Câmpia Romana

AŞEZARE: în sudul şi sud-estul ţării.

LIMITE: N – Podişul Moldovei (Podişul Bârladului), Subcarpaţii de Curbură, 
Podişul Getic. S, V şi E – Valea Dunării.
GENEZĂ:
- s-a format prin umplerea cu sedimente a Lacului Getic, aduse de râuri din
Carpaţi.
- roci: pietrişuri, nisipuri, loessuri şi depozite loessoide.
ASPECTE SPECIFICE:
- este o regiune de platformă, cea mai mare câmpie a ţării cu o lungime de 300
km şi o lăţime maximă de 125 km.
- altitudini medii de 50-90 m. Altitudinile scad de la nord la sud şi de la vest la
est în direcţia înclinării stratelor după modul de retragere a apelor lacului
cuaternar. Altitudinea maximă este de 300 m în Câmpia Piteşti şi minimă de
 6 m – la vărsarea Siretului în Dunăre.
- interfluvii netede (câmpuri), văi largi cu lunci şi terase pe râurile Jiu, Olt,
Argeş, Ialomiţa, Buzău, Siret.
- cuvete lacustre cu lacuri sărate: Lacul Amara (lângă Slobozia), Lacul Sărat
(lângă Brăila).
- depozitele de loess au grosimi de peste 20 m – până la 40 m (în partea estică a
câmpiei). Pe loess s-au format crovuri şi găvane.
- dune de nisip – în sudul Olteniei, în lungul văilor Ialomiţa, Călmăţui, Buzău şi
în Bărăgan.
- datorită prezenţei loessului, în Câmpia Română s-au format cernoziomurile
(cele mai fertile soluri), devenind astfel, cea mai importantă zonă cerealieră din
ţară. 
- tipurile de câmpii sunt dispuse în fâşii longitudinale.
TIPURI DE CÂMPII:
- înalte (200-300): Câmpia Piteşti, Câmpia Târgoviştei, Câmpia Ploieşti,
Câmpia Râmnicului;
- joase de coborâre (de lăsare, de subsidenţă): Câmpia Titu, Câmpia
Gherghiţei, Câmpia Buzăului, Câmpia Siretului Inferior;
- tabulare: Câmpia Vlăsiei, Câmpia Bărăganului, Câmpia Olteniei, Câmpia
Găvanu – Burdea, Câmpia Burnazului.
SUBDIVIZIUNI:
▪ Sectorul vestic (la vest de Olt) – Câmpia Olteniei care cuprinde: Câmpia 
Blahniţei, Câmpia Băileşti, Câmpia Romanaţilor.
▪ Sectorul central ( Olt - Argeş): câmpii înalte – Câmpia Piteşti; câmpii 
tabulare – Câmpia Boianului, Câmpia Găvanu-Burdea, Câmpia Burnasului.
▪ Sectorul estic (la est de Argeş): 
- Câmpia Bucureştilor: c. înalte: C. Târgovişte, C. Ploieşti; c. de lăsare: C. Titu,
C. Gherghiţei; c. tabulare: C. Vlăsiei, C. Mostiştei, Câmpul Câlnăului;
- Câmpia Bărăganului: Bărăganul Ialomiţei, Bărăganul Călmăţuiului, Bărăganul
Brăilei;
- Câmpia estică: c. înalte: C. Râmnicului; c. de lăsare: C. Buzăului, C. Siretului
Inferior; c. tabulare: C. Tecuciului, C. Covurluiului.
▪ Lunca Dunării şi Bălţile Dunării (Balta Ialomiţei şi Insula Mare a Brăilei).