Povestea cifrelor - Numărăm până la 10

0
Zero e clădirea goală
Fără nici un ţânc în şcoală,
Colivia ce o ţii,
Fără vrăbii şi scatii,
Este acvariul fără peşte
Şi balonul ce pocneşte
Gol-goluţ ciupit de-un cleşte,
Însă numerele toate
Fac ce fac,
Că de-l pun la dreapta lor,
Cresc precum un cozonac.

1
Unu e un cârligel
Şi e singur-singurel.
Una este numai luna,
Unu-i soarele din zare,
Una e măicuţa, buna,
Una-i ţara noastră mare.

2
Doi e lebăda frumoasă
Printre trestii graţioasă,
Doi ochi sunt şi două mâini,
Două mâini, două picioare,
Două feţe luna are.
Câte doi sunt buni amici,
Doi părinţi
Şi doi bunici.
3
Trei a fost un colăcel,
Dar Gigei,
Muşcând din el,
Jumătate 1-a mâncat,
Jumătate 1-a lăsat.
Trei sunt iezii mititei,
Purceluşii sunt tot trei,
Trei sunt date de-ncercat
Şi trei fete de-mpărat.

4
Patru e un scăunel
Răsturnat de Costăchel.
Anul, cât este de mare,
Patru anotimpuri are.
Carul are patru roti,
Fără patru nici că poţi,
Şi picioare, calul are,
Ca şi ursul din pădure,
Câte patru fiecare,
Dar ca notă-n catalog
Zău că nu e bun deloc.

5
Cinci e semnul de-ntrebare
Răsturnat de nu ştiu care,
E o seceră de mână
Pusă-n cui de o bătrână.
Cinci la mână-s degete,
Harnicele, frumuşele
Şi unite împreună
Ca să facă treabă bună.

6
Ochelarii lui Tănase
Niţeluş s-au rupt şi-s şase,
Şi acum îi pune el
Aşezaţi în chip şi fel,
Dar nu sunt ca ai lui tata,
Că s-au rupt acum şi gata.
7
Şapte este ca o coasă
Aşezată după casă,
Fâş prin iarba de mătase.
Şapte sunt pitici,
Şapte felinare
Şi tot şapte zile
Săptămâna are.

8
Opt e împletit colac
Şi cu miere şi cu mac,
Mănânci mierea, mănânci macul,
Despletind frumos colacul.
Nu doar colăcelul copt,
Chiar şi ochelarii-s opt,
Ba şi bicicleta-mi pare
C-ar avea asemănare.
Opt e colăcelu-ntreg,
Nu-l greşesc că-i greu să-l dreg.

9
Nouă-i şase răsturnat,
Dar cu-atât n-am terminat,
Că din astă întâmplare
S-a trezit cu trei mai mare.
Când zici nouă, vezi, drăguţă,
Şi o haină nou-nouţă,
Dar şi nouă ca şi vouă
Mult ne place nota nouă.

10
Uite, nu ştiu cum să zic,
Dintr-un uni şi nimic
Şi prin nu ştiu ce-ntâmplare
Iese nota cea mai mare.
Iată, acum prin gând îmi trece,
Să fiu un copil de zece.