 Koky şi alţii împotiva Slovaciei 12.06.

2012 --- Cererea privea o agresiune cu

mobil rasist comisă împotriva unui grup de romi de către mai mulţi indivizi într-
un sat slovac. Încălcarea art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau
degradante - lipsa anchetei efective) Curtea a considerat că autorităţile nu au
făcut tot ce se aştepta de la ele pentru a ancheta faptele, ţinând cont, în special,
de caracterul rasist al agresiunii.

 Yordanova şi alţii împotriva Bulgariei 24.04.2012 --- Proiect al autorităţilor

bulgare de a-i expulza pe romii care trăiesc într-un cartier la periferia Sofiei,
Batalova Vodenitsa, construit pe terenuri municipale.Curtea a concluzionat ca ar
fi fost încălcarea art.8 dacă ordonanţa de evacuare era pusă în executare.
Aceasta a afirmat, în special, că ordonanţa de evacuare era bazată pe o lege şi a
fost controlată conform unei proceduri care nu necesita nici una, nici cealaltă
dintre autorităţile pe care le pun în balanţă interesele în cauză, cu încălcarea
principiul proporţionalităţii.

N.B. împotriva Slovaciei (nr. 29518/10):

12.06.2012
Reclamanta a pretins că fusese sterilizată într-un spital public în Slovacia fără să-şi fi
dat consimţământul deplin şi clar.
Încălcarea articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante)
Neîncălcarea articolului 3 (anchetă)
Încălcarea articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie)

• Omar Othman împotriva Regatului Unit 17/01/2012: reclamantul, Omar

Othman (cunoscut, de asemenea, sub numele de Abu Qatada), a contestat expulzarea sa
către Iordania unde fusese condamnat în lipsă pentru săvârşirea de mai multe infracţiuni
de terorism. Curtea a considerat că, în caz de expulzare, nu există încălcarea art. 3:
reclamantul nu risca să fie supus la rele tratamente, iar asigurările diplomatice oferite de
către guvernul iordanian autorităţilor britanice erau suficiente pentru a îl proteja pe
reclamant. Cu toate acestea, Curtea a considerat că expulzarea sa ar fi contrară art. 6
(dreptul la un proces echitabil) având în vedere riscul real ca unele probe obţinute prin
tortură să fie admise la procesul reclamantului în Iordania. Este prima dată când Curtea
consideră că o expulzare ar duce la încălcarea art. 6. Această concluzie reflectă consensul
internaţional în sensul că utilizarea probelor obţinute prin tortură împiedică un proces
echitabil.
În această cauză, Curtea a concluzionat, de asemenea, neîncălcarea art. 13
(dreptul la un recurs efectiv) şi neîncălcarea art. 5 (dreptul la libertate şi siguranţă).

• I.M. împotriva Franţei 02/02/2012

Cauza priveşte riscul de rele tratamente la care ar fi fost supus reclamatul în caz
de returnare în Sudan – unde fusese arestat de forţele de ordine din cauza activităţilor sale
în cadrul unei mişcări studenţeşti şi a presupuselor sale legături cu grupările rebele din
Darfur – şi eficienţa căilor de atac de care dispunea în Franţa, având în vedere
examinarea cererii sale de azil după o procedură prioritară.
 Curtea a respins capătul de cerere întemeiat pe art. 3, fiind eliminat riscul ca
reclamantul să fie returnat în Sudan, posibilitatea şederii în Franţa fiindu-i garantată,
întrucât a obţinut statutul de refugiat.
Încălcarea art. 13 (dreptul la un recurs efectiv)
Curtea a concluzionat că, deşi căile de atac ce ar fi putut fi folosite de reclamant
erau teoretic disponibile, accesibilitatea lor în practică a fost limitată de clasarea automată
a cererii sale după o procedură prioritară, durata scurtă a termenului de recurs şi
dificultăţile materiale şi procedurale din timpul privării de libertate a reclamantului,
precum şi din cauză că era vorba de o primă cerere de azil (a se vedea hotărârea Sultani
împotriva Franţei din 20.09.2007, pct. 65-66 privind procedura prioritară pentru cea de-a
doua cerere) Doar aplicarea art. 39 din Regulamentul de procedură al Curţii Europene a
Drepturilor Omului a putut suspenda expulzarea sa, căreia nu i se opunea nimic altceva.
Curtea a evidenţiat, în această privinţă, absenţa caracterului suspensiv al recursului
formulat în faţa autorităţii naţionale de acordare a dreptului la azil în cazul procedurii
prioritare.

• Mannai împotriva Italiei 27/03/2012

Cauza priveşte expulzarea către Tunisia a reclamantului care executase pedeapsa
în Italia (pentru asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni în legătură cu grupări
islamice). Curtea a afirmat că această expulzare implica riscuri reale de expunere la acte
de tortură: încălcarea art. 3.
Încălcarea art. 34: Curtea a precizat, în 2010, că nu este indicat să se pună în
executare măsura de expulzare până la noi dispoziţii. De asemenea, a arătat Guvernului
că neconformarea unei măsuri specifice indicată în temeiul art. 39 din regulament ar
putea duce la încălcarea art. 34 (dreptul la o cerere individuală).

