Traumatismele dento-alveolare ale dinţilor permanenţi

Frecvenţă :
 35% dintre copii suferă un traumatism în viaţă
 frecvenţa este aproximativ egală în mediul rural şi urban
 la sexul masculin, procentul este mai mare (raport 2:1)
Predispoziţie:
1. Incisivi centrali superiori
2. Incisivi laterali superiori
3. Incisivi inferiori
Factori predispozanţi :
 modificări ale structurii de rezistenţă intrinsecă (carii profunde)
 tulburări de mineralizare (distrofii)
 anomalii dento-maxilare (macrodonţia, clasa II/1 Angle)
 afecţiuni ale ţesuturilor de susţinere (boală parodontală) .
Etiologie :
 accidente de joacă (cel mai frecvent)
 accidente de circulaţie (adolescenţi)
 accidente la sport (de echipă)
 lovituri directe la nivelul feţei (pumn, alte obiecte)
Alte cauze :
 copii cu tulburări neurologice (epilepsie) şi dizabilităţi mentale
 molestarea copiilor (violenţa familială, stradală)
 dorinţa de autodepăşire în adolescenţă
 cauze iatrogene (deraparea instrumentelor de extracţie).
Clasificare:
1. CORONARE:
• clasa I Ellis – fractură simplă ce nu afectează dentina
• clasa a II-a Ellis – fractură extinsă a coroanei cu implicarea importantă a
dentinei, fără afectarea camerei pulpare
• clasa a III-a Ellis – fractură care expune camera pulpară
• clasa a IV-a Ellis – fractură cu pierderea în totalitate a coroanei
2. RADICULARE
3. CORONO-RADICULARE
4. LUXAŢII
Clasificare OMS (1993)
• Clasa I- fracturi de smalţ
• Clasa II- fracturi coronare fără atingere pulpară
• Clasa III - fracturi cu atingere pulpară
• Clasa IV- fracturi radiculare orizontale (cement,dentină,pulpă)
• Clasa V - fracturi corono-radiculare
 • Clasa VI - luxaţii
Frecvenţa formelor clinice: la permanenţi predomină fracturile corono-radiculare din
cauza :
- raportului coroană-rădăcină scăzut
- ţesutului osos alveolar dens.
Examinarea pacientului cu traumatism : se face o anamneză scurtă :
 Când s-a produs trauma ?
 Cum s-a întâmplat ?
 Există alte leziuni asociate ?
 Ce atitudine terapeutică s-a instituit ?
 Au mai existat alte traume dentare în trecut ?
Examenul clinic :
 Examenul exo-bucal va cuprinde inspecţia şi palparea :
- ţesuturilor moi (plăgi, hematoame)
- conturului facial osos
- ATM (durere, limitarea deschiderii gurii, cracmente, crepitaţii)
- dinamica mandibulară
- examinarea zonei cervicale ( rigiditate sau durere).
 Examenul endo-bucal - trebuie să cuprindă parţile moi şi arcadele dentare în totalitate,
nu doar zona afectată de traumatism :
- identificarea şi îndepartarea unor corpi străini (fragmente dentare, de sol)
- fiecare dinte va fi evaluat prin inspecție şi palpare cu sonda
- examenul ocluziei statice.
 La inspecție se va urmări :
- prezența leziunilor intraorale la nivelul mucoasei şi gingiei
- deplasări dentare patologice şi mobilitate
- modificări ale ocluziei
 Palparea rebordului alveolar şi a scheletului facial va evalua prin palpare :
- deplasarea dentară
- mobilitatea (orizontală şi verticală) dentară
 Percuția pozitivă este un semn al inflamării ligamentului (în cazul luxațiilor)
 Teste de vitalitate
- testul termic la rece poate oferi informații utile chiar şi la dinții imaturi dar
atenţie la raspunsurile fals negative
- se preferă testul electric
- Atenţie !!!: lipsa vitalităţii nu înseamnă necroză (poate fi un şoc traumatic).
 Transiluminarea
 evidenţiază fisurile; dintele suspect de fisură se luminează dinspre palat cu
spotul de la lampa UV
 Examene complementare
  examen fotografic
 examenul radiologic - de bază în diagnosticul traumatismelor
• radiografii retro-alveolare în diverse incideţe speciale, de regulă câte două
• ortopantomograma
• radiografii de torace/abdomen la pacientii inconştienţi cu dinţi avulsionaţi
 Examenul radiologic evidenţiază:
 localizarea traumatismului
 traiectul fracturii radiculare : transversal,oblic, longitudinal, mixt
 precizează numărul şi mărimea fragmentelor dentare
 aspectul zonei periapicale
 deplasarea dentară
 prezenţa fracturilor osoase
 gradul resorbţiei/dezvoltării radiculare
 Examen neurologic: simptome specifice : cefalee, ameţeli, vomă, letargie, orientare
temporo- spaţială dificilă
 Examen ORL: epistaxis, vertij
 Semne specifice leziunilor asociate traumatismelor dento-alveolare :
 echimoza din spatele urechii (regiunea mastoidă) – indică o fractură de bază de
craniu
 echimoza de la nivelul bărbiei – indică o fractură mandibulară
 echimoza din zona suborbitară asociată cu o hemoragie conjunctivală – indică o
fractură zigomatică
 sângerarea din meatul auditiv extern - indică o fractură condiliană
 hematomul sublingual – indică o fractură mandibulară (la nivelul simfizei sau în
regiunea canină).

