CONCEPTE

1. Bani – o denumire generică pentru toate felurile de monede și semne de valoare, care sunt în
general acceptate pentru schimburi și plăți într-un spațiu economic dat.
2. Monedă – este în general un lingou de metal de formă discoidală, folosită ca o formă de bani.
3. Monedă scripturală – reprezintă mijloace de plată, altele decât bancnotele sau piesele de
monedă, utilizată în decontările fără numerar, care este formată din disponibilități în conturi,
cecuri, cambii, etc.
4. Monedă fiduciară – bani de hârtie ce înlocuiesc banii cu valoare intrinsecă (de argint, de aur)
și folosiți în interiorul unei țări ca mijloc de circulație.
5. Sistem monetar – un ansamblu de instituții și norme adoptate de autoritatea națională în
vederea facilitării îndeplinirii banilor pe teritoriul său.
6. Etalon monetar – unitate monetară a unei țări sau a unui grup de țări, căreia i se atribuie
convențional o anumită valoare (putere de cumpărare) și care servește la măsurarea masei
monetare și a prețurilor tuturor mărfurilor.
7. Curs de schimb fixat – cursul unei monede este fixat față de o valută de referință, putând
rămâne constant sau putând varia în interiorul unei benzi înguste de variație.
8. Curs de schimb flotant – reprezintă regimul de flotare liberă a ratelor de schimb în care
cursul valutar este stabilit pe piața valutară, bazată pe oferta și cererea monedei respective,
raportată la celelalte valute.
9. Convertibilitate – însușirea unei monede de a fi preschimbată la cerere și în mod liber, fără
limitări în altă monedă străină, pe piața valutară.
10. Indicele puterii de cumpărare – analizează evoluția puterii de cumpărare și este
proporțional cu indicele prețurilor de cinsum.
11. Paritatea puterii de cumpărare – este o metodă folosită pentru a calcula o rată de schimb
alternativă între monedele a două țări, măsoară puterea de cumpărare a unei monede, într-o
unitate de măsură internațională, deoarece bunurile și serviciile au prețuri diferite în unele țări
comparativ cu altele.
12. Devalorizare – moneda suferă o devalorizare când autoritățile monetare decid să-i scadă
cursul de schimb în raport cu o monedă de referință, sau cu un coș monetar.
13. Revalorizare – ridicarea cursului oficial al banilor în raport cu aurul sau cu valutele străine,
ceea ce duce la „scumpirea” monedei respective.
14. Depreciere – scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de
reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare.
15. Repreciere – creștere a puterii de cumpărare a monedei unei țări pe plan intern și extern.
16. Masă monetară – desemnează totalitatea mijloacelor de piață existente la un moment dat
sau calculate ca o medie pe o anumită perioadă.
17. Agregat monetar – indicator sau mărime statistică care constituie o componentă a masei
monetare, cu autonomie relativă în cadrul acesteia. Forma de existență a monedei aflate în
circulație în țara respectivă (emitentă).
18. Bilanț – este un procedeu de lucru specific metodei contabilității prin intermediul căruia se
prezintă generalizat activul și pasivul unităților patrimoniale în etalon bănesc precum și date
obținute de unitatea patrimonială la un moment dat.
19. Activ – resursele economice care aparțin unei întreprinderi de la care se așteaptă să genereze
beneficii economice viitoare pentru înterprinderi.
20. Pasiv – orice lucru (material sau nu) care contribuie la întârzieri sau care împiedică
progresul, sau îi aduce un dezavantaj proprietarului său.
21. Cerere de monedă – cantitatea de monedă justificată a se găsi în circulație.
22. Oferta de monedă – cantitatea de monedă existentă în circulație, pusă la dispoziția agenților
economici de către sistemul bancar al unei țări.
23. Multiplicatorul monetar – coeficientul care arată cât de mult va crește sau va scădea oferta
de bani ca urmare a creșterii sau reducerii plasării lor în sistemul de circulație monetară.
24. Inflația – un proces de creștere continuă a nivelului mediu de prețuri și de diminuare a puterii
de cumpărare a monedei.
25. Deflația – o scădere generalizată și de durată a prețurilor, determinată de restrângerea masei
monetare în circulație sub nevoile economiei.
26. Dezinflație – o reducere a inflației, care persistă, dar ritmul de creștere a prețurilor este mai
încet.