• Babar Ahmad şi alţii împotriva Regatului Unit 10/04/2012

Obiectul cauzei îl priveşte prezumaţi terorişti internaţionali care s-au plâns că, în
caz de extrădare către Statele Unite, există un risc real de a fi încarceraţi într-o instituţie
de maximă siguranţă (ADX Florence Supermax, o închisoare de maximă siguranţă).
Neîncălcarea art. 3 în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie din închisoarea ADX
Florence dacă domnii Ahmad, Ahsan, Abu Hamza, Bary şi Al-Fawwaz ar fi fost extrădaţi
către Statele Unite.
Neîncălcarea art. 3 în ceea ce priveşte durata pedepsei cu închisoarea care putea
să le fie aplicată în cazul extrădării lor către Statele Unite.
Curtea a amânat examinarea cererii domnului Aswat, având nevoie de observaţii
suplimentare ale părţilor,
A se vedea Fişa tematică privind terorismul
• Labsi împotriva Slovaciei 15/05/2012

Expulzarea unui resortisant algerian, găsit vinovat în Franţa pentru participarea la

pregătirea unui act terorist pe teritoriul slovac, în urma respingerii cererii acestuia de azil.
Încălcarea art. 3, art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) şi art. 34 (dreptul la cerere
individuală). Curtea a considerat, în special, că, la momentul faptelor, persoanele
suspectate de terorism erau expuse unui risc grav de rele tratamente în Algeria şi că
expulzarea reclamantului, executată cu nerespectarea unei măsuri provizorii indicată de
către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a împiedicat ca pretenţiile sale să fie
examinate corespunzător.

• S.F. şi alţii împotriva Suediei 15/05/2012

Încălcarea art. 3 dacă reclamanţii erau expulzaţi către Iran. Membrii unei familii
iraniene au fugit din această ţară de teamă să nu fie persecutaţi din cauza implicării lor
într-un partid politic care apără drepturile kurzilor. Curtea a concluzionat că aceştia erau
îndreptăţiţi să se teamă că vor fi torturaţi sau supuşi la tratamente inumane sau
degradante, având în vedere, în special, activităţile lor politice din Suedia în cadrul cărora
au denunţat încălcările drepturilor omului comise în Iran.
În cauza H.N. împotriva Suediei (nr. 30720/09, hotărârea din 15/05/2012), Curtea
a constatat neîncălcarea art. 2 şi art. 3 în ceea ce priveşte un resortisant din Burundi
care pretindea că riscă să fie omorât sau maltratat în cazul în care va fi expulzat.

Apartenenţa la o minoritate etnică stigmatizată

• Makhmudzhan Ergashev împotriva Rusiei 16/10/2012

Încălcarea art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) dacă

măsura expulzării către Kârgâzstan a unui resortisant kirghiz aparţinând comunităţii
uzbece era pusă în executare. Curtea a concluzionat că reclamantul era îndreptăţit să se
teamă ca va fi torturat sau supus la tratamente inumane sau degradante, având în vedere,
în special, utilizarea răspândită a torturii împotriva minorităţii uzbece în sudul
Kârgâzstanului. Este prima dată când Curtea procedează la examinarea pe fond a unui
capăt de cerere ce priveşte riscul unei persoane de a suferi tratamente sancţionate de art. 3
în Kârgâzstan unde au avut loc, în 2010, confruntări între comunităţile kirghize şi cele
uzbece.
B. S. împotriva Spaniei (nr. 47159/08)
26.07.2012
Obiectul cauzei priveşte verificarea de către poliţişti a unei femei de origine nigeriană care
practica prostituţia într-un cartier aflat în apropiere de Palma de Mallorca.
Curtea a concluzionat că statul nu a urgentat ancheta în mod suficient şi eficient pentru a încerca
să elucideze acuzaţiile de rele tratamente în cele două momente în care reclamanta a fost verificată de
poliţie pe domeniul public. Curtea a considerat că instanţele naţionale nu au luat în considerare
vulnerabilitatea deosebită a reclamantei, inerentă calităţii sale de femeie africană care practică prostituţia.
Încălcarea art. 3 în ceea ce priveşte ancheta (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante –
lipsa unei anchete eficiente);
Neîncălcarea art. 3 (rele tratamente);
Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării), coroborat cu art. 3.
Ressiot şi alţii împotriva Franţei
28.06.2012
Cauza priveşte investigaţiile efectuate la redacţiile ziarelor L’Equipe şi Le Point,
precum şi la domiciliul jurnaliştilor acuzaţi de violarea secretului urmăririi penale şi
de tăinuire. Era vorba ca autorităţile să descopere sursa unor scurgeri de informaţii
care au avut loc în timpul unei anchete privind un eventual dopaj al cicliştilor.
Încălcarea articolului 10. Curtea concluzionează că Guvernul nu a demonstrat că a
păstrat un echilibru echitabil intre interesele prezente. Măsurile în litigiu nu
reprezentau mijloace rezonabil proporţionale cu urmărirea scopurilor legitime vizate,
având în vedere interesul societăţii democratice de a asigura şi a menţine libertatea
presei.