A. Traumatismele ţesuturilor dure

1. Fisura de smalţ
Definiţie : este un traumatism fără pierdere de structură dentară
Clinic : aspect anatomic şi radiografic normal
Simptome subiective-asimptomatic sau sensibilitate dureri provocate la dulce sau rece
Diagnostic : transiluminare
Tratament : depinde de extindere
2. Fracturi clasa I Ellis
Definiţie : sunt fracturi limitate doar la smalţ
Clinic : pierdere de substanţă cu sensibilitate la stimuli
Tratament :
 netezirea marginilor zonei de fractură
 fluorizare pentru desensibilizare
 control periodic al vitalităţii .
3. Fracturi clasa II Ellis
Definiţie : fractura extinsă a coroanei cu expunerea dentinei, fără deschiderea camerei
pulpare
Obiectiv : protecţia dentinei şi păstrarea vitalităţii pulpare
Tratament : coafaj indirect cu hidroxid de calciu sau ionomer de sticlă, urmat de
restaurare cu compozit şi testarea periodică a vitalităţii dentare.
4. Fracturi clasa III Ellis
Definiţie : expunerea dentinei şi deschiderea camerei pulpare
Obiective: păstrarea vitalităţii pulpare
Atitudinea terapeutică depinde de :
 mărimea expunerii pulpare
 timpul scurs de la traumatism
 gradul dezvoltării radiculare
 posibilitatea restaurării coronare.
Tehnici principale de tratament :
1. Coafaj direct :
Condiţii : deschidere limitată şi prezentare imediată
2. Pulpotomie vitală: tehnica de elecţie în fracturile clasa III Ellis la dinţii imaturi
Condiţii : deschiderea mai largă (>2mm) şi prezentare tardivă
5. Fracturi clasa IV Ellis
Definiţie : fractură extinsă cu pierderea coroanei în totalitate şi expunerea pulpei
Obiective:
 menţinerea unei zone vitale cât mai extinse din pulpa radiculară
 crearea unor condiţii de retenţie pentru viitoarea restaurare protetică.
Atitudine terapeutică:
 dinte cu rădăcina complet formată şi apex închis: pulpectomie şi tratament
endodontic
 dinte cu rădăcina în curs de dezvoltare : pulpectomie parţială
 apexifiere la dinţii cu apexul incomplet format
 tratament de gangrenă, obturaţie radiculară şi reconstituire coronară la dinţii cu
apexul închis.
6. Fracturile radiculare
Definiţie : afectează dentina, pulpa şi cementul
Clasificare după localizare :
 în treime apicală
 în treimea medie
 în treimea cervicală
Frecvenţă :
 apar mai frecvent la copii mai mari, după terminarea dezvoltării radiculare
 fracturile apicale sunt rare, de obicei apar la dinţii frontali ai mandibulei
 majoritatea fracturilor radiculare sunt localizate în treimea medie.
Diagnostic clinic şi radiologic :
 dacă linia de fractură este în treimea mijlocie/cervicală, apare o mobilitate
anormală a coroanei
 fracturile din 1/3 apicală sunt diagnosticate doar radiologic
 uneori fracturile sunt suspectate doar pe baza pierderii vitalităţii dentare
 pe radiografie apar linii radiotransparente oblice sau orizontale
Atitudine terapeutică:
 repoziţionarea manuală în anestezie a fragmentului coronar şi imobilizare timp de
3-4 săptămâni
 depulpare la primele semne de necroză doar la fragmentul coronar
 vindecarea se realizează prin depunerea unui ţesut de reparaţie calcificat
 dacă mobilitatea persistă după 6 luni se face imobilizare permanentă.
Control periodic : la 3, 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni şi la 1 an
Prognostic :
 favorabil pentru fracturile din 1/3 apicală şi medie
 nefavorabil dacă fragmentul coronar este deplasat şi apexul este închis
 favorabil dacă dintele este tânăr, răspunde la teste de vitalitate şi deplasarea este
sub 1mm
7. Fracturi corono-radiculare
Definiţie : afectează smalţul, dentina şi cementul cu/fără deschiderea camerei pulpare
Clinic şi radiologic:
 apare mobilitate
 linia de fractură poate fi oblică sau verticală
 interesează coroana şi rădăcina simultan
 separă dintele în două sau mai multe fragmente
Obiectiv terapeutic principal : stabilizarea porţiunii coronare
Tratament endodontic sau chirurgical :
 îndepărtarea fragmentului coronar şi restaurare supragingivală
 gingivectomie, osteotomie sau extruzie chirurgicala sau ortodontică
 în cazul expunerii pulpare : tratament specific în funcţie de caz.

