Campia Romana

a. Poziţia geografică, limite şi vecini

Câmpia Română ocupă partea sudică a României, fiind cuprinsă între lunca Dunării la est, sud şi
vest. La nord se învecinează cu Podişul Getic, Subcarpaţii Curburii şi Podişul Moldovei.
b. Caracteristici
Câmpia Română este cea mai întinsă şi mai complexă câmpie din ţara noastră. Lungimea sa este
de 600 km. Lăţimea minimă este de 20 km (în vest), iar cea maximă de 140 km (în partea
centrală). Altitudinal, scade de la vest la est şi de la nord la sud. Altitudinea maximă este de 300
m, în nordul Câmpiei Piteştilor, şi cea minimă de circa 7 m, la confluenţa Siretului cu Dunărea.
Unitatea s-a format prin umplerea unui lac vechi cu sedimente aduse de râuri. Peste aceste
acumulări de pietrişuri şi nisipuri aduse de apă s-a depus un strat de loess cu grosimi cuprinse
între 4 şi 40 m, pe care s-au format crovuri. În unele regiuni (Câmpia Olteniei, Câmpia
Bărăganului ş.a.) prin acțiunea vântului s-au acumulat nisipuri.
Datorită modului de formare şi caracteristicilor generale, câmpiile din cuprinsul unităţii pot fi
grupate în trei categorii:
 câmpii înalte (de glacis şi piemontane): Câmpia Râmnicului, Câmpia Piteştilor ş.a.
 câmpii orizontale sau tabulare: Câmpia Băileştilor, Câmpia Bărăganului ş.a.
 câmpii joase sau de subsidenţă: Titu, Câmpia Siretului Inferior ş.a. Câmpia Română este cea
mai importantă regiune agricolă a ţării. Din subsolul său se exploatează petrol şi gaze naturale.
c. Diviziuni
Câmpia Română se împarte în trei sectoare:
 Sectorul Vestic sau Câmpia Olteniei (la vest de Olt) cuprinde câmpiile Blahniţei, Băileştilor,
Romanaţilor.
 Sectorul Central sau Câmpia Olt–Argeș (între cele două râuri, Olt şi Argeş), cu câmpiile
Boianului, Piteştilor, Burnazului ş.a.
 Sectorul Estic sau Câmpia Munteniei de Est (între râurile Argeş şi Prut) este cel mai extins și
mai complex, cu câmpii piemontane (Ploieştilor, Râmnicului ș.a.), câmpii de subsinență
(Buzăului, Siretului Inferior ş.a.) și câmpii orizontale (Vlăsiei, Bărăganului ş.a.).