Maximilien

Robespierre
1758 La 6 mai, in Arras, Franta, s-a nascut Maximilien
Francois Marie Isidore de Robespierre, intr-o familie
cu conditii modeste, cu origini franceze si irlandeze. A
fost unul dintre principalii conducatori ai Revolutiei
Franceze din 1789 si principalul arhitect al "Terorii"
care avea pana la urma sa-l distruga si pe el. Niciun alt
personaj al Revolutiei Franceze nu este atat de
controversat.
1769 Isi incepe studiile la Paris, la Colegiul Louis-le-Grand.
1781 Isi ia licenta in drept la Universitatea din Paris.
1782 Isi deschide un cabinet in Arras, unde a profesat ca avocat si judecator. Era foarte dur,
cateodata chiar radical, atunci cand venea vorba de chestii sociale, dar si-a castigat o
reputatie de om cinstit. Intotdeauna chibzuit si imbracat simplu, avea sa fie poreclit mai
tarziu "incoruptibilul".
1789 Este ales in Adunarea Starilor Generale, adunarea nationala care a fost convocata cu
putina vreme inaintea Revolutiei Franceze, in mai. Robespierre, orator priceput si neobosit,
s-a facut repede remarcat ca unul dintre radicali.
1790 A devenit conducator al iacobinilor, un club politic care sustinea democratia totala si
desfiintarea monarhiei; era, de asemenea, foarte iubit de populatia Parisului.
1791 Este desemnat procuror public.
1792 Dupa caderea monarhiei, Robespierre a fost ales primul deputat de Paris in noua
Conventie nationala. A jucat un rol decisiv in procesul regelui Ludovic al XVI-lea, luand
cuvantul de unsprezece ori si sustinand ca regele trebuia sa moara pentru ca Franta sa
poata trai.
1793 In ianuarie, regele Ludovic al XVI-lea a fost executat public. In iulie, acelasi an, Robespierre
a fost ales membru in organismul care asigura conducerea executiva a Conventiei
nationale, Comitetul pentru siguranta publica. Primul comitet (aprilie-iulie) a fost dominat
de Georges Danton, avocat si el, iar cel de-al doilea (iulie 1793-iulie 1794) de catre
Robespierre. Comitetele au preluat complet puterea, stapanind Franta prin intermediul
unei retele de comitete fantoma infiintate in fiecare oras si fiecare comuna. In Franta, au
inceput framantarile: contrarevolutia pe plan intern - revoltele din Vendee si din alte locuri
- si amenintarile de invazie venite din partea Prusiei si a Austriei. Comitetele au ripostat,
ordonand condamnarea la moarte a tuturor opozantilor revolutiei - ata reali, cat si
imaginari. Astfel a inceput "Domnia Terorii", cu Robenspierre principal instigator. L-a
inlocuit pe Danton in iulie 1793 si a devenit practic dictatorul Frantei. Danton si asociatii lui
au fost ghilotinati in luna aprilie a anului urmator pentru ca au indraznit sa puna la indoiala
scopurile "Terorii". Revoltele din Vendee, cea mai insemnata incercare la care a fost supusa
 revolutia in provincie, au fost inabusite fara mila - inecari si executii in masa - primul
genocid din Europa moderna.
Declinul lui Robespierre a inceput atunci cand a insistat in promulgarea unui decret prin
care cultul fiintei supreme sa fie proclamat religie oficiala - omagiu adus de Robespierre
ideilor scriitorului Jean-Jacques Rousseau. Acest lucru i-a infuriat atat pe ateisti, cat si pe
romano-catolici.
1794 In iunie, Robespierre a fost ales presedinte al Conventiei nationale si "Domnia Terorii" s-a
intensificat. Toate aceste omoruri au inceput dintr-o data sa para nejustificate, mai ales ca
Franta repurtase o serie de victorii care indepartasera pericolul iminent al unei invazii
straine. Robespierre, care se bazase pe aceasta psihoza zilnica, a inceput sa para vulnerabil.
Conspiratorii l-au impiedicat pe Robespierre sa vorbeasca la Conventia nationala la 27 iulie
si, in timp ce incerca sa isi gaseasca sustinatorii in oras, a fost declarat infractor. Ranit in
maxilar de un glont, a fost prins si trimis rapid in judecata, in conformitate cu sistemul
judiciar pe care tot el il pusese la punct. A fost condamnat la moarte si ghilotinat a doua zi,
impreuna cu doi apropiati si cu nouasprezece sustinatori.
"Domnia Terorii" a fost un instrument politic, al carui scop era crearea unui climat de
teama si incertitudine. Intr-o mare de spioni si infractori marunti, supravegheata de un
tribunal revolutionar, care-si trimitea victimele la ghilotina, nimeni nu se simtea in
siguranta. Insa motivul pentru care Robespierre a instituit aceasta stare de teroare i-a
fascinat dintotdeauna pe istorici. Parea ca este condus de un sentiment al datoriei; departe
de a fi doar un simplu fanatic, a luptat contra celor de extrema stanga si a moderatilor de
dreapta. Era un om rece, rezervat si singuratic, dar integritatea sa nu a fost niciodata pusa
la indoiala [Brian Mooney, 2008].