B. Traumatismele ţesuturilor de susţinere

1. Contuzia
Definiţie- se produce o lezare, strivire a ligamentului periodontal fără deplasare şi fără
mobilitate
Clinic : sensibilitate la presiune şi percuţie
Atitudine terapeutică : dacă există simptomatologie subiectivă se scoate dintele din
ocluzie şi se recomandă alimentaţie moale timp de 1-2 săptămâni şi igienă orală
riguroasă.
2. Subluxaţia
Definiţie : este caracterizat prin apariţia mobilității dentare dar fără deplasare.
Clinic : sângerare la nivelul şanțului gingival şi mobilitate
Atitudine terapeutică : imobilizare 2 săptămâni (în scopul vindecării ligamentului
periodontal) şi control periodic la 6-8 săptămâni
Complicaţii : necroza pulpară (rar la dinţii permanenţi tineri)
3. Luxaţia
Definiţie : este caracterizată prin ruperea parțială a fibrelor ligamentului periodontal
Frecvenţa : este crescută la dinţii permanenţi tineri în dentaţia mixtă datorată laxităţii
ligamentare şi rădăcinii scurte a dinţilor imaturi.
Complicaţii :
 pierderea vitalităţii pulpare din cauza comprimării pachetului vasculo-nervos şi
hemoragiilor intrapulpare
 fractură alveolară asociata luxaţiei laterale
 Luxaţia laterală
Definiţie : traumatismul caracterizat prin deplasarea dintelui spre vestibular sau oral
Clinic : deplasarea coroanei spre vestibular sau oral fără mobilitate
Atitudine terapeutică :
 se realizează repoziţionarea manuală a dintelui şi a fragmentului alveolar în
anestezie loco-regională
 imobilizare 3-4 săptămâni, până la 8 săptămâni în fracturi alveolare asociate
 vindecarea apare în aproximativ 8 săptămâni
 la dinții imaturi nu se face depulpare dar se monitorizează periodic
 la dinții maturi se va face depulpare după imobilizare.

4. Extruzia
Definiţie : este o luxație dentară cu deplasarea dintelui spre planul de ocluzie
Clinic : apare deplasarea în axul vertical al dintelui şi mobilitate
Radiografic : lărgirea spaţiului periodontal
Atitudine terapeutică :
 se repoziţionează imediat manual dintele în anestezie loco-regională
 se imobilizează timp de 2-3 săptămâni cu un arc flexibil şi compozit sau cu ajutorul
unui aparat ortodontic fix
 la dinţii maturi se face depulpare după imobilizare
 la dinții imaturi nu se face depulpare dar se monitorizează periodic.

 Imobilizarea în extruzie/luxaţia laterală

Caracteristici :
 sistemul de imobilizare se va extinde pe 2-3 dinţi de fiecare parte a zonei traumatizate
 imobilizarea e dificilă în dentaţia mixtă deoarece dinţii vecini sunt temporari globuloşi,
cariaţi sau cu mobilitate fiziologică
Condiţiile sistemului de imobilizare:
 rapid, uşor de realizat, rezistent
  să respecte parodonţiul marginal
 să nu producă disfuncţii ocluzale
 să permită masticaţia şi igiena orală
Tipuri de sisteme de imobilizare :
 şina de compozit
 arc pasiv, flexibil colat cu compozit
 ligaturi din sârmă
 aparat ortodontic fix
 gutiere acrilice confecţionate extemporaneu, cimentate timp 6-8 saptamâni
 Prognostic : evoluţia este cu atât mai bună cu cât leziunea este mai puţin extinsă
(deplasare redusă) şi dintele este imatur
Favorabil: dacă la 6 săptămâni după îndepărtarea sistemului de imobilizare dintele este
fixat, vital şi funcţional prin reorganizarea sistemului ligamentar.
5. Intruzia
Definiţie : este traumatismul în care dintele este deplasat parțial sau total în interiorul
alveolei
Clinic:dispariţia parţială sau totală a dintelui de pe arcadă.În cazul unui traumatism sever
se poate asocia o fractură a peretelui alveolar.
Percuţie : sensibilitate şi sunet metalic
Prognostic : nu are prognostic bun
Complicaţii : apare frecvent necroza şi resorbţia radiculară

Atitudine terapeutică :
 dacă rădăcina este complet formată : nu se aşteaptă reerupţia deoarece poate să
apară resorbţia radiculară şi anchiloza.Este indicată :
 extruzia ortodontică cu forţe uşoare
 monitorizare periodică şi examinări radiografice la 3,4,6 săptămâni
 extruzie chirurgicală doar la dinţii ce prezintă mobilitate
 rădăcina incomplet formată:
 la dinții parțial intrudați cu rădăcina aflată într-o fază incipientă de
dezvoltare se aşteaptă reerupția lor
 extruzie ortodontică cu forţe uşoare după 2-3 săptămâni
 pulpectomie parţială după 1 săptămâna cu aplicare de hidroxid de calciu
 monitorizare radiografică timp de 1 an
6. Avulsia (luxaţia totală)
Definiţie : este forma cea mai gravă de traumatism dar are un prognostic bun dacă se
replantează în primele 30 de minute.
Clinic : lipsa dintelui de pe arcadă şi alveolă goală după inspecţie şi palpare.Se face
diagnosticul diferenţial cu intruzia totală ( radiografic)
Prognosticul : depinde de mediul în care este depozitat dintele şi de felul în care se
face manevrarea dintelui avulsionat.Medii favorabile pentru depozitarea dintelui
avulsionat :
 laptele are avantajul că este disponibil, steril şi prezintă osmolaritate bună
pentru păstrarea vitalităţii celulelor ligamentare
 soluţia salină sau apa de robinet
 Hanks balanced salt solution (HBSS)
 în cavitatea bucală, sublingual sau reintrodus în alveolă
Atitudine terapeutică : dacă pacientul se prezintă imediat se poate face replantare
fără depulpare.
 Replantarea are prognostic favorabil şi există şanse mari pentru vascularizarea
ţesutului pulpar cu păstrarea vitalităţii dacă apexul e incomplet format şi
replantarea se realizeză în maxim 30 minute.
Tehnica replantării în primele 60 minute :
 dintele este spălat şi va fi manevrat doar de coroană deoarece fibrele
parodontale aflate radicular asigură succesul replantării
 anestezie loco-regională
 pregătirea alveolei prin îndepărtarea cheagurilor şi irigare cu ser fiziologic
 dintele se inseră în alveolă fără presiune
 imobilizare timp de 1-2 săptămâni
 depulparea se face după o săptămână
 la dinţii imaturi depulparea se face doar la primele semne de necroză

