COLEGIUL NAŢIONAL „MIRCEA CEL BÃTRÂN” CONSTANŢA

Nume şi prenume Prof.

Clasa a IX – a Claudia HRIŢCU

FIŞĂ DE DOCUMENTARE – Caracteristicile Pământului

1. FORMA PĂMÂNTULUI

a. elipsoid de rotație: sferă turtită la poli și bombată la Ecuator; caracterizează corpurile aflate în rotație și, ca
alcătuire, este specifică corpurilor omogene.
- cauze: • mișcarea de rotație
• forța Centrifugă (maximă la Ecuator și nulă la Poli)
• forța Centripetă (gravitația) – maximă la Poli și minimă la Ecuator

b. geoid: are formă rotundă, cu suprafața neregulată; definit de suprafața dată de nivelul mărilor deschise și al
oceanelor (nivelul zero), neafectate de maree și valuri și prelungirea acesteia sub continente.
- cauze: • materia nu este omogenă din punct de vedere fizic și chimic
• nu este distribuită omogen pe verticală sau orizontală

*diferențe și asemănări între geoid și elipsoidul de rotație*

- între geoid și elipsoid există o diferență de ± 100 m
- volumul ecestora este identic
- în regiunile continentale suprafața geoidului se află deasupra
celei a elipsoidului de rotație
- în regiunile bazinelor oceanice este invers

c. terroid / telluroid: din informațiile sateliților artificiali s-a arătat ca forma geoidului este asemănătoare cu o
"pară".
- cauze: • emisfera sudică este mai bombată decât cea nordică
• Polul Nord este mai apropiat de centrul Pământului decât Polul Sud.

*CONSECINȚE ale formei Pământului* - meridianele nu reprezintă cercuri, ci elipse;

- paralelele sunt cercuri imaginare, din ce în ce mai mici către poli;
- apariția zilei și a nopții;
- încălzirea inegală a Pământului, în scădere de la Ecuator spre Poli;
- viteza de rotație scade de la Ecuator spre Poli;
- accelerația gravitațională scade de la Poli (9,83m/s) la Ecuator (9,78 m/s)
- mărimea radiației solare la suprafața terestră scade de la Ecuator (180
– 200 kcal/cm2/an) spre regiunile polare ( 80 kcal/cm2/an);
- dificultăți în reprezentarea suprafeței terestre în plan.

2. MAGNETISMUL TERESTRU

- este proprietatea fizică a Pământului care îi conferă acestuia caracteristica

de "uriaș magnet".
- cauze: • magnetismul se datorează mișcărilor de conveție ale magmei;
• este influențat de activitatea solară.
- magnetismul reprezintă câmpul magnetic permanent al Pământului, de
mică intensitate, dirijat către cei doi poli magnetici
- liniile câmpului magnetic se extind mult în spațiu constituind
magnetosfera; este comprimata în partea dinspre Soare datorită forței
particulelor ce vin dinspre acesta și este mai extinsă în partea opusă Soarelui.
*CONSECINȚE* • protejează Pământul de radiațiile cosmice nocive pentru viață
• captează vântul solar, pe care îl dirijează spre polii magnetici, unde se produc aurorele polare
• folosirea busolei, ca instrument în orientarea geografică, în navigație
• identificarea resurselor minerale bogate în fier
• individualizarea ionosferei
• determinarea vârstei rocilor, pe baza paleomagnetismului (magnetism vechi)

3. GRAVITAȚIA
- este forța de atracție exercitată de Pământ asupra unui corp situat la
suprafața sa sau în sfera sa de influență.
- scade de la Poli la Ecuator, deoarece la Ecuator i se opune forța centrifugă
(care are aici valoarea maximă, spre deosebire de Poli, unde este nulă).
- rol: • forma Pământului este determinată de gravitația terestră;
• impune echilibru pe Terra.

