SILOZURI

1
Definitie
Prin siloz se înțelege un ansamblu constructiv destinat depozitării materialelor granulate
și pulverulente cum sunt cerealele, făina, semințele, cimentul, etc. Depozitarea se face în
elemente verticale numite celule, pe un timp relativ îndelungat, oferind totodată posibilitatea
optimă de manipulare și conservare.

Istoric
Silozurile Anghel Saligny este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul
municipiului Constanța.
Silozurile construite între anii 1904-1909 și 1912-1915 de inginerul Anghel Saligny sunt
amplasate în danele 17-18 ale Portului Constanța, au o înălțime de 45 de metri și o capacitate de
stocare de 30.000 de tone fiecare.
Silozurile au fost proiectate de Anghel Saligny după planurile arhitectului Petre
Antonescu. Proiectul inițial prevedea ridicarea a 5 clădiri: 4 silozuri și un uscător de cereale. În
final s-au construit doar 3 silozuri și uscătorul. Clădirile sunt realizate din cărămidă și structură
metalică. Elementele neoclasice de pe fațade precum și aspectul general sunt puternic inspirate
de arhitectura din SUA a acelor vremuri.
Conform concepției lui Anghel Saligny, fiecare siloz cuprinde 250 compartimente
din beton armat, cu o capacitate totală de cca. 30.000 tone de cereale și un debit de 125 tone pe
oră la primire și 200 tone pe oră, la predare. Saligny a reușit să conceapă o tehnologie prin care
silozurile puteau să fie încărcate, dar și descărcate, în același timp. Numărul mare de
compartimente și diametrul lor mai redus fac ca, la momentul încărcării silozului cu boabe de
grâu, orz, porumb etc., acestea să nu se sfărâme la impactul cu pereții și nici în timpul
depozitării, prin presarea de pereții silozului.

Generalități
2
 Silozurile care au o alcătuire celulară, prezintă unele avantaje față de magaziile obișnuite
și anume:
 o utilizare completă a spațiului;
 o însilozare ușoară, mulțumită instalațiilor mecanice;
 descărcarea se face în mod natural, prin gravitație;
 aerisirea în cazul cerealelor și, în general, conservarea produselor se pot face în
condiții bune.
Silozurile sunt alcătuite din celule ce au înălțime relativ mare față de latură sau față de
diametrul cercului înscris în celulă. În mod normal h≥1,5 l max.
La construirea silozurilor s-au folosit: lemnul, cărămida, metalul și betonul armat.

Fig. 1. Siloz cu celule de lemn

Lemnul: celulele sunt

alcătuite din scânduri puse pe lat,
care se încrucișează formând
celule de silozuri (fig. 1). S-au
făcut și silozuri de lemn alcătuite
din patru sau mai mulți stâlpi
îmbrăcați cu dulapi orizontali
formând astfel o cutie. O asemenea
construcție este puțin justificată,
iar solicitările pereților laterali la
încovoiere, datorită presiunilor
laterale ale materialului din siloz,
fac necesară ancorarea pereților cu
tiranți metalici. Dezavantajele pe
care le prezită utilizarea lemnului la construcția silozurilor sunt: realizarea de lucrări de
dimensiuni reduse, din cauza modului de a construi cu lemn, pericolul de incendiu, efectul
dăunător al intemperiilor și faptul că oferă un teren propice dezvoltării paraziților la silozuri de
cereale. Din această cauză, precum și în scopul de a le feri de incendiu, s-au executat silozuri
îmbrăcate cu un strat de cărămidă și astfel s-a făcut tranziția spre siloziurile alcătuite numai din
cărămidă.
Zidăria de cărămidă: oferă mari avantaje în construirea de silozuri față de lemn prin
siguranța împotriva incendiilor, o mai bună izolare termică, evitarea spațiilor care se încuibă cu
insecte, etc.
Pereții despărțitori sunt în mod curent mai groși decât la celulele de lemn din cauza
rezistenței reduse a zidăriei; s-au putut însă realiza și pereți de silozuri din zidărie cu dimensiuni
suficient de reduse. Pentru lucrări mai mari este necesar să se prevadă armături care să preia