Tehnica replantării după 60 minute :

 dintele este spălat şi menţinut într-o soluţie antiseptică sau cu antibiotice
 se îndepărtează porţiunile necrozate din ligament
 se face depulpare şi se aplică Ledermix timp de 3 luni
 anestezie loco-regională
 se curăţă alveola cu ser fiziologic, replantare şi imobilizare 1-2 săptămâni
 depulparea se face după o săptămână
 la dinţii imaturi depulparea se face doar la primele semne de necroză
Complicaţii : cea mai frecventă complicaţie a replantării este anchiloza dentară definită
ca o reacţie de resorbţie progresivă a rădăcinii şi înlocuirea ei cu ţesut osos.

B. Complicaţiile traumatismelor
1. Calcifierea ţesutului pulpar
2. Hemoragia internă
3. Necroza pulpară
4. Resorbţia radiculară (externă sau internă)
5. Anchiloza dentară
 Calcifierea ţesutului pulpar
Mecanism: proces patologic degenerativ care duce la obliterare canalului radicular şi a
camerei pulpare.Depinde de intensitatea traumatismului şi de gradul dezvoltării
radiculare
Clinic : coroana devine galbenă, opacă
Diagnostic : precoce pentru a iniţia tratamentul endodontic.
 Resorbţia radiculară internă
Caracteristici :
 apare consecutiv inflamaţiei ligamentului şi necrozei pulpare
 apare frecvent după luxaţii
 debut la câteva luni de la traumatism
 evoluează lent sau rapid determinând perforaţia rădăcinii.
 Resorbţia radiculară externă
 apare consecutiv luxaţiilor severe în care au fost afectate structurile parodontale
 are un mecanism inflamator şi infecţios ce determină apariţia osteoclastelor.
 Hemoragia internă
 modificarea reversibilă a culorii la 1-2 zile după traumatism
 nu necesită terapie pulpară.
 Anchiloza dentară
 distrugerea extinsă a ligamentului periodontal, cementul venind în contact direct
cu osul
 apare o fuziune între osul alveolar şi suprafaţa radiculară
 apare frecvent după intruzii şi avulsii traumatice
 dintele îşi opreşte erupţia şi rămâne sub planul de ocluzie.

III.2. Traumatismele dento-parodontale ale dinţilor temporari

Etiologie : cel mai frecvent se produc prin:
 căderi spre anterior (0-5 ani)
 accidente de joacă (între 5-10 ani)
 accidente auto (lipsa scaunului de copii)
 violenţa domestică
Frecvenţă : vârsta critică este de 2-4 ani, mai frecvente la băieți decât la fete (2 : 1)
Localizare : dinţii implicaţi cel mai frecvent sunt cei din regiunea incisivă superioară :
 incisivii centrali maxilari
 foarte rar caninii
 rar inferiorii
 rar molarii (mecanism indirect)
Caracteristici : particularităţile anatomice (coroane scurte, globuloase, rădăcini în
resorbţie) ale dinţilor temporari fac ca :
 fracturile dentare să fie rare
  predomină luxaţiile şi intruziile datorită structurii osului maxilar la copii
 forma clinică specifică dinţilor temporari este luxaţia cu intruzie.
Examenul clinic în urgenţă
 prima şedinţă : în urgenţă consultaţia poate fi dificil de realizat, copilul este agitat,
prezintă hemoragii, plăgi şi edeme ale părţilor moi.
 tratament în urgență : se face toaleta plăgii, îndepărtarea dinţilor foarte mobili,
alimentaţie păstoasă, moale timp de 1 săptămână
 revine după 1-2 zile pentru reevaluare

