
 sunt tulb. episodice în care atât simpt. afective cât şi cele
schizofrenice sunt proeminente şi prezente, în cadrul aceluiaşi
ep. al bolii, (de preferinţă simultan, dar cel puţin câteva zile
fiecare) → în consecinta,episodul nu intruneste criteriile nici pt
sch, nici pt un episod depresiv/maniacal.
2
 excludere: termenul nu trebuie aplicat la cei care manifesta
simptome sch si afective in episoade diferite ale bolii (simp
depresive sec epis psihotic).
 alte stări in care simptomele afective sunt suprapuse sau sunt o
parte a unei boli schizofrenice pre-existente, ori în care
coexistă sau alterneaza cu alte tipuri de tulburări delirante
persistente, sunt clasificate la categoriile adecvate în cadrul
F20-F29.
 simptomele psihotice (delirurile sau halucinaţiile)
incongruente cu dispoziţia (afectivă) în tulburările afective
(F30.2, F31.2, F31.5, F32.3 sau F33.3) nu justifică prin ele
însele un diagnostic de tulburare schizoafectivă.
 pacienţii ce prezintă ep. schizoafective recurente, mai ales cu
simpt. de tip maniacal, au de obicei o vindecare completă, şi
numai rareori dezvoltă o stare defectivă.
ICD 10 descrie:
Tulburare schizoafectivă de tip maniacal (F25.0)
Tulburare schizoafectivă de tip depresiv (F25.1)
Tulburare schizoafectivă de tip mixt (F25.2)
Alte tulburări schizoafective (F25.8
Tulburare schizoafectivă nespecificată (F25.9)
F25.0 Tulburare schizoafectivă de tip maniacal
 este o tulb. în care simpt. schizofrenice şi maniacale sunt
ambele proeminente în acelaşi ep. al b.
 anormalitate dispoziţiei ia de obicei forma elaţiei (dispozitie
crescuta, expansiva), însoţită de o stimă de sine crescută şi
de idei de grandoare, dar uneori excitaţia sau iritabilitate sunt
mai evidente şi însoţite de comportament agresiv şi idei
persecutorii.
 în ambele cazuri, există o energie crescută, hiperactivitate,
scaderea nevoii de somn, concentrare deteriorată,
distractibilitate şi o pierdere a inhibiţiei sociale normale.
 cresterea activitatii sau agitatie psiho-motorie
 implicare excesiva in activitati placute fara evaluarea
consecintelor
 mai locvace sau se simte presat sa vorbeasca continuu
 fuga de idei sau experienta subiectiva ca gindurile sunt
accelerate
 pot fi prezente deliruri de referinţă, grandoare sau
persecuţie→dar alte simptome schizofrenice tipice sunt
necesare pentru stabilirea diagnosticului.
 pacientul poate insista, de ex., că gândurile sale sunt difuzate
sau interferate, sau că forţe străine încearcă să-l controleze, sau
poate afirma că aude variate feluri de voci, sau să exprime idei
delirante bizare, ce nu sunt numai de grandoare sau
persecutorii.
 chestionare atentă este necesară pentru a stabili dacă
pacientul trăieşte într-adevăr aceste fenomene morbide, şi
nu glumeşte sau vorbeşte metaforic.
 cind sunt in plin ep. maniacal, aberatiile comportamentale
sunt deseori complet egosintonice, dubiile sunt absente si pot
exista sentimente impenetrabile de autodreptate (echitate).
 tulburările afective de tip maniacal sunt de obicei psihoze
floride cu debut acut, dar deşi comportamentul e adesea grosier
perturbat, o vindecare completă are loc de regulă în câteva
săptămâni.
Îndreptar diagnostic:
- trebuie să existe o creştere:
 proeminentă a dispoziţiei
 mai puţin evidentă a dispoziţiei combinată cu o
iritabilitate sau excitabilitate crescută
- în cadrul aceluiaşi ep., cel puţin unul, şi de preferinţă 2 simpt.
schizofrenice tipice (ca cele specificate la sch –F20), iar crt
(a) –(d) de la îndreptarul dg (F20.-) tb să fie în mod clar prez
! Această categorie trebuie folosită pentru:
- episoadele singulare schizoafective de tip maniacal
- tulburările recurente în care majoritatea episoadelor sunt
schizoafective de tip maniacal.
