L3-Caracteristicile Pământului și consecințele lor geografice

Forma Pământului
Forma Terrei este aproximativ sferică, având o ușoară turtire la poli și bombare la ecuator.
Pentru a denumi forma Pământului se utilizează mai mulți termeni:
-Elipsoid de rotație=este mai turtit la poli și mai bombat la ecuator
-Geoid= Forma de geoid este determinată de nivelul mediu al oceanului planetar și prelungirea
imaginară a acestuia sub continente, dar și de apropierea ușoară a polului Sud de centrul
Pământului și de ușoara bombare în dreptul altitudinilor medii din emisfera sudică. O consecință
a formei Pământului este încălzirea inegală a suprafeței Pământului, unghiul de incidență format
de razele solare cu suprafața Pământului scade de la ecuator spre cei doi poli.
-Terroid sau teluroid = Pământul ar semăna cu o pară, formă botezată terroid sau teluroid.
Este foarte interesant faptul că turtirile terroidului apar la latitudinile unde predomină
continentele, iar bombările apar la latitudinile unde predomină bazinele oceanice.
Alcătuirea chimică a Pământului
Terra este alcătuită din 90 de elemente chimice, dintre care o pondere mai mare o au:
-oxigenul – 47%
-siliciul – 28%
-aluminiul - 7,9%
-fierul – 4,5%
-calciul – 3,5%
-potasiul și sodiul – fiecare câte 2,5%
-magneziu 2,2 %
Dimensiunile Pământului
Iată câteva date matematice relevante pentru planeta noastră:
-suprafața – cca 510 milioane kmp
-raza ecuatorială – cca 6378 km
-raza polară – cca 6357 km
-lungimea ecuatorului – 40 075 km
Structura Pământului
Terra este divizată în mai multe învelișuri, atât în interiorul ei (nucleu solid și lichid, manta și
scoarță terestră), cât și în exterior, caz în care aceste învelișuri se numesc geosfere (reliefosfera,
atmosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera și antroposfera).
Proprietăți fizice ale planetei
-magnetismul terestru: cauzat de frecarea materiei în stări diferite de agregare din interiorul
planetei, are rolul de a devia o bună parte din vântul solar.
-gravitația determină producerea eroziunii, a vânturilor, curgerea apelor etc și accelerația
gravitațională (9,8 m/s2)
-densitatea medie a Pământului: cu o medie de 5,5 g/cm3, dar cu valori mai mari în interior și
mai mici spre suprafața planetei.
-înclinarea axei terestre: cu 660 33` față de planul orbitei.
 MIȘCĂRILE PĂMÂNTULUI
Multă vreme s-a crezut că Pământul stă nemișcat în centrul Universului și că Soarele și planetele
se învârt în jurul său. Nu numai oamenii de rând, ci chiar mulți oameni de știință aveau o
asemenea concepție, numită geocentrică, întrucât situa Pământul în centrul Universului.
În mod evident, ca și celelalte planete din Sistemul Solar, Pământul efectuează o serie de mișcări,
dintre care mai importante sunt două:
 Mișcarea de rotație
 Mișcarea de revoluție
Mișcarea de rotație
Pământul efectuează o mișcare de rotație în jurul axei sale, de la vest la est, în timp de
aproximativ 24 de ore (23h 56' 4'').
Mișcarea de rotație se efectuează în jurul axei Pământului, adică axa imaginară care intersectează
suprafața geoidului în cele două puncte diametral opuse numite poli geografici.
Viteza rotației scade de la ecuator (435m/s) spre poli.
Consecințele mișcării de rotație
-Succesiunea zilelor și a nopților
-Variația orei pe glob
-Modificarea temperaturii aerului în 24 de ore
-Manifestarea forței Coriolis
-Turtirea Pământului la poli
Mișcarea de revoluție
Mișcarea de revoluție se realizează în jurul Soarelui în 365 de zile 6 ore 9 minute și 9 secunde
(anul astronomic/sideral), de-a lungul unei orbite eliptice, cu o viteză medie de cca 30 km/s.
Prin urmare, distanța dintre Pământ și Soare variază de-a lungul anului, de la un minim de cca
147,1 milioane km (periheliu), până la un maxim de cca 152,1 milioane km (afeliu).
Din motive practice, s-a stabilit ca anul calendaristic să fie de 365 de zile, iar o dată la 4 ani de
366 de zile (anul bisect).
Consecințele mișcării de revoluție
-formarea anotimpurilor, o contribuție având-o și înclinarea axei terestre
-inegalitatea zilelor și a nopților în timpul anului
-încălzirea inegală a Terrei și formarea zonelor de căldură
Formarea anotimpurilor
La 21 martie și 23 septembrie, razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator, ziua fiind egală cu
noaptea, momente numite echinocții.
La 22 iunie, razele solare cad perpendicular pe Tropicul Racului, iar la 23 decembrie, pe
Tropicul Capricornului, înregistrându-se cea mai mare inegalitate dintre zi și noapte, momente
numite solstiții.Anotimpurile sunt inversate între emisfere.
La Polul Nord, între 21 martie și 23 septembrie și la Polul Sud, între 23 septembrie și 21 martie,
Soarele nu apune, fiind perioada numită ziua polară. Aceasta alternează cu noaptea polară
(cealaltă jumătate de an).