Martin şi alţii împotriva Franţei

12.04.2012
Cauza priveşte o percheziţie dispusă de către un judecător de instrucţie la redacţia
ziarului Le Midi Libre pentru a stabili condiţiile ş circumstanţele în care nişte jurnalişti
obţinuseră o copie a unui raport intermediar şi confidenţial al Curţii de Conturi
regională - protejată de secretul profesional - referitor la gestionarea regiunii
Languedoc-Roussillon.
Încălcarea articolului 10

D.M.T. şi D.K.I. împotriva Bulgariei (nr.29476/06)

24.07.2012
Cauza privea suspendarea raporturilor de serviciu ale unui funcţionar public pe
durata procedurii penale declanşate împotriva sa, adică pe o durată de mai mult de
şase ani, precum şi interdicţia impusă de a exercita orice altă activitate remunerată
în sectorul privat şi în cel public, în afară de învăţământ şi de cercetare.
Încălcarea articolului 6 § 1 coroborat cu articolul 6 § 3 a) şi b) (dreptul la un proces
echitabil-dreptul de a fi informat în cel mai scurt timp asupra acuzaţiei care se aduce,
dreptul de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării).
Încălcarea articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil într-un timp rezonabil).
Încălcarea articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie).
Încălcarea articolului 13 (dreptul la un recurs efectiv) coroborat cu articolul 6 § 1 şi
articolul 8.
Curtea a considerat, în special, că interdicţia nu este necesară şi proporţională cu
scopul legitim urmărit prin începerea urmăririi penale şi, cu atât mai puţin, nu poate
fi privită ca o consecinţă naturală şi inevitabilă a urmăririi penale.
Wallishauser împotriva Austriei (nr.156/04)
17.07.2012
Reclamanta fusese fotograf la ambasada Statelor Unite ale Americii din Viena. În faţa
Curţii ea a denunţat desfăşurarea procedurii pe care o iniţiase împotriva Statelor
Unite la Tribunalul Muncii şi Afacerilor Sociale din Viena, procedură în cadrul căreia
ea solicita plata salariilor corespunzătoare tranşelor restante din 1996, ca urmare a
concedierii sale nelegale, potrivit spuselor ei. Ea s-a plâns, în special, de faptul că i s-
a refuzat accesul la o instanţă, deoarece autorităţile americane, invocând imunitatea,
au refuzat notificarea citaţiei acestora la o şedinţă de judecată în cauza respectivă şi
că autorităţile austriece au acceptat acest refuz, considerând că sunt constrânse în
virtutea regulii de drept internaţional potrivit căreia suveranitatea statelor trebuie
respectată.
Încălcarea articolului 6 § 1 (dreptul de acces la o instanţă). Curtea a hotărât că, prin
acceptarea refuzului Statelor Unite de a primi citaţia la şedinţa de judecată,
considerându-l ca un act suveran şi renunţând, prin urmare, la judecarea cauzei
reclamantei, instanţele austriece nu au reuşit să păstreze un raport rezonabil de
proporţionalitate între interesele aflate în joc şi astfel au adus atingere chiar esenţei
dreptului de acces la o instanţă.
Fernandez Martinez împotriva Spaniei (nr.56030/07)
15.05.2012
Cauza privea refuzul de reînnoire a contractului de muncă al unui profesor de religie
şi de morală catolică, după ce acesta a dezvăluit public statutul său de „preot
căsătorit”.
Neîncălcarea articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie). Curtea a
considerat că refuzul în cauză este susţinut de libertatea de religie şi că un echilibru
just a fost păstrat între diferitele interese private.

Cauze aflate pe rol (şedinţă publică la 4 septembrie 2012):

Eternit împotriva Franţei (nr.20041/10)

Decizia privind inadmisibilitatea din 27.03.2012
Cauza privea echitatea contenciosului care s-a opus unei societăţi de asigurări de
sănătate cu privire la recunoaşterea caracterului profesional al unei boli declarate de
către unul din foştii săi angajaţi. Litigiul se referea, în mod specific, la lipsa de
transmitere către angajat de casa de asigurări de sănătate a documentelor medicale
ale fostului angajat.
Lipsa vădită de fundament. Curtea a considerat, în special, că casa de asigurări de
sănătate nu a fost plasată într-o situaţie de avantaj net faţă de reclamantă în
procedură, serviciile sale administrative nemaiavând acces la documentele medicale
solicitate de reclamantă. Curtea a concluzionat că principiul egalităţii armelor a fost
respectat în această cauză.