*CONSECINȚE* • geneza Sistemului Solar

• structura actuală a planetelor, cu elementele mai grele în interior și mai ușoare la exterior
• distribuția verticală a masei terestre: structurarea materiei terestre, prin concentrarea
elementelor grele în interior și a celor ușoare la suprafață, rezultând o structură zonar-concentrică
• producerea unor procese gravitaționale: alunecări de teren, prăbușiri, solifluxiune, eroziune,
curgeri de noroi, tasare, sufoziune, creep-ul;
• reglarea proceselor dinamice la suprafața Terrei: menține Terra, în limitele ecosferei, în
apropiere de Soare; păstrează aderența atmosferei (concentrarea aerului în troposferă, mișcarea maselor de aer,
căderea precipitațiilor) și hidrosferei de scoarța terestră
• atragerea corpurilor aflate în mișcare în aer: căderea pe Pământ a corpurilor aruncate în aer sau
utilizarea firului de plumb;
• adaptarea viețuitoarelor la condițiile de mediu:

4. CĂLDURA INTERNĂ
- crește în adâncime, în medie, cu 10C la fiecare 33m, denumită treaptă geotermică
*CONSECINȚE* • provoacă existența magmei care contribuie la manifestarea vulcanismului și la deplasarea
plăcilor tectonice;
• provoacă formarea apelor termale și a gheizerelor / gheizerilor;
• utilizarea de către om la încălzirea locuințelor, halelor industriale, serelor și la producerea
energiei electrice;
• forme de metamorfism în litosferă, ce duc la transformări ale rocilor.

5. AXA TERESTRĂ

- axa terestră (axa polară) nu este perpendiculară pe planul orbitei terestre, ci înclinată ( suferă un balans, numit
nutația polilor), făcând cu verticala la aceasta un unghi de 230 27', iar cu planul orbitei un unghi de 660 33'.

*CONSECINȚE* • repartiția inegală pe suprafața terestră a cantității de energie solară, care scade treptat spre
latitudinile mari;
• variația duratei zilelor și nopților în cursul unui an;
• formarea anotimpurilor.
 6. MIȘCAREA DE ROTAȚIE

- este mișcarea pe care o efectuează Pământul în jurul propriei axe, de la Vest la Est,
în aproximativ 24 de ore (23h 56' 4")
- valoarea vitezei de rotație scade de la Ecuator (465m/s) spre Poli (unde este nulă),
întrucât în aceeași direcție descrește lungimea paralelelor

*CONSECINȚE* • bombarea Pământului la Ecuator datorită forței centrifuge;

• alternața zilelor și a nopților
• încălzirea inegala a Pământului de la zi la noapte;
• structurarea zonar-concentrică a maselor din interiorul Pământului;
• asigurarea impulsului valului mareic;
• abaterea corpurilor aflate în mișcare, datorită forței Coriolis, către dreapta în emisfera nordică,
și către stânga în emisfera sudică
• variația orei pe Glob (sunt 24 de fusuri orare, 3600 : 24h = 150; în funcție de primul meridian,
Greenwich, notat cu 00 , se stabilește ora pe Glob: din 15 în 15 grade de meridian spre est se
adaugă câte 1 oră, iar din 15 în 15 grade de meridian spre vest se scade câte 1 oră; meridianul de
1800 este opusul celui de 00 și este considerat linia internațională de schimbare a datei).

7. MIȘCAREA DE REVOLUȚIE

- este mișcarea pe care o execută Pământul, pe o orbită eliptică, de la

Vest la Est, în timp de 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9 secunde
- distanța medie dintre Pământ și Soare este de 150 milioane km, dar
din cauza formei de elipsă a orbitei, distanța Soare – Pământ este
variabilă: este minimă (cca. 147,1 milioane km) în jurul datei de 3
ianuarie, când Pământul se află la periheliu, și maximă (cca. 152,1
milioane km) la 6 iulie , când Pământul se află la afeliu.
- în calendar, anul obișnuit are 365 de zile; din cele 6 ore rămase anual, o dată la patru ani se formează o zi în plus,
care se adaugă lunii februarie; anual are atunci 366 de zile și se numește an bisect.

*CONSECINȚE*
• inegalitatea zilelor și a nopților pe parcursul unui an
• încălzirea inegală a Pământului într-un an
◊ cele două emisfere sunt luminate în mod egal la echinocții, când razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator;
◊ emisfera nordică este luminară mai mult la solstițiul de vară, când razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul
Racului;
◊ iar cea sudică este luminată mai mult la solstițiul da iarnă, când razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul
Capricornului.
• formarea zonelor de căldură
• succesiunea anotimpurilor:

◊ toamnă între 23 septembrie (echinocțiu de

toamnă) și 22 decembrie (solstițiu de iarnă);
◊ iarna între 22 decembrie (solstițiu de
iarnă) și 21 martie (echinocțiu de
primăvară);
◊ primăvara între 21 martie (echinocțiu de
primăvară) și 22 iunie (solstițiu de vară);
◊ vara între 22 iunie (solstițiu de vară) și 23
septembrie (echinocțiu de toamnă).