DREPT PROCESUAL CIVIL

NOTE DE CURS 2008/2009

ACTE ŞI TERMENE PROCEDURALE

I. Actele de procedură.
Actul de procedură este o manifestare de voinţă juridică. El nu
emană însă (ca în cazul actului juridic civil) numai de la subiecte de drept
propriu-zise, persoane fizice sau juridice (acestea din urmă, de drept privat sau
public), decât într-o măsură redusă. În principal, actele procedurale –
procesuale sunt actele instanţei sau ale auxiliarilor ei (ex. agenţi procedurali,
executori). Instanţa sau auxiliarii ei, făcând aceste acte face o emisiune
juridică; actele respective au efecte juridice.
Este act procesual şi cererea de sesizare (investire a instanţei dar
care, la rigoare, este şi opera reclamantului dar şi opera instanţei (pentru că,
prin rezolvare, preşedintele înregistrează cauza, dispune un termen, dispune
emiterea de citaţii şi alte măsuri procesuale).

1
 DREPT PROCESUAL CIVIL
NOTE DE CURS 2008/2009

Este însă act procesual şi încheierea de şedinţă dar şi emiterea şi

înmânarea citaţiei, ca şi întâmpinarea. Aceste cereri sunt, toate, acte
procesuale. De asemenea, o cerere de probe este act procesual.

Trăsăturile actului de procedură.

1. Formalismul – sunt acte procesuale/procedurale doar cele
prevăzute de normele de procedură sau presupuse de acestea. Ele sunt
adevărate instituţii juridice (ex. cererea introductivă, încheierea de şedinţă,
hotărârea judecătorească sunt adevărate instituţii, ca şi procesul-verbal de
constatare locală, procesul verbal de audiere a unui martor).
Acest formalism realizează şi un nomenclator legal al actelor de
procedură.
2. Legitimarea/autorizarea cerută autorului actului respectiv.
3. Forma scrisă a actului, tiparul legal pentru fiecare asemenea act.
4. Afectarea, pentru aceste acte, a unor timpi procesuali/procedurali.

II. Acte procedurale comune.

Codul are în vedere 2 categorii de acte:
a) cererile (sunt acelea adresate instanţei);
b) citaţiile.

2
 DREPT PROCESUAL CIVIL
NOTE DE CURS 2008/2009

Cererile ca acte de procedură.

Sunt două condiţii pentru eficienţa juridică a acestor cereri:
1. Forma scrisă.
C. proc.civ. prevede o excepţie pentru cei care domiciliază în
comune rurale, cererea putând fi formulată oral şi consemnată într-un proces
verbal semnat de judecător şi de grefier.
2. Conţinutul cererii.
Acesta prevede câteva elemente esenţiale:
- instanţa;
- numele, domiciliul, reşedinţa părţilor (eventual, calitatea de
reprezentant şi dovada acestei calităţi);
- obiectul cererii;
- semnătura.
La aceste condiţii generale trebuie adăugată şi condiţia nominalizării
legale, dacă aceasta există (ex. cererea pentru asigurarea de dovezi).

Citaţia.
Citaţia este unul dintre actele procedurale care, alături de cerere,
încheierea de şedinţă şi hotărâre, are gravitatea juridică maximă în orice
proces şi nu poate lipsi. Absenţa ei, imperfecţiunile, neregularităţile acesteia
atrag nulitatea actului care i-a urmat şi chiar a hotărârii, când este cazul. Legea
a conceput o cale extraordinară de atac contra hotărârilor irevocabile, când
acestea au fost date fără o regulată citare, cale de atac denumită contestaţie în
anulare.

3
 DREPT PROCESUAL CIVIL
NOTE DE CURS 2008/2009

Nu trebuie confundată obligativitatea citării cu situaţia în care

instanţa, prin efectul legii, are posibilitatea să aprecieze (în cazul procedurilor
speciale) asupra citării. Legea nu dezechilibrează aici părţile, pentru că partea
care cunoaşte termenul, nu va fi ţinută să pună concluzii în absenţa celeilalte
care nu a fost citată.
Obligativitatea citării enunţă cel puţin două principii fundamentale
ale procesului civil: egalitatea în faţa justiţiei şi principiul contradictorialităţii.
Potrivit art. 85 cod proc. civ. “judecătorul nu poate hotărî asupra
unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţii, afară numai dacă
legiuitorul dispune altfel”. Prezenţa părţii necitate acoperă viciul de necitare,
însă omisiunea instanţei dă dreptul părţii care se înfăţişează să obţină
amânarea judecăţii.