Include: Psihoza schizo-afectivă tip maniacal
Psihoza schizofreniformă de tip maniacal
F25.1 Tulburare schizoafectivă de tip depresiv
 este o tulb. în care simpt. schizofrenice şi cele depresive sunt
proeminente în acelaşi ep. al bolii.
 dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape in
fiecare zi (criteriu obligatoriu), relatata personal sau de altii
 deprimarea dispoziţiei este de obicei însoţită de mai multe
simptome caracteristice depresive sau de anormalităţi
comportamentale, cum ar fi lentoarea, insomnia, pierderea
energiei, apetitului sau a greutăţii, reducerea intereselor,
afectarea concentrării, culpabilitate, sentimente de disperare şi
gânduri suicidare.
 în acelaşi timp, sau în cadrul aceluiaşi episod, sunt prezente
alte simptome tipic schizofrenice, de ex., subiectul:
 poate insista că gândurile sale sunt răspândite sau
interferate, sau că forţe străine caută să-l controleze
 poate fi convins că este spionat sau că se complotează
împotriva lui, acest fapt nefiind justificat de propriul său
comportament
 aude voci care nu sunt numai defăimătoare sau
acuzatoare, ci vorbesc despre omorârea lui, sau discută
între ele comportamentul subiectului.
 simpt. psihotice si dispozitionale sunt de o suficienta
magnitudine pt. a perturba fct. sociale, ocupationale si de
autoingrijire.
 centrala conceptului de tulb. schizoafectiva e natura
episodica a tulb., intervalele de boala intensa fiind punctate
de perioade de liniste, in timpul carora fct. psihosociale sunt
adecvate.
 episoadele schizoafective de tip depresiv sunt de obicei mai
puţin floride şi alarmante decât episoadele schizoafective de
tip maniacal, dar ele tind să dureze mai mult şi prognosticul
este mai puţin favorabil.
 deşi majoritatea pacienţilor se vindecă complet, unii, eventual,
dezvoltă un defect schizofrenic.
Îndreptar diagnostic:
- trebuie să existe o depresie proeminentă, însoţită de cel puţin
2 simptome depresive caracteristice, sau anormalităţi
comportamentale asociate, aşa cum sunt listate la episodul
depresiv (F32)
- în cadrul aceluiaşi episod, cel puţin unul (de preferinţă 2)
simptome schizofrenice tipice (aşa cum sunt specificate
pentru schizofrenie, F20.-), criteriile diagnostice (a)-(d)
trebuie să fie în mod clar prezente
! Aceasta categorie diagnostică trebuie utilizată pentru:
 un episod unic schizoafectiv de tip depresiv
 o tulburare recurentă în care majoritatea episoadelor sunt
schizoaffective de tip depresiv.
Include: Psihoza schizoafectivă de tip depresiv/psihoza
schizofreniformă de tip depresiv
F25.2 Tulburare schizoafectivă de tip mixt
Trebuie codificate aici tulburările în care simptomele
schizofrenice (F20.-) coexistă cu cele ale tulburărilor afective
bipolare mixte (F31.6)
Include: Schizofrenia ciclică / Psihoza mixtă,
schizofrenică şi afectivă
F25.8 Alte tulburări schizoafective
F25.9 Tulburare schizoafectivă nespecificată
Include: Psihoza schizoafectivă nespecificată
Prevalentă
- informaţii detaliate lipsesc, dar tulb. schizoafectivă pare a fi
mai puţin frecventă decât sch
Evoluţie, prognostic
- evolutie cu remisiuni si recaderi; evolutie cronica si
invalidanta
- v. tipică la debut a tulburării schizoafective se situează
probabil la începutul prd. adulte, deşi debutul poate surveni
oricând din adolescenţă până târziu în viaţă.
- prognosticul tulburării schizoafective este într-o anumită
măsură mai bun decât prognosticul schizofreniei, dar
considerabil mai rău decât prognosticul tulburărilor afective.
- sunt frecvente disfuncţii substanţiale în funcţionarea socială
sau profesională.
- deznodământul tulb schizoafect, tipul bipolar, poate fi mai bun
decât cel al tulb schizoafece, tipul depresiv.
- pac care prez episoade schizo-afective recurente, mai ales cu
simtome de tip maniacal, au de obicei o vindecare completa si
rar dezvolta o stare defectiva.
