Caracteristicile Pământului și consecințele geografice.

Proprietățile fizice ale Pământului

CUPRINS

1. FORMA PĂMÂNTULUI
2. DIMENSIUNILE PĂMÂNTULUI
3. ALCĂTUIREA CHIMICĂ
4. PROPRIETĂȚILE FIZICE ALE
PĂMÂNTULUI
1. Forma Pământului

-ELIPSOID DE ROTATIE - turtit la Poli și bombat la Ecuator

GEOID – suprafața continuă la nivelul de 0 m al
oceanelor și mărilor, lipsite de maree și valuri, care se
prelungește imaginar pe sub continente.
TERROID - forma Pământului vizibilă din satelit, se aseamănă cu
o pară- mai bombată în emisfera sudică și mai aplatizată în cea
circumpolară.
CONSECINȚE

* Meridianele sunt semicercuri nu cercuri

* Accelerația gravitațională scade de la Ecuator la Poli
* Radiația solară scade de la Ecuator la Poli
2. Dimensiunile Pământului
3. Alcătuirea chimică a Pământului

Oxigen-47%
Siliciu 28%
Aluminiu 7,9%
Fier 4,5%
Calciu 3,5%
Sodiu 2,5%
Potasiu2,5%
Magneziu 2,2%,
alte elemente 1,9%
4. Proprietațile fizice ale Pământului

1. MAGNETISMUL TERESTRU
2. GRAVITAȚIA
3. DENSITATEA
4. ÎNCLINAREA AXEI TERESTRE
5. MIȘCĂRILE PĂMÂNTULUI
Magnetismul terestru
CAUZA: - Magnetismul terestru se datorează mișcărilor de convecție ale
magmei
EFECTELE :
- câmpul magnetic permanent al Pământului este dirijat către cei doi
Poli și este influențat de activitatea solară .
- există doi poli magnetici iar liniile câmpului magnetic se extind mult
în spațiu constituind magnetosfera
Consecințele magnetismul terestru

• Protejează Pământul de radiațiile solare

• Dirijează vântul solar spre polii magnetici, unde produc aurore
polare
• Ne putem orienta cu busola
• Putem identifica resurse minerale bogate in fier
2. GRAVITAȚIA

CAUZA: între două corpuri cerești

se manifestă o forta de atracție
gravitațională

EFECTE: - Pământul atrage orice

corp situat pe suprafața sa ori în
sfera sa de atracție
Consecințele gravitației

• Formarea Sistemului Solar și evoluția lui

• Concentrarea materiei grele în interior și a celei mai usoare la
suprafață
• Declanșarea proceselor gravitaționale la nivelul reliefului terestru:
prăbușiri, alunecări, etc
• Concentrarea aerului în troposferă
• Curgerea apei râurilor prin intermediul pantei
3.Densitatea Pământului

- variază din centru 12-17 gr/cm³ spre suprafață 2-3 gr/cm³

- densitatea medie - 5,52 gr/cm³
-2gr/cm³ în pătura sedimentară
- 3gr/cm³ în pătura bazaltică
 4. Înclinarea axei Terrei

Axa terestră nu este

perpendiculară pe planul
orbitei ci înclină cu
23 ° și 27´ cu verticala
66° și 33´ cu planul
orbitei
 CONSECINȚELE ÎNCLINĂRII AXEI TERESTRE

- - Scăderea radiației solare de la Ecuator spre Poli

- Durata inegală a zilelor și a nopților
- Formarea anotimpurilor
5. Mișcările Pământului

1. Mișcarea de rotație
2. Mișcarea de revoluție
Mișcarea de rotație
Mișcarea Pământului în jurul axei sale de la vest
spre est în 23h, 56min și 6 sec- ziua siderală
- viteza de rotație scade de la Ecuator 465 m/s
spre Poli 0 m/s
Consecințe

– Alternanța zilelor și a nopților

- Variația orei pe Glob
- Modificarea temperaturii aerului
- Abaterea corpurilor aflate în mișcare
Mișcarea de revoluție
-mișcarea Pământului în jurul Soarelui pe o elipsă în 365 de zile 6 ore, 9min și 9 sec.(anul
sideral) , Soarele aflându-se într-unul din focarele orbitei.
De aici rezultă distanța variabilă a Pământului fața de Soare
-147 100 000 Km la periheliu, atins pe 3 ianuarie
-152 100 000Km la afeliu atins pe 6 iulie
-anul calendaristic 365 de zile sau 366 de zile anul bisect

Definiții:
Periheliu-punctul cel mai apropiat de
Soare de pe orbita Terrei
Afeliu-punctul cel mai depărtat de
Soare de pe orbita Terrei
Consecințele miscării de revoluție
• Apariția anotimpurilor datorită celor 4 momente definitorii ale mișcării de
revoluție a Pământului dintr-un an :doua echinocții și două solstiții
-
Echinocțiul sau echinoxul de primavară
reprezintă momentul începerii primăverii astronomice în emisfera nordică și al toamnei în emisfera
sudică (unde are loc echinocțiul de toamnă).
Atunci când are loc echinocțiul de primavară Soarele trece prin punctul vernal, unul din cele doua
puncte în care ecliptica intersectează ecuatorul ceresc, Astfel, ziua va fi egală cu noaptea și va
crește până la solstițiul de vară.
.

Punct vernal- punctul in care Soarele se afla pe eliptica la echinoctiul de primavara

Solstițiul de vară reprezintă momentul începerii verii în emisfera
nordică și al iernii în emisfera sudică. Astfel vom avea ziua cea mai
lungă și noaptea cea mai scurtă a anului. După solstițiul de vară
ziua va începe să scadă și va fi egală cu noaptea la echinocțiul de
toamnă.
ECHINOCTIUL DE TOAMNA
--

Echinoctiul sau echinoxul de toamna reprezinta momentul inceperii toamnei

astronomice in emisfera nordica si al primaverii in emisfera sudica (unde are loc
echinoctiul de primavara).
Atunci cand are loc echinoctiul de toamna Soarele trece prin punctul autumnal, unul
din cele doua puncte in care ecliptica intersecteaza ecuatorul ceresc.
Astfel, ziua va fi egala cu noaptea si va descreste pana la solstitiul de iarna.
Solstițiul de iarnă reprezintă momentul începerii iernii în emisfera nordică și al verii în emisfera sudică. Astfel vom avea ziua cea
mai scurtă și noaptea cea mai lungă a anului. După solstițiul de iarnă ziua va începe să crească și va fi egală cu noaptea la
echinocțiul de primavară.
 Durata zilelor și a nopților

• Ziua Polară și noaptea polară

-între Polul Nord și Cercul Polar arctic, în intervalul 21 martie și 23
septembrie , când este mai multă lumină în emisfera nordică, Soarele
nu apune, fiind așa numita “zi polară” care durează 6 luni. În aceeași
perioadă, la sud de Cercul Polar antarctic este ”noaptea polară”
-între 23 septembrie și 21 martie lucrurile stau invers: noapte la Polul
Nord , ziuă la Polul Sud
• Durata zilelor și a noptilor în afara regiunilor polare
-în emisfera nordică – durata zilei crește continuu de la 21 martie /
echinocțiul de primavară până la 22 iunie/solstițiul de vara și scade de
la solstițiul de vară până la echinocțiul de toamnă
-în emisfera sudică – durata zilei crește de la 23 septembrie
/echinocțiul de toamnă până la 22 iunie /solstițiu de iarnă.