ratatul Despre generare si nimicire (cunoscut mai ales cu titlul latin De generatione et corruptione si tradus acum

pentru prima data in limba romana) a fost scris in jurul anului 336 i.e.n. Continuind Fizica si Despre Cer, tratatul
Despre generare si nimicire cerceteaza fenomenele si elementele sublunare cu accent special pe generarea si
nimicirea ciclica a acestora. Ca si in alte lucrari, si aici Aristotel discuta critic teoriile despre miscare, materie si
elemente ale predecesorilor sai, precum Democrit, Empedocle, Anaxagoras sau Platon, fiind astfel una dintre sursele
esentiale pentru cunoasterea filosofiei presocratice.

„Aristotel nu «a tinut stiinta in loc», nici nu «a deturnat-o» de la calea justa. Dimpotriva, fara contributia sa decisiva,
stiinta autentica ar fi ramas mult in urma. Caci aceasta consta mai putin intr-o colectie de «intuitii sclipitoare si
patrunzatoare», cit reprezinta un corpus intemeiat pe o metoda rationala, uniforma... De aceea probabil, chiar a gresi,
dar cu o buna metoda – ceea ce este inevitabil in stiinte –, este in final mai pretios decit a cadea din intimplare si
intuitiv peste un mare adevar. ” (Andrei Cornea)