SUHARU MARIO-ROBERTO

ROLUL ȘI IMPORTANȚA AMPLASAMENTULUI ÎN ARHITECTURA CONTEMPORANĂ

CONSTRÂNGERILE AMPLASAMENTULUI ÎN ARHITECTURA CONTEMPORANĂ

Constrângerile asupra unui amplasament ajung, într-o oarecare măsură să îl definească. Aceste
constrângeri pot fi sociale, economice, legislative, precum și altele. Cu siguranță, constrângerile principale care îl
preocupă pe arhitectul contemporan sunt cele care afectează în mod direct soluția de proiectare, care apar încă
din perioada etapei preliminarii, definită ca: ”Analiza contextului urbanistic, tehnic și legislativ”.[1]
Măsura în care aceste contrângeri definesc procesul de inserție asupra amplasamentului pot forma o
arhitectură aspră, robustă. Din aceste motive, acestea trebuie văzute ca un punct de pornire bun în vederea
formalizării și a cuantificării arhitecturii. Acest punct de start devine un “fundament matematic”[2] pentru
scoaterea în evidență a caracteristicilor spațiale. Astfel se determină elementele care trebuie puse în valoare.
Deseori constrângerile fizice care afectează amplasamentul sunt folosite pentru a optimiza relațiile la
nivelul teritorial, stabilesc și delimitează zone funcționabile, construibile. În arhitectura contemporană, datorită
dezvoltării continue a orașelor, acestea devin din ce în ce mai concrete, mai bine definite și clare. Dezvoltarea
unor programe caracteristice acestei perioade duc, în special în zonele urbane, la presiuni mari asupra
amplasamentului. Astfel, importanța acestuia crește din ce în ce mai mult, în special datorită proximităților, iar
noua atitudine a constrângerilor în perioada contemporană a apărut ca un răspuns în vederea păstrării
caracterului amplasamentului, și a conturarea direcției în care acesta poate evolua.
Alte constrângeri care au apărut în perioada contemporană se referă la măsuri legate de mediu, și
modul în care acestea afectează amplasamentul. Astfel, prin reglementări la nivel micro, la nivelul sitului, se
răspunde la nevoile amplasamentului la nivel macro.
În arhitectura contemporană constrângerile ajung să sublinieze situl ca fiind mai mult decât un obiect
economic, conturând astfel importanța identității amplasamentului. Elementele geografice, morfologice, sociale
și fizice devin importante deoarece sunt susținute de aceste reglementări. Desigur, există modificări constante
ale reglementărilor pentru a favoriza procedeele economice, însă în diferit față de perioadele anterioare,
arhitecții încearcă sa limiteze aceste procedee, justificând și păstrând identitatea acestuia.
Arhitectul contemporan, împreuna cu urbanistul și specialiști în amenajarea teritorială încearcă
remodelarea constrângerilor pentru a răspunde la nevoile amplasamentului, însă fondul acestora rămâne, în
continuare politic. Astfel, deciziile luate sunt răspunsuri specifice, pentru probleme particulare. Rareori sunt legi
simple care gestioneaza probleme complexe, și chiar mai puțin sunt constrângeri vizionare, care formează un
viitor serios, echilibrat, care să sublinieze importanța amplasamentului. [3]

CONCLUZIE
Constrângerile amplasamentului în arhitectura contemporană încearcă să fie un răspuns la modificările și
presiunile care acționează asupra acestuia, însă nu sunt, în majoritatea cazurilor gândite dintr-o perspectivă mai
amplă, orientate către viitor, ci sunt, în majoritatea cazurilor, extrem de limitate.
Deseori, aceste constrângeri sunt văzute ca limite clare ale amplasamentului, și atât. Modul prin care
putem scoate în evidență amplasamentul este prin considerarea constrângerilor ca fiind o fundație pe care
arhitectul contemporan poate interveni. Astfel, se pot observa și oportunitățile și sistemul de valori la nivel macro
pe care amplasamentul îl are, definind astfel unele din caracteristicile care îi dau importanță, și chiar mai mult,
rolul acestuia.
[1]J.Bertleff, L. Zăgan, D. Butică, C. Oneață, Misiunile Arhitectului, OAR, 2014, pg.14
[2]J. Doyle, M. Csete, Architecture, constraints and behavior, PNAS, 2011, pg.4
[3]Meiss, Pierre von, De la formă la loc + Tectonică, editura Avangarde, 2014, pg.199