A. Traumatisme ale ţesuturilor dure

1. Fracturi coronare clasa I Ellis
Definiţie : sunt fracturi coronare limitate la smalț sau cu afectarea minimă a dentinei
Atitudine terapeutică:constă în netezirea marginilor anfractuoase, urmată de fluorizare
şi control clinic şi radiografic după 3-4 săptămâni
2. Fracturi coronare clasa II Ellis
Definiţie : afectează smalţul şi dentina fără deschiderea camerei pulpare
Atitudinea terapeutică consta în :
 curățarea dentinei cu ser fiziologic şi dezinfecție cu hipoclorit de sodiu
 sigilarea dentinei expuse cu ciment ionomer (CIS) fotopolimerizabil
 restaurare finală cu capă şi/sau compozit, coroane de zirconiu
 control după 6-8 săptămâni şi după 1 an.
3. Fracturile coronare clasa a III-a Ellis
Definiţie : afectează smalţul, dentina şi expune pulpa dentară (apar mai rar la DT)
Atitudinea terapeutică este în funcţie de stadiul dentar :
 DT stadiul I/II şi fractură recentă cu deschiderea camerei pulpare- pulpotomie
vitală cu formocrezol
 DT stadiul II şi traumatism mai vechi cu pulpă devitală- pulpectomie (cu condiția
ca ¾ din rădăcină să fie prezente)
 DT stadiul III - indicată extracţia dintelui
Obligatoriu control periodic la 1 săptămână, 6-8 săptămâni şi 1 an
4. Fracturi radiculare
Localizare :
 în 1/3 apicală :
 au prognostic bun
 resorbţia radiculară se desfăşoară normal (fragmentul apical radicular se va
resorbi odată cu erupția dintelui permanent)
 dacă dintele este deplasat se va repoziționa
 control periodic la 2-3 săptămâni clinic iar la 6-8 săptămâni şi 1 an radiografic.
 în 1/3 cervicală şi medie - este indicată extracţia.
5. Fracturile corono-radiculare
Caracteristici :
  sunt mai frecvente la dinții temporari decât la permanenţi
 pot implica sau nu țesutul pulpar
 dacă se prezintă la câteva zile după traumatism se poate vedea la inspecție un
polip ce separă fragmentele (apare consecutive unui mecanism de protecție)
Atitudine terapeutică:
 îndepărtarea fragmentului mobil dacă implicarea radiculară este redusă şi
pulpotomie
 extracția dintelui temporar
6. Fracturile dento-alveolare
Definiţie : traumatism complex ce implică şi rebordul alveolar
Frecvenţă : sunt mai frecvente la mandibulă unde frontalii se deplasează spre anterior
Atitudine terapeutică:
 repoziționarea dinților împreună cu fragmentul alveolar sub anestezie loco-
regională /generală şi sutură
 imobilizare timp de 4 săptămâni cu şină de compozit
 control periodic la 1 săptămână, 1 lună, 3 luni şi 1 an până la exfoliere
 dinții foarte mobili se vor îndepărta prin secţionarea coroanei la nivelul
rebordului alveolar şi sutura fragmentului osos vestibular.
B. Traumatisme le ţesuturilor de susţinere
1. Contuzia
Definiţie : afectarea limitată a țesutului ligamentar (strivire) fără deplasare dentară
Clinic : sensibilitate la percuţie în ax sau în ocluzie ce se datorează inflamaţiei ţesutului
periodontal şi hemoragiei.
Tratament: nu necesită tratament doar monitorizare periodică şi respectarea regulilor de
igienă orală şi alimentație moale timp de 1 săptămână care să nu solicite masticația.
2. Subluxația
Definiţie : lezarea şi ruperea limitată a fibrelor ligamentare
Clinic :
 dintele prezintă mobilitate dar nu este deplasat
 apare o sângerare gingivală la scurt timp după accident
 sensibilitate la percuţie
Atitudine terapeutică:
 alimentație moale timp de 1 săptămână, igiena orala riguroasa
 scoaterea dintelui din ocluzie
 monitorizare periodică.
3. Intruzia
Definiţie: dispariţia parţială sau totală a dintelui de pe arcadă prin împingerea dintelui în
alveolă (infrapoziţie) ; este cea mai frecventă formă clinică de traumatism întâlnit la dinţii
temporari.
Clinic :
  vizibilitate redusă a coroanei pe arcada dentară
 nu există mobilitate, sunet metalic la percuţie
 examen radiografic pentru a stabili raportul cu mugurele dintelui permanent
Atitudine terapeutică
 dacă coroana nu mai este vizibilă în cavitatea bucală iar dintele intrudat poate veni
în contact cu mugurele dintelui permanent (apare elongat) este indicată extracția
 dacă coroana este parțial vizibilă şi nu afectează mugurele (dintele intrudat apare
scurtat) atitudinea terapeutică este de expectativă (îşi va relua erupţia în 2-4
săptămâni) ; dacă nu reerupe este indicată extracția.
 dacă pe radiografie dintele permanent este afectat se va extrage
 dacă apar complicaţii (fistulă, radiotransparenţă apicală) se va extrage.
4. Extruzia
Definiţie : deplasarea dintelui din alveolă spre planul de ocluzie consecutiv ruperii pe o
suprafaţă extinsă a fibrelor ligamentare
Cauza : este consecința unui traumatism cu o intensitate foarte crescută
Clinic : apare mobilitate cu deplasare (suprapoziţia dintelui) şi sensibilitate la percuție
Atitudine terapeutică:
 dacă dintele nu este foarte mobil se va face repoziționarea în anestezie loco-
regională prin presiune uşoară ± imobilizare timp de 7-14 zile
 dacă dintele prezintă mobilitate accentuată se va extrage.