Gillberg împotriva Suediei (nr.41723/06)

Hotărârea Marii Camere din 03.04.2012
Cauza privea, în principal, condamnarea penală a unui profesor pentru abuz în
serviciu, pronunţată pe motiv că acesta refuzase să execute două decizii ale
instanţelor administrative care permiteau accesul, în anumite condiţii, la studiile
efectuate de doi cercetători de la Universitatea din Gothenburg privind
hiperactivitatea şi deficitul de atenţie la copii.
Curtea a concluzionat că nici articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de
familie), nici articolul 10 (libertatea de exprimare) nu se aplicau în cauza de faţă. Ea
a considerat, în special, că profesorul nu putea invoca articolul 8 pentru a denunţa
condamnarea sa penală şi nici nu se putea baza, în temeiul articolului 10, pe un
drept „negativ” la libertatea de exprimare constând în nedivulgarea unei informaţii.

Cauză aflată pe rol: Michaud împotriva Franţei (nr.12323/11)

Şedinţă publică la 2 octombrie 2012
Reclamantul este avocat în baroul din Paris şi membru al consiliului ordinului. Cauza
priveşte o decizie de adoptare a regulamentului de prevenire a spălării banilor luată
de Consiliul Naţional al Barourilor la 12 iulie 2007.
Invocând articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private), domnul Michaud s-a plâns
că este constrâns, din cauza obligaţiei impuse avocaţilor de a împărtăşi eventualele
lor suspiciuni, să semnaleze autorităţilor administrative, sub sancţiune disciplinară,
orice suspiciune pe care ar putea-o avea în exercitarea activităţii sale profesionale cu
privire la eventualele activităţi ilegale ale clienţilor săi. Din perspectiva articolului 7
(nicio pedeapsă fără lege) el susţine că termenii „declaraţie de suspiciune” şi
obligaţia de „diligenţă” utilizaţi în prezenta decizie sunt vagi şi aduc atingere
principiului securităţii juridice. În cele din urmă, în temeiul articolului 6 (dreptul la un
proces echitabil), el susţine că obligaţia avocaţilor de a semnala „suspiciunile” lor cu
privire la eventualele activităţi ilegale ale clienţilor lor este incompatibilă cu dreptul
acestora din urmă de a nu se autoincrimina şi cu prezumţia de nevinovăţie de care
trebuie să beneficieze.
Cauze aflate pe rol: Vilnes şi alţii împotriva Norvegiei (nr.52806/09, 22703/10)
Şedinţă publică din 18 septembrie 2012
Reclamanţii sunt foşti scafandri pentru industria petrolieră norvegiană care se
antrenau în Marea Nordului şi în instalaţii de probă exploatate de grupul parţial
deţinut de stat „NUI/NUTEC ” (societate norvegiană de intervenţii submarine,
companie de securitate Falc Nutec). Ei pretindeau că activităţile lor de scufundare le-
au provocat invaliditatea şi incapabilitatea de a mai lucra. Ei s-au plâns, de
asemenea, de faptul că autorităţile norvegiene nu au reuşit să stabilească un cadru
juridic de norme de securitate pentru a-i proteja, că au acordat derogări de la
normele de securitate şi de faptul că nu au supravegheat în mod corespunzător şi –
pentru unii dintre scafandri – împiedică activităţile de sărituri de probă la societatea
NUI/NUTEC. Scafandrii de probă consideră, printre altele, că nu au participat la
aceste antrenamente în urma unui consimţământ clar exprimat, nu au primit în
prealabil nicio informaţie cu privire la aceste antrenamente şi la consecinţele
acestora.
Sindicatul ‘Păstorul cel Bun’ împotriva României (nr.2330/09)
31.01.2012-acţiune în curs (retrimitere în faţa Marii Camere)
Reclamantul este sindicatul Păstorul cel Bun. Constituit la 4 aprilie 2008 de către 35
de membri ai clerului şi ai personalului laic al Bisericii Ortodoxe Române, dintre care
majoritatea preoţi ortodocşi ai parohiilor din Oltenia (regiunea de sud-vest a
României), are ca scop, potrivit actelor sale constitutive, apărarea intereselor
profesionale, economice, sociale şi culturale ale membrilor săi, clerici şi laici, în
raporturile lor cu ierarhia Bisericii şi cu Ministerul Culturii şi Cultelor. Sindicatul a
depus la tribunalul judeţean o cerere de acordare a personalităţii juridice şi de
înscriere în registrul sindicatelor. Reprezentantul Arhiepiscopiei s-a opus, pe motiv că
statutul intern al Bisericii Ortodoxe interzice crearea oricărei forme de asociere fără
acordul prealabil al arhiepiscopului. Ministerul Public susţine, în schimb, cererea,
considerând că crearea sindicatului este conformă cu legea. Tribunalul judeţean a
respins, în final, cererea. Invocând articolul 11 (libertatea de întrunire şi de
asociere), sindicatul reclamant pretinde că această respingere a adus atingere
dreptului membrilor săi de a constitui un sindicat.
În hotărârea din 31 ianuarie 2012, Curtea a constatat încălcarea articolului 11. Cauza
a fost retrimisă în faţa Marii Camere la cererea guvernului român.

