Timpul de odihna

1
 Cuprins:

Cap. I.: Repausuri periodice

1.1. Pauza de masa
1.2. Repausul zilnic
1.3. Repausul saptamanal
1.4. Pauze si perioade de odihna pentru conducatorii vehiculelor
1.5. Sarbatori legale si alte zile in care nu se lucreaza

Cap. II. Concediile

2.1. Concediul pentru formare profesionala
2.2. Concediul fara plata
2.3. Alte concedii
2.3.1. Concediul pentru incapacitate temporara de munca
2.3.2. Concediile pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de
munca
2.3.3. Concediul de maternitate
2.3.4. Concediul pentru ingrijirea copilului bolnav
2.3.5. Concediul de risc maternal
2.3.6. Concediul pentru cresterea copilului

Cap. III. Concediul de odihna

Sectiunea 1: Dreptul la concediul de odihna
3.1.1. Conditiile dobandirii si exercitarii dreptului la concediul de odihna
3.1.2. Durata concediului de odihna
3.1.3. Concediul de odihna suplimentar
3.1.4. Programarea concediului de odihna
Sectiunea 2: Reguli speciale privind concediul de odihna
3.2.1. Programarea concediului de odihna
3.2.2. Indemnizatia de concediu de odihna
3.2.3. Efectuarea concediului de odihna
3.2.4. Rechemarea din concediu
3.2.5. Compensarea in bani a concediului de odihna

2
Cap. I Repausuri periodice
1.1. Pauza de masa
Pauza de masa este prevazuta in cazurile in care durata zilnica a timpului de munca
este mai mare de 6 ore. Conditiile in care se acorda sunt stabilite prin contractual colectiv
de munca aplicabil sau regulamentul intern, conform art. 134. alin. 1 din Codul Muncii.
In scopul protectiei sanatatii si securitatii lor, tinerii in varsata pana la 18 ani
beneficiaza de o pauza de masa cu durata de cel putin 30 de minute, in cazul in care durata
zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate, conform art. 134 alin. 2.
din Codul Muncii.
Conform art. 134, alin. 3., pauzele nu se include in durata zilnica normala a timpului
de munca, cu exceptia cand se prevede acest lucru in contractual colectiv de munca
aplicabil sau regulamentul intern.
Prin contractul colectiv unic la nivel national s-a prevazut ca repausul pentru
servirea mesei nu poate fi mai mic de 15 minute, iar repausul cu durata de 15 minute se
poate include in programul de lucru.

1.2. Repausul zilnic

Intre sfarsitul programului de lucru sintr-o zi si inceputul programului de lucru din
ziua urmatoare trbuie sa existe nu interval de timp pentru refacerea capacitatii de munca.
Acesta nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive, conform prevederilor Codului Muncii
(art. 135 alin 1).
De la aceasta regula se prevede si o exceptie, si anume posibilitatea ca atunci cand
salariatul lucreaza in schimburi, la schimbarea turelor, repausul zilnic nu poate fi mai mic
de 8 ore. Potrivit unui principiu general aceste prevederi sunt de stricta interpretare si se
aplica numai in cazurile si conditiile expres aratate de text.
Munca in schimburi sau in ture reprezinta orice mod de organizare a programului de
lucru, potrivit caruia salariatii se succed unul pe altul la acelasi post de munca, potrivit

3
unui anumit program, inclusive program rotativ, si care nu poate fi de timp continuu sau
discontinuu, implicand pentru salariat necesitatea realizarii unei activitati in intervale orare
diferite in raport cu o perioada zilnica sau saptamanal, stabilita pprin contractul individual
de munca.