Forma citaţiei.
Cod proc. civ. este riguros în acest sens. El arată menţiunile
esenţiale şi pe cele neesenţiale. Astăzi însă citaţiile sunt redactate pe formulare
tipizate, aprobate de norme ale ministrului justiţiei, iar comunicarea lor, prin
poştă, este reglementată prin norme comune ale aceluiaşi ministru şi ale
şefului autorităţii poştale naţionale.
Citaţia se compune din 2 părţi:
- citaţia propriu – zisă ;
- dovada (procesul verbal) de înmânare a citaţiei.
Menţiunile neesenţiale (cele a căror necompletare nu atrage nulitatea
sau neregularitatea actelor de citare) se circumscriu la următoarele:

4
 DREPT PROCESUAL CIVIL
NOTE DE CURS 2008/2009

- numărul şi data emiterii;

- numărul dosarului;
- numele şi domiciliul părţii adverse;
- denumirea litigiului.
De la dovadă, sunt menţiuni neesenţiale: arătarea funcţiei agentului
procedural şi arătarea înscrisurilorr care s-au comunicat.
Dovada se restituie instanţei. În practică, operaţiunea care aduce
complicaţii şi dificultăţi este aceea de înmânare propriu-zisă, de comunicare
concretă.
Locul citării
Locul este domiciliul /reşedinţa ori sediul persoanei citate.
Persoana căreia i se înmânează citaţia.
Complicaţiile apar aici, în situaţia în care nu poate fi găsită persoana
citată sau când aceasta nu se află la domiciliu / reşedinţa ei (ex. situaţia în care
citarea se face unei persoane aflate în spital un timp îndelungat – administraţia
spitalului; persoanele aflate în detenţie – administraţia penitenciarului; citarea
la locul de muncă – o situaţie de rezervă).
Codul prevede şi situaţii în care, în absenţa destinatarului, citaţia se
comunică unei rude apropiate persoanei care locuieşte împreună cu
destinatarul.
Citarea prin afişare.
Este procedeul folosit în situaţia în care citarea nu se poate face unei
persoane care poate să primească pentru destinatar şi, când nu se poate afla,

5
 DREPT PROCESUAL CIVIL
NOTE DE CURS 2008/2009

cum se poate găsi acesta, ori atunci când s-a refuzat primirea. În acest caz se
procedează la afişarea citaţiei pe uşa locuinţei destinatarului.
Citarea statului şi a persoanelor juridice.
Aceasta se face prin organizaţiile lor reprezentative; când statul este
chemat în nume propriu, citarea se va adresa la Ministerul Finanţelor.
Persoanele juridice de drept public vor fi citate prin conducătorii lor (ex.
primar, prefect, preşedinte consiliului judeţean, directorul Direcţiei Sanitare).
Partea reprezentată se citează la reprezentantul său.
Persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate.
Pentru acestea, la citaţie, se face distincţia între două categorii de
persoane:
- cele aflate în interes de serviciu şi care vor fi citate prin organele
reprezentative ale instanţei care le-au trimis în misiune;
- celelalte – aici apar adevăratele complicaţii. Dacă între România şi
statele de rezidenţă nu există o convenţie de asistenţă juridică, citarea se face
prin scrisoare recomandată şi recipisa poştală reprezintă însăşi dovada de
comunicare. Dacă există convenţie, atunci citarea se face potrivit acesteia.
Citarea potrivit convenţiei consumă foarte mult timp; ea se face prin
Ministerul Justiţiei şi timpul care trebuie afectat este de cel puţin 6 luni.
Când nu se cunoaşte domiciliul/reşedinţa deşi s-au făcut investigaţii;
legea oferă citarea prin publicitate (un cotidian de acoperire naţională).

6
 DREPT PROCESUAL CIVIL
NOTE DE CURS 2008/2009

Termenul în cunoştinţă.
Potrivit cod proc. civ. “partea prezentată la un termen se consideră
bine citată în tot cursul instanţei”, cu excepţia situaţiei în care cauza se repune
pe rol, când judecata se redeschide după suspendare. Ea are termen în
cunoştinţă. Instanţa o va cita, doar dacă s-ar preschimba termenul.
Comunicarea actelor de procedură în instanţă.
Oricare dintre părţi este obligată să primească în şedinţă actele de
procedură care i se comunică, acestea dispensând instanţa de a o mai face
prin agenţi. Când însă se dispune luarea interogatoriului, citarea se va face
întotdeauna.