Piechowicz împotriva Poloniei (20071/07) şi Horych împotriva Poloniei

(13621/08)
17.4.2012
Cele două cauze au ca obiect regimul de detenţie prevăzut în Polonia pentru
deţinuţii consideraţi periculoşi.
Încălcarea art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) şi a art. 8
(dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) în ambele cauze; încălcarea art. 5 § 3 şi
4 (dreptul la libertate şi la siguranţă) în cauza Piechowicz împotriva Poloniei.
Curtea a hotărât, în special, că supunerea deţinuţilor la un astfel de regim timp de
mai mulţi ani, izolându-i, privându-i astfel de stimulare mintală şi fizică suficientă şi fără
a cerceta dacă există motive concrete pentru prelungirea aplicării acestui regim,
nu constituie o măsură necesară pentru securitate în penitenciare.

X împotriva Turciei (24626/09)

9.10.2012
 Cauza îl priveşte pe un deţinut homosexual care, după ce s-a plâns de acte de
intimidare şi de hărţuire din partea co-deţinuţilor, a fost ţinut în izolare timp de peste 8
luni în total.
Curtea consideră că acele condiţii de detenţie i-au cauzat suferinţe mintale şi fizice,
precum şi un sentiment profund de atingere adusă demnităţii sale umane care se
interpretează ca „tratament inuman şi degradant” contrar art. 3 din convenţie. Curtea
consideră, de asemenea, că motivul principal al izolării la care a fost supus reclamantul
nu îl constituia protecţia acestuia, ci orientarea sa sexuală. Curtea a constatat aşadar un
tratament discriminatoriu contrar art. 14.

Coselav împotriva Turciei (1413/07)

9.10.2012
Reclamanţii au susţinut că autorităţile turce erau răspunzătoare de decesul fiului
lor, Bilal, care suferea de tulburări psihice grave şi s-a sinucis la vârsta de 16 ani într-un
penitenciar pentru adulţi.
Încălcarea art. 2 (dreptul la viaţă; lipsa unei anchete efective): Curtea a constatat
că autorităţile turce au dat dovadă de indiferenţă faţă de tulburările psihice grave ale
fiului reclamanţilor – ajungând până la ameninţarea acestuia cu sancţiuni disciplinare
pentru tentativele de sinucidere anterioare – şi că sunt totodată răspunzătoare pentru
degradarea sănătăţii mintale ca urmare a cazării acestuia într-un penitenciar pentru adulţi
fără a-i acorda asistenţa medicală sau de specialitate de care avea nevoie, împingându-l
astfel spre sinucidere.

Hotărâre pilot

Ananyev şi alţii împotriva Rusiei (cererile nr. 42525/07 şi 60800/08)

10.1.2012 (Cameră)
Obiectul cauzei priveşte condiţiile de detenţie a reclamanţilor, trei resortisanţi
ruşi, arestaţi preventiv în centre de detenţie în aşteptarea procesului penal al acestora,
condiţii considerate inumane şi degradante de către aceştia.
Curtea a constatat încălcarea art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau
degradante) şi a art. 13 (dreptul la un recurs efectiv).
În cadrul art. 46 (executarea hotărârilor Curţii), Curtea a hotărât că guvernul rus
are următoarele obligaţii:

– îmbunătăţirea condiţiilor materiale de detenţie prin crearea unor spaţii separate

pentru toaletele din celule, îndepărtarea plaselor dense de la ferestre şi creşterea
frecvenţei duşurilor;
– modificarea cadrului legislativ existent, a practicilor şi comportamentelor;
– asigurarea faptului că se recurge la arestarea preventivă doar în caz de
necesitate absolută;
– stabilirea unei capacităţi de primire maxime pentru fiecare centru de detenţie; şi
– asigurarea faptului că victimele unor condiţii de detenţie necorespunzătoare pot
să formuleze plângeri efective împotriva acestora şi să obţină o despăgubire
corespunzătoare.
 În vederea punerii în aplicare a măsurilor sus-menţionate, autorităţile ruse trebuie
să stabilească, în cooperare cu Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, în termen
de 6 luni de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, un calendar cu caracter
obligatoriu pentru rezolvarea problemelor constatate. De asemenea, acestea trebuie să fie
remediate, în special având în vedere soluţionarea accelerată a tuturor cauzelor introduse
de victimele condiţiilor de detenţie inumane sau degradante din centrele de detenţie din
Rusia, în termen de 12 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii (în ceea ce priveşte
cauzele comunicate) sau data comunicării (în ceea ce priveşte cauzele noi).