3
tensiunile, ajungându-se astfel la zidăria de cărămidă armată. Zidurile sunt susținute la partea
inferioară de grinzi de beton armat sau direct pe fundații de beton.
Metalul: s-a încercat construirea de silozuri metalice. Marea rezistență a acestui material
a permis construirea de celule cu diametru mare și dimensiuni reduse. În modul acesta și
sarcinile transmise la fundații sunt reduse mult. În plus, se asigură o etanșeitate perfectă.
Defectele silozurilor metalice sunt: lipsa de izolare termică ca și împotriva intemperiilor,
întreținerea complicată și comportarea defectuoasă în cazul incendiilor. În afară de asta, metalul
este un material mai scump, iar silozurile necesită cantități mari de metal.
Betonul armat: dat fiind proprietatea acestui material de a putea fi utilizat în formele cele
mai felurite, odată cu dezvoltarea tehnicii betonului armat și a calculului silozurilor, s-au
construit silozuri de beton armat.
Concurența mai pronunțată între materialele utilizate la construcția silozurilor se face
între cărămidă și betonul armat. Cărămida are avantajele suprimării cofrajelor și a unei execuții
simple; de asemenea în unele cazuri, are și avantajul utilizării cărămizilor obișnuite care trebuie
armate. Deceoarece tencuielile cărămizilor sunt necesare ele sporesc prețul construcției.
Betonul armat dă o mai mare rigiditate și un volum mai redus, în schimb are un procent
ridicat de oțel și cere o cantitate mare de lemn pentru cofraje. Execuția lucărilor de beton armat e
mai dificilă decât cea a lucrărilor de cărămidă.
Utilizarea cofrajelor alunecătoare și a panourilor demontabile a permis să se facă o mare
economie de lemn la executarea silozurilor.
Cofrajele alunecătoare au pus în evidență ușurința de execuție a celulelor rotunde față de
cele poligonale. Cu cofraje alunecătoare, celulele rotunde se execută cel puțin tot așa de ușor și
exact ca cele poligonale, iar din punctul de vedere al rezistenței, celulele rotunde reclamă mai
puțin oțel și lucrează static în mai bune condiții.
Calitățile ce lipsesc betonului în construcții de silozuri sunt:
 izolarea termică necesară anumitor materiale, ceea ce face ca să fie necesară
realizarea acestei izolări prin straturi izolatoare de cărămidă sau beton ușor. Chiar
un strat izolator de jumătate de cărămidă aduce adesea o izolare suficientă;
 pericolul de fisurare care la unii pereți de silozuri plasați spre nord, face să poată
pătrunde apa printre fisuri și să pericliteze buna conservare a unor materiale
depozitate.

Clasificare
Silozurile se pot clasifica după diferite criterii.
 Din punctul de vedere al materialelor utilizate, silozurile se pot face din: lemn,
cărămidă, metal, beton armat, cărămidă armată, etc.
 Din punctul de vedere al despărțirii silozului în celule, se pot realiza silozurile de
mare volum cu o singură încăpere și silozurile cu mai multe celule.
 Din punctul de vedere al rezemării la partea inferioară se pot realiza:
 silozuri rezemate direct pe pământ;

4
  silozuri rezemate pe planșee;
 silozuri rezemate pe stâlpi, cu pâlnii de descărcare.
 După forma celulelor, se pot realiza:
 silozuri cu celule rotunde;
 silozuri cu celule poligonale;
 silozuri cu celule pătrate;
 silozuri cu celule dreptunghiulare, etc.
 După materialul înmagazinat se deosebesc:
 silozuri de cereale;
 silozuri de făină;
 silozuri de semințe;
 silozuri de ciment;
 silozuri de cărbune;
 silozuri de minereu, etc.
 Diferitele categorii de silozuri pot fi la rândul lor clasificate pe criteria deosebite.
Astfel silozurile de cereale pot fi clasificate după modul lor de amplasare în:
 Silozuri regionale sau “de țară” răspândite pe tot întinsul țării,
având menirea de a primi cerealele cultivate în vecinătate, de a le îmbunătăți
calitatea, de a le sorta și de a le expedia în centrele comerciale sau industriale,
respectiv în silozurile terminale așezate pe căi de comunicații pe apă;

 Silozuri terminale, situate în centrele de consum și comunicații

importante, care servesc la colectarea cerealelor trimise la silozurile regionale și
conservarea lor până la consumarea în țară, sau până la expedierea către alte

5
 centre de consum, sau până vor fi exportat.

