I.

Contractul de vanzare-cumparare este un act de dispozitie si, din aceasta cauza,

partile contractante trebuie sa detina capacitatea necesara pentru a incheia astfel de
acte. Pot incheia acte de dispozitie, persoanele fizice care au deplina capacitate de
exercitiu, respectiv persoanele majore. Minorii, care au capacitate restransa de
exercitiu, incheie acte de dispozitie personal, cu acordul reprezentantului legal si cu
autorizarea autoritatii tutelare.

Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu (minorii si persoanele puse sub interdictie) incheie
aceasta categorie de acte, prin reprezentantul lor legal.

Contractul de vanzare-cumparare poate fi raportat atat la bunul vandut si la pretul primit, cat si la
patrimoniul partii contractante. In prima ipoteza, contractul de vanzare-cumparare constituie
intotdeauna un act de dispozitie, iar partile trebuie sa detina capacitate de exercitiu deplina. In cel
de-al doilea caz, contractul de vanzare-cumparare poate fi calificat, fie act de conservare, fie act
de administrare a patrimoniului, iar partile trebuie sa detina capacitatea necesara pentru a incheia
astfel de acte. Constituie, spre exemplu, un asemenea act, cumpararea materialelor necesare
repararii casei sau vanzarea unor bunuri de mica valoare, lipsite de utilitate pentru proprietar.

Potrivit art. 1652 din noul Cod civil, „ Pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis
prin lege”. Rezulta de aici ca regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia in consecinta,
in materie de vanzare-cumparare, se vor aplica regulile generale, cu unele particularitati specifice
vanzarii-cumpararii.

Pentru a incheia valabil un contract de cumparare, partile trebuie sa aiba capacitate deplina de
exercitiu, intrucat, in principiu acest act este un act de dispozitie, atat pentru vanzator, cat si
pentru cumparator.

Potrivit art. 40 din Codul civil „Pentru motive temeinice, instanta de tutela poate recunoaste
minorului care a implinit varsta de 16 ani capacitatea deplina de exercitiu. In acest scop, vor fi
ascultati si parintii sau tutorele minorului, luandu-se, cand este cazul, si avizul consiliului de
familie.” Aceasta reglementare cu privire la posibilitatea dobandirii capacitatii de exercitiu
anticipate, are caracter de noutate, in noul Cod civil.

Consimtamantul partilor

Pentru incheierea valabila a contractului de vanzare-cumparare este necesar, dar si suficient,

consimtamantul partilor care trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, trebuie sa fie
exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, trebuie sa fie exteriorizat si nu trebuie sa fie
afectat de vreun viciu.

Conditiile pe care orice bun trebuie sa le indeplineasca pentru a putea fi vandut sunt
urmatoarele:

1. sa se afle in circuitul civil;

Art. 1657 din noul Cod civil prevede ca „orice bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea
nu este interzisa ori limitata prin lege sau prin conventie ori testament.” Bunurile care nu apartin
nimanui si al caror uz este comun tuturor, nu pot forma obiectul contractului de vanzare-
cumparare, nefiind in circuitul civil. Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare,
fiind denumite res communis (resnullius): aerul, razele soarelui, apa marii etc.

De asemenea, nici proprietatea publica nu poate fi obiectul contractului de vanzare-cumparare.

2. sa existe sau sa poata exista in viitor

Potrivit art. 1659 din noul Cod civil, „daca in momentul vanzarii unui bun individual determinat
acesta pierise in intregime, contractul nu produce niciun efect. Daca bunul pierise numai in parte,
cumparatorul care nu cunostea acest fapt in momentul vanzarii poate cere fie anularea vanzarii,
fie reducerea corespunzatoare a pretului.” De asemenea, potrivit art. 1228 din noul Cod civil, „in
lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare”. Astfel,
partile pot conveni sa vanda lucruri viitoare care nu exista in momentul incheierii contractului,
dar care pot exista cu certitudine.

3. sa fie determinat sau determinabil

Potrivit art. 1226 din noul Cod civil, „sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie
determinat sau cel putin determinabil”. Determinarea se face in cazurile bunurilor certe, prin
precizarea caracterelor lor individuale, precizandu-se natura bunului, pozitia acestuia in spatiu
sau elementele de identificare. In cazurile bunurilor generice, determinarea se face prin indicarea
speciei si a cantitatii acestor bunuri. Determinarea poate fi facuta in mod precis la data incheierii
contractului sau sa fie date unele elemente pentru a putea fi determinat obiectul in viitor.

4. sa fie posibil

Nimeni nu poate fi obligat la imposibil, astfel ca lucrul vandut trebuie sa fie posibil. Obiectul nu
este posibil daca imposibilitatea este absoluta, adica pentru orice persoana. Obiectul contractului
va fi valabil si va angaja raspunderea din partea debitorului in situatiile in care imposibilitatea
este numai relativa.

5. sa fie licit si moral

Potrivit art. 1225 din noul Cod civil, „obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau
contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.” In cazul in care obiectul contractului este ilicit
sau imoral, atunci contractul de vanzare-cumparare va fi nul absolut.

Efectele contractului de vânzare-cumpărare, atunci când contractul este valabil

încheiat, contractul conduce la generarea de efecte juridice importante. Aceste efecte
ale contractului sunt clasificate în două grupe principale: efecte legale, generate prin
încheierea corectă a contractului și efecte personale care reprezintă obligațiile pe care
părțile le-au asumat.
Așadar, putem spune că efectele contractului de vânzare-cumpărare sunt duble: pe de
o parte, produc transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător (efect
legal) și pe de altă parte contractul naște obligații pentru ambele părți (efecte
personale).

Transferul dreptului de proprietate – efect al contractului

Cel mai relevant dintre efectele contractului de vânzare este transmiterea dreptului de
proprietate, indiferent dacă aceasta are loc în momentul semnării contractului sau
ulterior, conform voinței părților sau a legii. Acest aspect influențează direct
obligațiile atât ale vânzătorului, cât și ale cumpărătorului. După perfectarea
contractului, proprietatea se transferă fără intervenția părților.

Codul civil nu detaliază toate efectele contractului de vânzare-cumpărare, dar face

referire la obligațiile principale ale vânzătorului, precum „de a da lucrul și de a
răspunde de dânsul” , și la obligația primordială a cumpărătorului de „a plăti prețul în
ziua și la locul determinat prin contract” , acestea reprezentând alte efecte ale
contractului.

Interpretarea clauzelor contractuale ca efecte ale contractului

În cazul în care înțelesul unui contract este ambiguu, textul se interpretează în
favoarea debitorului. Având în vedere natura reciprocă a contractului de vânzare-
cumpărare, unde atât vânzătorul cât și cumpărătorul sunt în același timp debitori și
creditori, legea face o excepție de la această regulă. Acesta stipulează că vânzătorul
trebuie să-și explice clar obligațiile, având în vedere că este cel care impune clauzele
contractuale de cele mai multe ori.