Dintre politica internă a lui Burebista și evoluția statului la

geto-daci
Cea mai mare întindere a statului geto-dac este în timpul lui Burebista (82-44 îen), care a
reușit într-un timp foarte scurt să aducă sub ascultarea sa cea mai mare parte din
populațiile vecine (Strabon). Prin anii 60 îHr, Burebista, învingînd triburile celtice, a extins
teritoriul Daciei pînă la Dunărea Mijlocie, la nord ajungea pînă la Carpații Păduroși, la sud –
munții Haemus și pînă la gurile Bugului. Sub stăpîmnirea sa au trecut orașele cetăți de pe
litoralul de nord și vest – pontic. Războaiele cu orașele din Pont au avut urmări grave
pentru greci, dar și pentru daci, dat fiind faptul că pentru o perioadă îndelungată a decăzut
comerțul și circulația bani-marfă în această regiune. Prin distrugerea orașelor grecești
Dacia a devenit pentru Roma o forță de temut.
Războaiele lui Burebista au modificat și stimulat foarte mult dezvoltarea civilizației geto-
dace. Pentru a întări puterea centrală din stat, Burebista a dispus construirea unui nou
centru politico-administrativ, pentru a spori rolul religiei dispune construirea unui centru
religios, fiind ajutat de preotul Deceneu. O măsură importantă este crearea armatei, s-a
acordat o atenție problemelor de educație, știință, logică, astronomie. Drept dovadă sînt
sanctuarele. Sînt introduse legile scrise, îndeamnă poporul să taie vița-de-vie și să se abțină
de la vin. Opera de unificare a triburilor geto- dace într-un singur stat și consolidarea lui
din punct de vedere social- economic, politic și cultural au asigurat durabilitatea și
continuitatea acestuia. Dar unificarea teritorială (prin războaie și în mod pașnic) a limitat
pozițiile aristocrației, din care cauză, aceasta nemulțumită, îl asasinează pe Burebista. După
moartea lui Burebista. statul s-a destrămat în 4, apoi în 5 formațiuni.