Iacov Stanciu împotriva României

24.07.2012 (cameră)
Obiectul cauzei îl constituie condiţiile detenţiei domnului Stanciu în mai multe
penitenciare din România, în special supraaglomerarea acestora, lipsa de igienă şi
asistenţa medicală necorespunzătoare.
Încălcarea art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante). Curtea a
hotărât că, având în vedere consecinţele acestor probleme în ansamblu, condiţiile de
detenţie suferite de domnul Stanciu se interpretează ca un tratament inuman şi
degradant. Curtea subliniază că prezenta cauză reflectă o problemă comună
penitenciarelor din România şi că, în pofida eforturilor pentru ameliorarea situaţiei,
România trebuie să ia măsuri noi, în special înfiinţarea unui sistem de despăgubiri.

Drakšas împotriva Lituaniei, 31.07.2012: cauză privind un politician lituanian

(unul dintre membrii fondatori ai Partidului liberal-democrat, condus de fostul
preşedinte Rolandas Paksas) şi punerea sub ascultare, cu aprobarea autorităţilor, a
liniei sale telefonice. Reclamantul se plânge că convorbirile înregistrate au făcut
obiectul unor scurgeri în mass-media şi, prin urmare, au fost difuzate la televiziunea
naţională în cursul procedurii constituţionale de impeachment împotriva preşedintelui
Paksas.
Încălcarea dispoziţiilor art. 8 din cauza scurgerilor privind conţinutul convorbirii
telefonice pe care a avut-o la 16 martie 2003;

Gillberg împotriva Suediei, 03.04.2012: Cauza priveşte, în esenţă, condamnarea

penală a unui profesor pentru abuz în serviciu comis în calitate de funcţionar, prin
refuzul de a se conforma dispoziţiilor a două decizii ale unei instanţe de contencios
administrativ care autorizaseră doi cercetători, clar individualizaţi, să consulte, în
anumite condiţii specifice, cercetările Universităţii din Göteborg referitoare la
hiperactivitate şi deficitul de atenţie la copii.
Curtea consideră în special că profesorul nu se poate întemeia pe art. 8 pentru a se
plânge împotriva condamnării sale penale, nici nu poate invoca un drept „negativ” la
libertatea de exprimare, acela de a nu dezvălui o informaţie, în lumina art. 10.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului hotărăşte, în unanimitate, că art. 8 (Dreptul
la respectarea vieţii private şi de familie) şi art. 10 (Libertatea de exprimare) nu se
aplică în această cauză.

A. M. M. împotriva României (nr. 2151/10)

14.02.2012
Cauza priveşte o acţiune în stabilirea paternităţii unui copil minor cu dizabilităţi,
mama acestuia prezentând, de asemenea, un handicap grav.
Încălcarea art. 8, instanţele naţionale nu au respectat un echilibru just între
dreptul minorului de a i se proteja interesele în procedura în cauză şi dreptul presupusului
tată al acestuia de a nu se supune unui test de paternitate şi de a nu participa la procedură.
 Mennesson şi alţii împotriva Franţei (nr. 65192/11)
Comunicată la 12.02.2012
Cauza priveşte refuzul autorităţilor franceze de a recunoaşte unui cuplu filiaţia
faţă de două fete, deşi aceasta fusese stabilită legal în străinătate. Cuplul respectiv a
recurs la o fecundare in vitro cu gameţii reclamantului şi un ovul provenit dintr-o donaţie,
în vederea implantării embrionilor astfel fecundaţi în uterul unei mame surogat din
California.

X şi alţii împotriva Letoniei (nr. 27773/08)

Comunicată la 10.04.2012
Reclamanţii s-au plâns că autorităţile le-au solicitat efectuarea unor examene
genetice pentru a stabili filiaţia (un bărbat care a pretins paternitatea copilului înainte ca
al doilea reclamant să fi recunoscut oficial acest copil).
A se vedea, de asemenea, fişa tematică Drepturi în materie de procreare

Godelli împotriva Italiei (nr. 33783/09)

25.09.2012
Cauza priveşte confidenţialitatea informaţiilor privind naşterea şi imposibilitatea
de a-şi cunoaşte originile în cazul unei persoane abandonate de mama sa.
Încălcarea art. 8. (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie). Curtea a
stabilit că sistemul italian nu ţinea seama de interesul copilului. Aceasta a considerat că
nu fusese păstrat un echilibru just între interesele din cauză, deoarece legislaţia, în
cazurile în care mama a decis să îşi păstreze anonimatul, nu permitea copilului adoptat şi
nerecunoscut la naştere să solicite fie informaţii despre originile sale, altele decât cele de
identificare, fie dezvăluirea identităţii mamei biologice, cu consimţământul acesteia din
urmă.