Elemente de execuție

Tipuri de cofraje :

Cofraje de lemn. La silozuri s-au utilizat mai multe tipuri de cofraje. Cofrajele de lemn
nu prezintă o deosebire remarcabilă în comparație cu cele folosite la construcțiile obișnuite. Ele
sunt însă costisitoare din cauza dimensiunilor mari ale construcției, iar în prezent pentru
economisirea lemnului, se recurge la alte sisteme de cofraje.
Când s-a ajuns la “tipuri” de silozuri s-a pus problema cofrajelor metalice și a cofrajelor
alunecătoare.
Cofrajele metalice sunt în genere alcătuite din tole de 2 mm, grosime și circa 1 m
înălțime și dintr-un schelet de susținere de asemenea metalic, alcătuit din fiare profilate sau din
tuburi de oțel.
Cofrajele metalice sunt de două feluri: sprijinite pe teren și suspendate. Cofrajele
metalice suspendate sunt ridicate cu macaralele și sprijinite în cât mai mare măsură pe porțiunile
de construcție executate și întărite.

Cofrajele alunecătoare. Pentru a economisi lemnul cofrajelor obișnuite se folosesc

cofraje alunecătoare.
Caracteristic la aceste cofraje este sistemul lor de rezemare pe construcția executată și
întărită, cu acest sistem economisindu-se susținerile în timpul execuției. De asemenea, cofrajele

6
în care se toarnă betonul, după întărirea acestuia, se mișcă prin alunecare, pentru a servi la
turnarea unui alt tronson de construcție.
Se utilizează în aceste cazuri pe cât posibil ciment superior cu întărire rapidă, putându-se
mișca cofrajul dupa 24 – 28 ore. Tolele metalice sau cofrajele de lemn împreună cu podina de
lemn și întreg sistemul de susținere sunt ridicate continuu printr-un mecanism special. Acest
mecanism diferă după sistemul de cofraj și mecanismele utilizate.
În sistemul cel mai utilizat de cofraje alunecătoare, aparatul de ridicat este alcătuit dintr-o
piuliță care se rotește în jurul unui șurub care reazemă pe o serie de vergele de oțel rotund cu
diametrul de 25 – 30 mm, care rămân îngropate în beton. Ele nu intră în calculul pereților de
siloz, ci sevesc numai la susținerea aparatului de ridicat.
Pentru ca vergelele să nu flambeze, dat fiind că întreg aparatul de ridicat și partea
superioară a cofrajului au nevoie de o lungime de vergele de cel puțin 50 cm, iar lungimea de
flambaj a vergelelor este redusă, se prevăd sisteme de ghidaje a vergelelor. De asemenea se
recomandă ca vergelele să fie din oțel superior de obicei OL50 sau OL52.
Se pot prevedea blocuri de beton ce se așează la intersecția pereților. Pe ele se dispun
cricuri, care susțin cofrajul alunecător. Când cursa cricului se sfârșește, manivela se invârtește în
sens invers. Cofrajul rămâne atârnat prin frecare de beton. Se interpune un nou bloc de beton și
operația se continuă.

Cofraje din panouri demontabile.

Din panouri demontabile se pot face cofraje
pentru celulele de silozuri, iar execuția poate fi
astfel organizată, încât în ansamblu, să se
consume foarte puțin lemn. Cofrajele de lemn
în panouri, se îmbină cu piese speciale metalice
de asamblare și buloane.

Aceste cofraje sunt avantajoase când

sprijinirea cofrajului se poate face pe partea de
beton turnată și întărită a silozului, care
servește ca element de susținere. Pentru a fi
posibilă această susținere, proiectarea va trebui
să prevadă punctele de susținere ale cofrajului
alcătuit din panouri.

7
Cofraje alcătuite din prefabricate de beton. Sistemul cofrajelor din plăci de beton care rămân
incorporate în peretele silozului s-a întrebuințat cu succes. Este un sistem mixt la care peretele e
format din cofrajul alcătuit din plăcile de beton și din betonul turnat lângă ele. Pe această cale se
pot găsi sisteme avantajoase de realizare a celulelor. În mod normal prin acest sistem peretele
iese prea gros. Din acest motiv cele două placuțe prefabricate se pun cu interspații care să
servească și pentru izolarea termică, iar betonul turnat are numai rol de monolitizare.