III. Termene procedurale.

Durata şi calculul termenelor procedurale.
Termenele procedurale – sunt cele în consideraţia cărora trebuie
făcute anumite acte procedurale, trebuie exercitate, drepturi şi obligaţii
procesuale.
Nerespectarea ori ignorarea acestor termene atrage sancţiuni care
conduc la ineficienţa actului şi la pierderea posibilă de valorificare a dreptului,
a interesului în justiţie.
C. proc. civ. prevede termene: pe ore, pe săptămâni, pe luni, pe ani.
I. Termenele pe ore – (ex. termenul pentru depunerea de către
executor, la grefă, a procesului-verbal făcut în cursul executării unei hotărâri

7
 DREPT PROCESUAL CIVIL
NOTE DE CURS 2008/2009

-24 ore; termenul de 36 de ore, care este prevăzut în continuarea celui dintâi
pentru ca judecătorul care instrumentează executarea să stabilească ziua şi
locul în care să se facă vânzarea obiectelor mobile urmărite.
Calculul acestora se realizează începând de la miezul nopţii zilei
următoare.
II. Termenele pe zile: ( ex. termenul de exercitare a căilor de atac
ordinare – 15 zile, ordonanţa preşedinţială - 5 zile, recursul împotriva
ordonanţei de adjudecare în excutarea silită imobiliară – 40 de zile ).
III. Termenele pe săptămâni: (ex. 2 săptămâni până la sfârşitul
căruia nu se poate face vânzarea bunurilor urmărite (mobile); se socoteşte de
la data procesului-verbal; 2-4 săptămâni pentru facerea, întocmirea tabloului
ordinului de plată a creditorilor, de la afişarea datei vânzării silite imobiliare).
IV. Termenele pe luni: (ex. 6 luni pentru perimarea executării
silite);
V. Termenele pe ani: (ex. 1 an – perimare, ca şi la contestaţia în
anulare).

Calculul termenelor.
În ce priveşte termenele pe zile, există o deosebire esenţială faţă de
calculul termenelor de prescripţie, la care nu se ia în calcul ziua de plecare. În
cazul termenelor procedurale, socoteala se face pe zile libere, termenul
socotindu-se epuizat doar când au curs atâtea zile libere în durata lui, fără a se

8
 DREPT PROCESUAL CIVIL
NOTE DE CURS 2008/2009

număra ziua de plecare şi ziua de sosire. Când termenul se împlineşte într-o zi

nelucrătoare, el se prorogă în prima zi lucrătoare următoare acesteia.
În privinţa termenelor pe săptămâni, pe luni, pe ani ele se împlinesc
în ziua corespunzătoare celei de plecare din ultima săptămână, lună, an.
Când ziua de plecare este 29, 30, 31 şi este ultima din lună,
termenele se împlinesc în ultima zi a lunii de sosire.
Termenele procedurale, în proces, nu sunt susceptibile de
suspendare sau de intrerupere.

IV. Sancţiunea pentru nerespectarea actelor şi

termenelor de procedură.

După sancţiunea care intervine pentru nerespectarea lor, aceste

condiţii şi termene califică actele :
- ca fiind prevăzute sub pedeapsa nulităţii sau a decăderii;
- ca fiind termene absolute sau relative .
Sunt şi alte sancţiuni: răspundere disciplinară, administrativă
contravenţională; amenzi civile.

A. Nulitatea.
Aceasta intervine când nu sunt respectate sau se ignoră condiţiile
pentru validitatea actului procedural; ea intervine mai puţin pentru

9
 DREPT PROCESUAL CIVIL
NOTE DE CURS 2008/2009

nerespectarea termenelor, dar există şi pentru acestea – ex. recursul nemotivat,

în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, se declară nul.
Ambele coduri operează cu două feluri de nulităţi : absolută şi
relativă.
C.proc.civ foloseşte pentru nulitatea absolută expresia „sub pedeapsa
nulităţii”. Nulitatea absolută, potrivit cu regulile generale în materie, poate fi
ridicată de oricine, de părţi sau din oficiu, este nulitate de ordine publică,
reclamată de încălcarea unor noţiuni care ating probleme ridicate la rang de
principiu. Nulitatea absolută este însă excepţia.
Regula o reprezintă nulitatea relativă care intervine pentru
necompetenţă, pentru nerespectarea principiului dreptului la apărare ş.a. Ea
trebuie invocată de partea interesată doar până la primul termen de judecată ce
urmează deficienţei care o provoacă şi doar dacă vătămarea acuzată nu poate
fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

B. Decăderea.
Intervine de regulă pentru nerespectarea, depăşirea termenelor
actelor procedurale. Există însă şi pentru ipoteza în care nu se realizează o
condiţie - (ex. cazul apelului nemotivat în termen; acesta poate fi motivat cel
mai târziu la prima zi de înfăţişare).
Decăderea face ca actul sau cel în puterea căruia era actul respectiv
să nu aibă nici un efect, să nu mai poată fi făcut.

10