Luarea în îngrijire de către o autoritate publică

Y.C. împotriva Regatului Unit (nr. 4547/10)

13.03.2012
Cauza priveşte procedura de instituire a plasamentului fiului reclamantei, născut
în 2001, în urma căreia a fost emisă o hotărâre de autorizare a plasamentului copilului în
vederea adopţiei. Decizia se întemeia pe existenţa anumitor semne de întrebare în ceea ce
priveşte relaţia dintre reclamantă şi tatăl copilului. Reclamanta s-a plâns, în special, de
refuzul instanţelor de a dispune efectuarea unei expertize în vederea evaluării capacităţii
sale de a se ocupa singură de fiul ei.
Neîncălcarea art. 8: judecătorul a avut în vedere interesul superior al copilului,
astfel cum prevede art. 8, a ţinut seama de diverşii factori relevanţi şi s-a bazat în mare
măsură pe rapoartele şi depoziţiile orale ale asistenţilor sociali, ale tutorelui şi ale
psihologului, care identificaseră cu toţii problemele în cauză. Hotărârea de instituire a
plasamentului copilului nu a depăşit marja de apreciere a statului, iar motivele prezentate
pentru a o justifica erau relevante şi suficiente. Reclamanta a avut numeroase ocazii să îşi
expună argumentele şi a fost implicată pe deplin în procesul decizional.
 Harroudj împotriva Franţei (nr. 43631/09)
04.10.2012
Cauza priveşte imposibilitatea unei resortisante franceze de a obţine adopţia unui
copil algerian în temeiul unei măsuri judiciare din dreptul islamic numită „kafala”, care
permite încredinţarea legală a unui copil.
Neîncălcarea art. 8. Curtea a stabilit că s-a păstrat un echilibru just între interesul
public şi cel al reclamantei, având în vedere că autorităţile au urmărit, respectând
pluralismul cultural, să încurajeze integrarea copiilor luaţi în grijă în temeiul kafala, fără
să taie imediat legăturile acestora cu legile din ţara lor de origine.

Cauză pendinte

X şi alţii împotriva Austriei (nr. 19010/07)

Şedinţa Marii Camere din 03.10.2012
Cauza priveşte două femei, având o relaţie homosexuală stabilă şi locuind
împreună, care s-au plâns de refuzul instanţelor austriece de a acorda uneia dintre ele
dreptul de a adopta fiul celeilalte, fără să rupă legăturile juridice dintre mamă şi copil.
La 1 decembrie 2011, a avut loc o şedinţă a camerei. La 5 iunie 2012, camera
căreia îi fusese repartizată cauza şi-a declinat competenţa în favoarea Marii Camere.

Autoritate părintească, drept de încredinţare şi de vizitare

Kopf şi Liberda împotriva Austriei (nr. 1598/06)

17.01.2012
Reclamanţii s-au plâns de refuzul de a li se acorda un drept de vizitare a copilului
care le-a fost încredinţat în calitate de familie substitutivă.
Încălcarea art. 8: deşi instanţele austriece, la momentul pronunţării deciziei lor,
au păstrat un echilibru just între interesele concurente ale copilului şi cele ale fostei
familii substitutive, totuşi acestea nu au examinat suficient de rapid cererea reclamanţilor
de acordare a unui drept de vizitare.

Gas şi Dubois împotriva Franţei (nr. 25951/07)

15.03.2012
Cauza priveşte două femei care trăiau într-o relaţie de concubinaj şi respingerea
cererii formulate de prima dintre ele de adoptare simplă a copilului celei de-a doua.
Neîncălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) şi a art. 8: În special, Curtea nu a
constatat nicio diferenţă de tratament bazată pe orientarea sexuală a reclamantelor,
deoarece şi cuplurilor heterosexuale care au o relaţie de parteneriat civil li s-a refuzat
acordarea adopţiilor simple.

Karrer împotriva României (nr. 16965/10)

21.02.2012
Cererea, depusă de un tată şi fiica acestuia, priveşte procedura desfăşurată în faţa
instanţelor româneşti în temeiul Convenţiei de la Haga, prin care primul reclamant
solicita înapoierea copilului în Austria. Reclamantul s-a căsătorit în Austria cu o cetăţeană
româncă, care, după divorţ, a plecat din Austria şi a venit în România cu fiica sa, deşi
procedura de încredinţare a fetiţei era încă pendinte în Austria.
Încălcarea art. 8, având în vedere că instanţele româneşti nu au efectuat o analiză
detaliată pentru a aprecia interesul superior al copilului şi nu i-au oferit reclamantului
posibilitatea de a-şi susţine cauza în mod expeditiv, astfel cum impune Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, interpretată în cadrul Convenţiei de la Haga.