- prognostic bun:
 predominanta simptomelor afective,
 concordanta delirurilor si halucinatiilor
cu afectivitatea
 prezenţa evenimentelor sau a stresorilor
precipitanţi
 cei cu predominanta simpt. afective raspund mai bine la
trat. cu litiu si tind sa aiba o evolutie nedeteriorativa
decat cei cu schizofrenie.
- prognostic rezervat:
 predominanta simptomelor de SCH,
3
 idei delirante neconcordante cu
simptomele afective.
- prognosticul nefavorabil se asoc cu:
 istoric fam pozitiv pt sch ,
 debut precoce si insidios fara factori
precip,
 predominanta simp psihotice
 istoric premorbid nefavor.
Diagnostic diferenţial
! La prima internare, se exclud in primul rand consumul de
droguri sau o afectiune somatica→condiţiile medicale generale
şi uzul unei substanţe se pot prezenta cu o combinaţie de
simptome psihotice şi afective
 tulburarea psihotică datorată unei condiţii medicale
generale, un delirium sau o demenţă sunt dg. când, din
istoric, ex. somatic sau testele de laborator, rezultă probe
care indică faptul că simptomele sunt consecinţa
fiziologică directă a unei anumite condiţii medicale
generale.
 tulburarea psihotică indusă de o substanţă şi deliriumul
indus de o substanţă se disting de tulburarea
schizoafectivă prin faptul că o s. este considerată a fi
etiologic în relaţie cu simpt
- de ex.: un drog, abuz de un medicament sau expunerea la
un toxic
 Abuzul de subst. (alcool, cocaina, amfetamine, canabis)
- psihostimulantele pot genera initial stari psihotice
asemanatoare maniei, iar sevrajul ce urmeaza poate
semana cu forma depresiva a tulb. schizoafective.
- fie in intoxicatie, fie in sevraj .
 Akinezia (indusă de NL):
- se poate manifesta prin absenta spontaneitatii, chiar
in absenta unor efecte secundare motorii ca
rigiditatea, semnul rotii dintate, etc.
- se poate confunda cu absenta energiei, anhedonia.
- e rapid responsiva la antiparkinsoniene.
 Akatisia (indusa de NL):
- nelinistea psihomotorie a akatisiei severe poate
semana cu mania
- pac. simt o stare constant neplacuta sau
inconfortabila
- poate uneori semana cu agitatie, care uneori e parte a
sindromului depresiv, impulsurile suicidare (descrise
in akatisie) pot mima depresia
- cresterea dozei NL determina înrautatirea akatisiei
- descresterea dozei si unele medicamente (BZD,
propranolol) sunt cel mai bun tratament
! tulburarea deliranta→ simptome afective pt o perioada scurta,
delir non-bizar.
- perturbări afective, în special depresie, apar frecvent în
cursul tulb. delirante, însă, aceste tb cl nu satisfac crt pt
tulb. schizoafectivă, deoarece în tulb delirantă simpt
 psihotice sunt reduse la idei delirante nonbizare şi, deci,
nu satisfac criteriul A pentru tulburarea schizoafectivă.
! Dacă există informaţii insuficiente referitoare la relaţiile dintre
simptomele psihotice şi cele afective, diagnosticul cel mai
adecvat poate fi cel de tulburare psihotică fără altă specificaţie.
! Distingerea tulb schizoaf de sch şi de tulb afectivă cu elem.
psihotice este adesea dificilă:
 în tulburarea schizoafectivă→tb să existe un ep afectiv
concomitent cu simpt fazei active a sch, simpt afective tb să fie
prez o porţiune substanţială din durata tot. a perturbării, iar
ideile delirante şi halucinaţiile tb să fie prez t de cel puţin 2
săpt, în abs unor simpt afective notabile.
 în sch→simpt afective fie au o durată mai scurtă decât durata
totală a perturbării, survin numai în cursul fazelor prodromală
sau reziduală, fie că nu satisfac complet crt pentru un ep
afectiv
 tulburarea schizofreniforma: simpt. afective apar ocazional pe
fondul tb clinic de SCH.
 dacă simptomele psihotice survin exclusiv în cursul
perioadelor de perturbare afectivă, diagnosticul este cel de
tulburare afectivă cu elemente psihotice.
 tulburarea afectiva depresiva majora cu simptome
psihotice→existenta simptomelor psihotice
(halucinatii cat si idei delirante congruente/
incongruente cu dispozitia) cel putin 2 saptamani in
absenta simptomelor afective.
 tulburarea afectiva bipolara→ la fel ca mai sus.