1.3. Repausul saptamanal

Ca si stabilirea duratei maxime a zilei de munca si reglementarea concediilor platite,
legiferarea repausului saptamanal a constituit in trecut un obiectiv statornic urmarit de
salariati.
Repausul saptamanal reprezinta o perioada de odihna, statornicita legal, la sfarsitul
saptamanii, constand in 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica. Prin
urmare, odihna trebuie asigurata compact dupa 5 zile de munca, la sfarsitul saptamanii.
Ca exceptie, in situatia in care repausul saptamanal acordat in zilele de sambata si
duminica ar prejudicia interesul public sau ar impiedica desfasurarea normala a activitatii,
repausul saptamanal poate fi acordat cumulat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv
de munca sau regulamentul intern. Pentru aceste situatii, prin contractele colective de
munca, sau prin contractele individuale de munca, angajatorii prevad un spor la salariu.
Este de retinut faptul ca legiuitorul nu permite sa se presteze munca mai mult de 14
zile (doua saptamani) continuu fara sa se acorde repaus saptamanal.
In situatia in care angajatorul lucreaza continuu 7 sau 14 zile (deci inclusiv sambata
si duminica), el are dreptul la repaus saptamanal in periada imediat urmatoare, cumulat,
dupa caz, de 2 sau 4 zile consecutive. Dar pentru a se proceda in acest mod sunt necesare
autorizarea inspectoratului territorial de munca, precum si acordul sindicatului sau
reprezentantilor salariatilor. Aceleasi reguli se aplica cand se lucreaza 6 zile pe saptamana.
Daca insa se lucreaza doar 5 zile pe saptamana, inclusiv sambata si duminica, ceea
ce presupune ca regula compensarea anterioara, nu mai este necesara autorizarea inspectiei
muncii, respective acordul sindicatelor sau reprezentantilor salariatilor.

4
 In cazul in care zilele de repaus saptamanal se acorda cumulat in alta perioada,
salariatii au dreptul la o compensatie dubla dar care nu poate fi mai mica de 150% fata de
salariul de baza, in baza prevederilor Codului muncii si negociata prin contractal colectiv
de munca sau contractual individual de munca.
Intrucat salariatii lucreaza sambata si duminica, salariatii beneficiaza de un spor la
salariu in conditiile prevazute de contractul colectiv sau regulamentul intern.
In situatie de forta majora, de caz fortuit sau stare de necesitate, in cazul unor lucrari
urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea unor masuri de
salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente
sau pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor,
instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat pentru
personalul necesar executarii acestor lucrari. Salariatii implicati in aceste lucrari urgente,
prestand munca in zilele de repaus saptamanal, au dreptul la dublul sporului ce se acorda
pentru munca suplimentara.

1.4. Pauze si perioade de odihna pentru conducatorii vehiculelor

Avand in vedere specificul muncii lor, in cazul conducatorilor de vehicule se prevad
pauze si perioade de odihna intercalate timpului de conducere.
Astfel, conform Ordonantei Guvernului nr. 17/2002, dupa o perioada de conducere
de 4 ore si jumatate, conducatorul auto trebuie sa ia o pauza de cel putin 45 de minute
exceptand cazul in care incepe o perioada de odihna. Aceasta pauza se poate inlocui cu
pause de minim 15 minute fiecare, distribuite pe parcursul perioadei de conducere imediat
dupa aceasta, astfel incat sa se respecte prevederile de mai sus.
Prin exceptie, in cazul transporturilor de calatori prin servicii regulate pauza minima
pate fi de 30 de minute dupa o perioada de conducere de maximum 4 ore, insa numai in
conditiile in care pauzele in conducere mai lungi de 30 de minute ar stanjeni traficul urban,

5
sau daca conducatorii auto nu au posibilitatea sa ia o pauza de 15 minute in timpul celor 4
ore si jumatate de condus, anterior pauzei de 30 de minute.
In fiecare interval de 24 de ore, conducatorul auto trebuie sa beneficieze de o
perioada zilnica de odihna de cel putin 11 ore consecutive, care se poate reduce de cel mult
3 ori saptamanal la minimum 9 ore consecutive, cu conditia ca o perioada de odihna
echivalenta sa fie acordata in compensatie inainte de sfarsitul saptamanii urmatoare.
In zilele in care perioada de odihna nu se reduce, aceasta se poate lua in doua sau
trei perioade separate, in decursul a 24 de ore, una din ele fiind de cel putin 8 ore
consecutive. In acest caz, perioada minima de odihna trebuie marita la cel putin 12 ore.
Pe parcursul fiecarui interval de 30 de ore in care vehiculul este condus de cel putin
doi conducatori auto, fiecare conducator auto trebuie sa beneficieze de o perioada de
odihna de cel putin 8 ore consecutive.
In cursul fiecarei saptamani, una dintre perioadele de odihna trebuie extinsa, prin
intermediul perioadei saptamanale de odihna, la un total de 45 de ore consecutive. Aceasta
perioada de odihna poate fi redusa la minim 36 de ore consecutive, daca este luata in locul
unde vehiculul este parcat sau unde conducatorul auto isi are domiciliul, ori minimum 24
de ore consecutive, daca se ia in alta parte. Fiecare reducere trebuie compensate printr-o
perioada de odihna echivalenta luata o data, inainte de sfarsitul celei de-a treia saptamani
care urmeaza saptamanii in discutie.
O perioada saptamanala de odihna care incepe intr-o saptamana si se termina in
saptamana urmatoare, poate fi atasata oricareia dintre aceste saptamani.
In cazul in care conducatorul auto care efectueaza transporturi de marfuri sau
calatori insoteste vehiculul transportat pe feribot sau tren, perioada zilnica de odihna poate
fi intrerupta o singura data, daca se indeplinesc cumulative urmatoarele conditii:
- intervalul de timp al perioadei zilnice de odihna petrecut pe uscat trebuie luat
inainte sau dupa intervalul de timp al perioadei zilnice de odihna petrecul la bordul
feribotului sau in tren;