27. Credit – reprezintă o categorie economică, ce exprimă relațiile de repartiție a unei părți din
PIB, prin care se mobilizează și se distribuie disponibilitățile de economie și se creează noi
mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital și al realizării unor obiective ale
poliicii economice.
28. Creditor – persoana fizică sau juridică ce garantează cu veniturile sau cu averea sa obligațiile
unui debitor față de un creditor, lui i se datorează suma de bani sau prestația.
29. Debitor – persoana fizică sau juridică care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani,
el datorează o sumă de bani sau o prestație.
30. Dobândă – o formă de remunerare a creditului de către debitor, pentru folosirea capitalului
împrumutat.
31. Scontare – una dintre principalele operații active ale Băncii Centrale, prin care
întreprinzătorul cedează băncii portofoliul de efecte comerciale, în schimbul unei sume de bani,
reprezentând valoarea nominală a cambiilor, diminuată cu un nivel al dobânzii, numit scont.
32. Refinanțare – acordarea unui nou credit pentru rambursarea creditului/creditelor în derulare
și care înregistrează sume neachitate la scadență.
33. Scadență – termen de plată, exprimare a datei la care trebuie onorată o datorie, o obligație.
34. Bancă universală - banca care efectuează toate tipurile de operațiuni bancare, desfășurând
o gamă diversificată de activități cu posibilități de modificare în funcție de cerințele pieței și
propria startegie.
35. Bancă specializată – banca care, de regulă, alături de operațiuni bancare de bază, dezvoltă
preponderent operațiuni bancare de un anumit tip sau un anumit domeniu.
36. Grad de bancarizare – nivelul de dezvoltare al sistemului bancar: numărul de conturi la
vedere, cardurilor bancare și ghișeelor bancare.
37. Operațiuni de plasament – reprezintă un grup special de operațiuni ale băncilor comerciale,
ele privesc operațiuni de achiziții de efecte publice și acțiuni cu scopul de a obține profit, fie din
dobânzi și dividente, fie din diferențile de curs.
38. Leasing – o operațiune comercialǎ prin care o parte denumită locator/finanțator, transmite
celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia din urmǎ, contra unei plăți
periodice, denumită rată de leasing (redevență), dreptul de folosință al unui bun al cărui
proprietar rămâne pentru o perioadă determinată de timp.
39. Factoring – un sistem care permite finanțarea unei firme în faza care derulează activitățile
comerciale și are de primit sume pentru produsele vândute.
40. Cambie – ordinul scris de plată, dat de o persoană numită trăgător unei persoane numită tras,
prin care i se cere să achite o sumă de bani la o anumită scadență unei a treia persoane numită
beneficiar.
41. Cec – ordin de plată a unei sume determinate de bani de o persoană numită trăgător, care are
deschis la bancă un cont în care se găsesc suficiente disponibilități, unei a doua persoane numită
tras și care întotdeauna este o bancă, prin care i se cere să plătească la prezentarea instrumentului
suma de bani înscrisă în aceasta, uneia a treia persoane numită beneficiar.
42. Biletul de ordin - reprezintă promisiunea de plată a unei sume determinate de bani la o
anumită scadență dată de o persoană numită emitent în favoarea unei a doua persoane numită
beneficiar.
43. Ordin de plată - reprezintă dispoziția de plată dată de un emitent băncii sale prin care-i
solicită să achite o sumă de bani unui beneficiar.
44. Depozit – sume de bani depuse spre păstrare la o bancă pentru care aceasta plătește o
dobândă.
45. Decontare – operațiuni prin care debitorul își achită obligațiile de plată față de creditor,
utilizând bani de cont și circuitele bancare.
46. Politica monetară - reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul
căreia se acționează asupra cererii și ofertei de monedă din economie.
47. Rata de rezervă minimă obligatorie – cota reprezentată de disponibilitățile bănești ale
instotuțiilor de credit, în moneda țării și în valută, păstrate în conturi deschise la Banca centrală.
48. Rata scontului – procent fix (sau variabil) care se aplică asupra valorii cambiilor prezentate
spre scontare și prin care se stabilește atât nivelul de recuperare a munerarului prevăzut în titlu,
cât și nivelul profitului obținut de banca ce efectuează scontul.