- pac. maniacali - pot fi flagrant psihotici
uneori, manifestind halucinatii, idei delirante
si tulb. de gandire; in schimb, nu au intervale
de 2 sapt. sau mai mult in care elem. psihotice
sa persiste in abs. unor simpt. dispozitionale
proeminente.
 În tulburarea schizoafectivă:
- simpt nu tb să conteze pentru un ep afectiv dacă ele sunt în
mod clar rezultatul simpt sch (de ex., dificultate în a adormi
din cauza halucinaţiilor auditive disturbante, ↓G pt că
mâncarea este considerată otrăvită, dificultate în concentrare
din cauza dezorganizării psihotice)
- pierderea interesului sau plăcerii este frecv în tulburările
psihotice nonafective şi de aceea, pt a satisface crt A al tulb
schizoaf, ep depresiv major tb să includă dispoziţia depresivă
pervasivă.
 Deoarece proporţia relativă de simpt afective versus simp
psihotice se poate schimba în decursul perturbării, dg
corespunzător pt un ep individual de b se poate schimba din
tulb schizoaf în sch
- de ex., un dg. de tulb schizoaf, pt un ep depresiv major
proeminent şi sever durând 3 luni în cursul primelor 6 luni ale
unei tulb psihotice cr→va fi schimbat cu cel de sch, dacă simpt
psih active sau simpt reziduale notabile persistă t de mai mulţi
ani, fără recurenţa unui alt ep afectiv
 Dg se poate schimba de asemenea, pt diferite ep de maladie
separate printr-o prd de recuperare
- de ex., un individ poate avea un ep de simpt psihotice care
satisfac crt A pentru sch în cursul unui ep depresiv major→se
recuperează complet din acest ep, iar mai târziu dezv 6 săpt de
idei delirante şi de halucinaţii, fără simp afective notabile→dg
în ac. caz nu va fi cel de tulb schizoaf, deoarece prd de idei
delirante şi de halucinaţii nu s-a continuat cu prd iniţială a
b.→ca atare, dg corespunzător pentru primul ep va fi cel de
tulburare afectivă cu elemente psihotice - în remisiune
completă şi de tulburare schizofreniformă (provizoriu) pentru
episodul actual.
Tratament
 Farmacologic:
 AP - majoritatea pac. necesita NL pt. atenuarea simpt.
psihoproductive; neurolepticele atipice (olanzapina si
quetiapina) sunt utile atat in trat. ep. acut, cat si in prevenirea
recaderilor.
 timostabilizatoare:
- un studiu recent care a comparat litiul cu carbamazepina
a gasit ca: carbamazepina e superioara litiului in tipul
depresiv si ca nu e nici o diferenta intre cele 2 in tipul
bipolar;
- se foloseste si ac.valproic, topiramatul;
- in practica, acestea sunt folosite singure, combinate sau
impreuna cu AP (mai ales cele cu potenta mai mica-
sedative: clorpromazina).
- in ep. maniacale trebuie trat. cu timostabilizatoare in
doze a caror concentratie sanguina terapeutica sa fie intre
medie- mare;
- in remisie concentratiile sanguine vor fi mici- medii;
- se monitorizeaza periodic fc. hematologica, renala si
tiroidiana.
 BZD - utilizate ca adjuvante la pac. schizomaniacali.
 Blocanti ai canalelor de Ca - (verapamilul) util. in tratarea
simpt. maniacale.
 antidepresivele:
- in ep. depresiv tb atentie pt. a evita virajul de la depresie
la manie;
- cel mai folosit trat. e cel cu SSRI (fluoxetina, sertralina)
deoarece au mai putine ef. cd si au un profil favorabil al
supradozelo→insa fluoxetina interfera cu metab NL si ↑
riscul akatisiei.
- pac. agitati si cu insomnii severe pot beneficia de ATC.
- daca exista risc suicidar mare, se vor evita ATC si IMAO,
a caror doza letala este aproape de doza terapeutica, in
comparatie cu SSRI.
 TEC: la pac. cu manie necontrolata.
 Psihosocial:
- combinare de terapie familiala, reabilitare cognitiva, training
de abilitati sociale.
- poate fi dificil pt. membrii familiilor sa faca fata naturii
schimbarii si nevoilor acestor pacienti.