5. Luxația vestibulară
Definiţie: este traumatismul în care dintele temporar este deplasat spre vestibular dar nu
prezintă mobilitate.
Clinic : coroană vestibularizată şi sunet metalic la percuţie
Atitudine terapeutică:
 se vor suprima obiceiurile vicioase de supt
 se va evalua radiografic relaţia cu mugurele dintelui permanent
 dacă mugurele nu este afectat nu necesită tratament specific - dintele va fi
repoziţionat treptat de către forţa exercitată de către orbicularul buzei
 dacă este afectat mugurele se indică extracţia.
6. Luxația palatinală
Definiţie: este traumatismul ce produce deplasarea coroanei spre palatinal
Clinic :
 coroana dintelui traumatizat este palatinizată (palatoversiune)
 nu există mobilitate dentară
 poate să apară un angrenaj invers (traumă ocluzală suplimentară)
Atitudine terapeutică:
 repoziţionarea dentară manuală imediată în anestezie loco-regională sau topică
 sutură gingivală dacă este necesar
  control clinic la 2-3 săptămâni şi radiologic la 6-8 săptămâni şi 1 an
7. Avulsia traumatică
Definiţie : pierderea completă a contactului dintelui temporar cu alveola
Clinic :
 absenţa completă a dintelui de pe arcadă
 alveolă goală la inspecţie şi palpare
 necesită confirmarea diagnosticului clinic prin examinări radiologice
Atitudine terapeutică :
 dintele temporar avulsionat nu se reimplantează deoarece există riscul afectării
mugurelui dintelui permanent
 pentru restaurarea esteticii în zona frontală afectată se poate aplica un dispozitiv
mobil sau fix
C. Complicatiile traumatismelor la dinţii temporari:
Cele mai frecvente complicaţii sunt :
1. Hiperemia pulpară - reversibilă sau ireversibilă
2. Hemoragia pulpară - coloraţia reversibilă a coroanei la 1-2 zile de la traumatism
3. Metamorfoza calcică- aspect gălbui al coroanei, nu este afectată rizaliza
4. Necroza pulpară- aspect gri al coroanei după 3-4 săptămâni de la traumatism
5. Anchiloza dentară – fuziunea rădăcinii cu osul, dinte în infrapoziţie
6. Resorbţia inflamatorie- internă/externă apare consecutiv luxaţiei şi necrozei
7. Afectarea mugurelui dintelui permanent–consecutiv intruziilor (apar dilaceraţii,
hipoplazii de smalţ, anomalii de număr, formă, volum, tulburări de erupţie, oprirea
în evoluţie a mugurelui) dacă coroana este surprinsă în faza de formare şi
mineralizare.