Latinii făceau parte dintr-un val de populaţii care au coborât la sfârşitul mileniului al

II-lea î. Hr. în Peninsula italică, ocupând o zonă restrânsă numită Latium, unde au întemeiat
cetatea Roma (20 aprilie 753 î.e.n.).
Aflaţi un timp sub dominaţie etruscă, latinii s-au organizat în timpul luptei pentru
eliberare, şi, la sfârşitul secolului al VI-lea î.Hr., după eliberare, au întemeiat Republica
Romană.
În veacurile următoare a avut loc o rapidă expansiune politică şi economică a Romei.
Ulterior, puterea militară şi politică a Romei a decăzut, provinciile au fost pierdute şi, în faţa
năvălirilor popoarelor migratoare, prin destrămarea imperiului, alte formaţiuni politice şi
economice s-au întemeiat.
În zonele pe care le-au avut sub ocupaţie, romanii s-au îngrijit în mod deosebit să
asigure introducerea limbii latine ca mijloc de comunicare şi să realizeze, prin urmare,
romanizarea lor, întrebuinţând în acest scop procedee numeroase şi variate.
Această limbă a avut trei aspecte de bază:
 latina arhaică,
 latina clasică (sau literară),
 latina populară (sau vulgară)1.
Ca limbă a ştiinţei şi a filosofiei, latina literară a fost folosită până în secolul al XIX-
lea de unele universităţi europene, având toate trăsăturile şi posibilităţile unei limbi literare
moderne. Acest aspect al latinei, denumit latina savantă, a înrâurit şi înrâureşte în mare
măsură limbile literare europene, indiferent de originea lor. Acest aspect al latinei, denumit
latina savantă, a înrâurit şi înrâureşte în mare măsură limbile literare europene, indiferent de
originea lor.

1
Uneori, latina populară din perioada ce a urmat fazei de apogeu a latinei literare (deci, după secolul
al II-lea d.Hr.) este numită şi latina (populară) târzie, căci reprezintă ultima etapă a latinei propriu-
zise, din epoca ce a premers apariţia limbilor romanice.
 Lecţia 1.

Exerciţiu 1 (p. 23)

1. laesio –vătămare
2. aer
3. aegrotus – bolnav
4. diploe – diploe „tesut osos spongios, aflat între cele două oase late ale craniului”
5. foetus – făt
6. leucaemia – Boală de sânge
7. haematopoeticus- organ care produce celule sanguine
8. aponeurosis –aponevroză „Membrană fibroasă albă, foarte rezistentă, care acoperă și
ține mușchii, separă între ele fasciculele musculare sau le leagă de oase.”
9. dyspnoe –dispnee „greutate în respirație cauzată mai ales de unele boli cardiace sau
respiratorii”
10. auscultatio – auscultaţie „Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea
sau cu stetoscopul”.
11. Eucalyptus
12. Auctor – autor
13. Poeta
14. Neuter – neutru
15. Oesofagus – Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac
16. Daucus - morcov
17. Aurum
18. Gemmae–a geme
 Exerciţiu 2 (p.23)

Hiposmie „diminuare a sensibilității mirosului” hyposmie

Sintomicină Antibiotic cu spectru larg de actiune. synthomycinum
Ampicilină - Antibiotic cu spectru larg Ampicilīnum
Dispnee - Greutate în respirație cauzată mai ales de unele dyspnoȅ dispnoe
boli cardiace sau respiratorii
Tetraciclină - Antibiotic utilizat în tratamentul infecțiilor cu tetracyclin
colibacili, virusuri etc.
Hiperclorurie - creștere a cantității de cloruri eliminate prin hyperclorurie
urină
Dismnezie - Slăbire a memoriei. dysmnesie
Simpatie sympathia
Micoseptin – unguent cu efect antiseptic general.
Benzilpenicilină Benzylpenicilīnum
Sindactilie - Malformație congenitală a mâinii sau a syndactylie
piciorului constând în lipirea a două sau a mai multor degete
între ele prin sudarea părților moi, oasele rămânând separate.
Hidrofobie - Teamă patologică de contactul corporal cu apa hydrophobie
Netromicină - antibiotic din clasa aminoglicozidelor. Netromycin
Micospor – preparat dermatologic Mycospor
Miolgin - un medicament analgezic Mialgin
Anapirină
Hidrocortizon - Hormon secretat de glandele suprarenale, Hydrocartison
care, preparat sintetic, are acțiune antiinflamatorie și
antialergică Si: cortizon
Eritromicină Antibiotic de origine vegetală, folosit în Erythromycinum
tratamentul unor infecții, mai ales stafilococice.
Glicerină - Alcool cu aspect de lichid uleios glycerin