6
 - rastimpul dintre cele doua intervale de timp ale perioadei zilnice de odihna
prevazute la lit. a trebuie sa fie cat mai scurt posibil si nu poate depasi in nici un caz o ora
inaintea imbarcarii sau dupa debarcare.
- pe parcursul ambelor intervale de timp ale perioadei zilnice de odihna,
conducatorul auto poate avea acces la cabina de dormit sau la o cusesta.
Perioada zilnica de odihna intrerupta in acest mod trebuie marita cu doua ore.

1.5. Sarbatorile legale si alte zile in care nu se lucreaza

In art. 139 din Codul Muncii sunt prevazute zilele de sarbatori legale in care nu se
lucreaza si anume:
- 1 si 2 ianuarie,
- 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Romane;
- Vinerea Mare, ultima zi de vineri inaintea Pastelui;
- Prima si a doua zi de Pasti;
- 1 mai;
- 1 iunie;
- Prima si a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului;
- 30 noiembrie – Santul Apostol Andrei;
- 1 decembrie;
- Prima si a doua zi de Craciun;
- Doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de
cultele religioase legale altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand
acestora.
Prin contracte colective de munca se pot stabili si alte zile libere.
Aceste prevederi nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi
intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.

7
Salariatilor care lucreaza in zilele de sarbatoare legala li se asigura compensarea cu timp
liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile. In cazul in care, din motivenejustificate
acest lucru nu este posibil, ei beneficiaza de un spor la salariu ce nu poate fi mai mic de
100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal.

Cap.II. Concediile
2.1.Concediul pentru formare profesionala
Formarea profesionala a salariatilor este reglementata atat prin Codul muncii cat si
prin Ordonanta Guvernului nr. 129/2000. Astfel angajatorul are obligatia de a asigura
participarea salariatilor la programe de pregatire profesionala:
- Cel putin o data la 2 ani daca are cel putin de 21 salariati;
- Cel putin o data la 3 ani daca are mai putin de 21 salariati.
Angajatorii persoane juridice care au mai mult de 20 de salariati elaboreaza annual
si aplica planuri de formare profesionala, cu consultarea sindicatului, sau dupa caz a
reprezentantilor salariatilor. Planul de formare profesionala, devenind anexa la contractual
colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, presupune acordul sindicatului, sau dupa
caz a reprezentantilor salariatilor, deci consimtamantul acestora ca parte a acestui contract
Codul muncii reglementeaza generic formele in care se poate realiza formarea
profesionala a salariatilor, prin cursuri organizate fie de furnizorii de formare profesionala,
fie de angajatori in cadrul unitatilor proprii.
Participarea la cursuri sau stagii de formare profesionala poate avea loc la initiativa
angajatorului sau la initiativa salariatului. Obligatia principala este a angajatorului.
In cazul in care angajatorul initiaza participarea la cursurile sau stagiile de formare
profesionala are obligatia sa suporte toate chheltuielile ocazionate de aceasta participare.
Salariatul primeste in aceasta perioada toate drepturile pe care le presupune calitatea sa de
angajat si nu poate avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o
perioada de timp stabilita prin act aditional.

8
 In cazul in care salariatul este cel care are initiativa participarii la o forma de pregatire
profesionala cu scoatere din activitate, are dreptul sa beneficieze la cerere de concedii
pentru formare profesionala, cu sau fara plata.