İlker Ensar Uyanik împotriva Turciei (nr. 60328/09)

03.05.2012
Obiectul cauzei priveşte procedura iniţiată de reclamant în Turcia pentru a obţine
înapoierea copilului său în Statele Unite, unde locuia împreună cu soţia sa. Aceasta din
urmă a rămas în Turcia împreună cu fiica lor după o vacanţă în această ţară.
Încălcarea art. 8: instanţele din Turcia nu au examinat în detaliu ansamblul
situaţiei familiale a reclamantului, omiţând, între altele, să o examineze în funcţie de
principiile stabilite de Convenţia de la Haga.

M.R. şi L.R. împotriva Estoniei (nr. 13420/12)

04.06.2012 (decizie)
Cauza priveşte o mamă şi fiica sa, al cărei tată a solicitat înapoierea acesteia în
Italia în temeiul Convenţiei de la Haga – reclamantele nu s-au întors în Italia după o
călătorie în Estonia.
Curtea a solicitat guvernului estonian, în temeiul art. 39 din regulament (măsuri
provizorii), să nu procedeze la înapoierea copilului în timpul procedurii pendinte la
Strasbourg. Având în vedere urgenţa situaţiei, Curtea a examinat această cauză în mai
puţin de trei luni.
Cerere inadmisibilă (vădit nefondată): respingerea de către instanţele estoniene a
argumentelor mamei, conform cărora îi era imposibil să se întoarcă în Italia, nu a depăşit
marja lor de apreciere. În plus, nu a existat niciun element care să sugereze că decizia
acestora de a dispune înapoierea copilului în Italia fusese arbitrară sau că autorităţile nu
şi-au îndeplinit obligaţia de a păstra un echilibru just între interesele concurente aflate în
joc.
De asemenea, Curtea a decis să elimine aplicarea art. 39 din regulament.

Konstantin Markin împotriva Rusiei (nr. 30078/06)

22.03.2012 (Marea Cameră)
Cauza priveşte refuzul autorităţilor ruse de a-i acorda reclamantului un concediu
parental. Astfel, acesta a fost supus unei diferenţe de tratament în raport cu angajaţii de
sex feminin ai armatei şi ai societăţii civile.
Curtea a stabilit că a fost încălcat art. 14 (interzicerea discriminării), coroborat
cu art. 8. Curtea a hotărât că, şi în cazul unităţilor militare, convenţia era aplicabilă.
Având în vedere că domnul Markin ar fi putut fi înlocuit cu uşurinţă de colegele sale de
sex feminin în funcţia din cadrul armatei, nu exista niciun motiv pentru a-l exclude de la
dreptul la concediu parental. Prin urmare, reclamantul a suferit o discriminare bazată pe
sex.
Hotărâre a Marii Camere
 von Hannover împotriva Germaniei (nr. 40660/08 şi nr. 60641/08)
07.02.2012
Reclamanţii sunt prinţesa Caroline von Hannover şi soţul acesteia, prinţul Ernst
August von Hannover. Invocând art. 8, aceştia au denunţat refuzul instanţelor germane de
a interzice orice nouă publicare a două fotografii realizate fără consimţământul lor,
înfăţişându-i în vacanţă, apărute în două reviste germane în perioada 2002–2004. Aceştia
au susţinut, în special, că instanţele nu ţinuseră suficient seama de hotărârea pronunţată în
2004 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza von Hannover împotriva
Germaniei (cererea nr. 59320/00 – a se vedea infra).
Curtea a constatat că nu a fost încălcat art. 8.

Kurier Zeitungsverlag şi Druckerei GmbH (nr. 2) împotriva Austriei

(nr. 1593/06) şi Krone Verlag GmbH împotriva Austriei (nr. 27306/07)
19.06.2012
Obiectul cauzelor îl constituie o acţiune în despăgubiri formulată în temeiul legii
privind mijloacele de informare în masă de către o mamă şi copilul acesteia împotriva a
două societăţi editoare ale căror publicaţii asiguraseră acoperirea mediatică a litigiului
dintre părinţi referitor la încredinţarea copilului.
Curtea a stabilit lipsa încălcării art. 10. Aceasta a hotărât, în special, că reportajele
detaliate au adus atingere gravă vieţii private a copilului, prin dezvăluirea identităţii
acestuia şi publicarea de fotografii în care acesta putea fi recunoscut, precum şi că
despăgubirea acordată era proporţională.

Drakšas împotriva Lituaniei, 31.07.2012: cauză privind un politician lituanian

(unul dintre membrii fondatori ai Partidului liberal-democrat, condus de fostul
preşedinte Rolandas Paksas) şi punerea sub ascultare, cu aprobarea autorităţilor, a
liniei sale telefonice. Reclamantul se plânge că convorbirile înregistrate au făcut
obiectul unor scurgeri în mass-media şi, prin urmare, au fost difuzate la televiziunea
naţională în cursul procedurii constituţionale de impeachment împotriva preşedintelui
Paksas.