Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
0-3 luni -tresare la sunete 0-3 luni -emite sunete de plăcere, gângureli;-
puternice;-zâmbeşte când i plânge diferit pentru a semnala nevoi
se vorbeşte;-creşte sau diferite;-zâmbeşte când vede o
descreşte ritmul suptului, ca persoană familiară;
răspuns la sunet;-pare să
recunoască vocea părintelui
şi tace când i se vorbeşte;
4-6 luni -mişcă ochii în direcţia 4-6-luni -gânguritul include mai multe sunete
sunetului;-răspunde la diferite (lalaţiunea);-vocalizează
modificările tonului vocii;- bucuria şi neplăcerea;-emite sunete
observă jucăriile/obiectele când este lăsat singur şi când se joacă
care produc sunete;-este alături de altă persoană;
atent la muzică;
7 luni-1 -îi plac jocurile de tip „cucu- 7 luni-1 -lalaţiunea include atât grupuri lungi,
an bau”-se întoarce şi priveşte an cât şi scurte de sunete (mama,
în direcţia sunetului, ascultă papapapapapa)-utilizează vorbirea şi
când i se vorbeşte;- sunetele pentu a atrage atenţia, imită
recunoaşte cuvinte care diferite sunete verbale;-pronunţă 1-
desemnează obiecte 2 cuvinte: „tata”, „mama”, „tai”, deşi
familiare;- începe să uneori nu sunt clare;
răspundă la cerinţe;
1-2 ani -indică imagini dintr-o carte, 1-2-ani -rosteşte din ce în ce mai multe
când îi sunt denumite;-arată cuvinte;-formulează întrebări simple:
câteva părţi ale corpului „Unde este mama?” , „Dai papa?”-
când i se cere;-urmează alătură două cuvinte cu sens „”Nu-i
instrucţiuni simple şi înţelege tata!”, „”Mama tai”-pronunţă
întrebări simple (Dă- multe dintre consoane, dacă sunt la
mi….., Unde este mama?)- începutul cuvântului;
ascultă cântece, povestiri
simple;
2-3 ani -Înţelege diferenţe de 2-3 ani -are cuvânt corespunzător orcărei
semnificaţie: „sus-jos”, acţiuni sau obiect;-
„mare-mic”;-urmează două formulează propoziţii de 2-3
instrucţiuni simultane („Ia cuvinte pentru a se exprima, pentru a
cana şi pune-o pe masă.” cere lucruri;-vorbirea este inteligibilă
pentru persoane familiare în cea mai
mare parte a timpului;-adeseori cere
sau direcţionează atenţia spre
obiecte,denumindu-le.
Etapele formării competenţelor de comunicare
Formarea competenţelor de comunicare presupune conform programei de învăţământ parcurgerea
următoarelor etape:
o Exprimarea cu ajutorul unui singur cuvânt, unor situaţii de viaţă:
1. Prezenţa/absenţa unor persoane sau obiecte din câmpul său vizual;
2. Exprimarea refuzului sau a aprobării;
o Identificări şi denumiri la nivelul cuvântului:
1. Denumiri de fiinţe;
2. Schema corporală;
3. Denumiri de obiecte;
4. Denumiri de acţiuni;
5. Denumiri de însuşiri şi stări;
o Exprimarea unor relaţii semantice de doi termeni:
1. Rugăminte, în condiţiile solicitării unui obiect;
2. Prezenţa/absenţa unui obiect sau a unei persoane;
3. Refuzul unui lucru sau a unei persoane;
4. Acţiuni;
o Propoziţii simple. Structuri gramaticale simple:
1. Propoziţia simplă;
2. Pronumele personal;
3. Pronumele posesiv;
4. Însuşiri;
5. Înţelegerea întrebărilor şi comenzilor confirmată prin reacţii verbale adecvate.
Un model de program de de stimulare, corectare şi formare a limbajului a fost propus de
Prof.univ.dr. Vasile Preda în 1999: