Astazi as dori sa va vorbesc despre relatiile publice, va voi prezenta cateva elemente introductive, cand

si cine anume a pus bazele acestui termen. Relatiile publice au fost definite printr-o multitudine de variante, toate
acoperind mai mult sau mai putin ceea ce reprezinta.

Prezentată drept „cea mai cunoscută și mai acceptată definiție” pe Wikipedia, mega-definiția constituie
încununarea eforturilor întreprinse de profesorul Rex Francis Harlow, echipa coordonată de acesta reușind să
traseze o direcție pentru dezvoltarea profesiei de relații publice și a viitorilor specialiști.

Mega-definiția relațiilor publice

„Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă care ajută la stabilirea și menținerea unor limite
reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; ele implică
managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă
cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; ele
folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice”.

Timp de aproape doi ani, echipa coordonată de profesorul Harlow a strâns toate definițiile relațiilor
publice redactate într-o manieră științifică din perioada 1906-1975 (apelând la cărți, manuale sau reviste de
specialitate – teren cunoscut îndeaproape de Harlow, documentele asociațiilor profesionale și un în ultimul rând
ale agențiilor de publicitate), ajungând la binecunoscutul număr 472.

Trec mai bine de 30 de ani de la acel moment, timp în care Harlow face tot ce-i stă în putință pentru a așeza
pe baze științifice profesia de specialist în relații publice și la la vârsta de 83 de ani îl găsim preocupat realmente
de cum va arăta moștenirea lăsată.

Patru lucruri și-a propus atunci:

 Să propună o definiție unanim acceptată;

 Să furnizeze un instrument util specialiștilor din PR;
 Să ajute formarea noilor specialiști în domeniul relațiilor publice;
 Să satisfacă curiozitatea celor care vor să afle mai multe despre relațiile publice.

Dacă am face un rezumat al vieții lui Rex Harlow (și am avea ce scrie, el bifând un secol de existență), observăm
eforturile făcute pentru acreditarea profesiei de relații publice, pentru folosirea cercetărilor sociologice și
psihologice, adoptarea unui comportament etic și promovarea responsabilității sociale.

Pentru lucrarea de doctorat a vizitat 14 universități, notând deficiențele observate (din perspectiva relațiilor
publice) dintre universități și mediul de afaceri, asociațiile profesionale, respectiv guvernul SUA.

În 1939 el reorganizează departamentul de relații publice al universității Stanford, devenit pentru scurtă vreme
Institutul Stanford pentru Relații Publice și mai apoi, „The American Council on Public Relations”, la
conducerea căruia rămâne până în 1947.

Se implică în redactarea primelor publicații de specialitate: Public Relations Journal (1945–1947), The Social
Science Reporter (1952–1972), respectiv Public Relations Research Review (1958–1960).

Cu alte cuvinte, Relațiile publice reprezintă acel element al mixului promoțional, care se bazează în
principal pe comunicarea nonverbală și nonpersonală, care urmărește

-evaluarea atitudinii publicului,

-identificarea acelor aspecte care pot să trezească preocuparea consumatorilor

 -elaborarea unor programe care să atragă înțelegerea și atitudinea favorabilă a publicului față de firmă și
produsele ei

- informarea potențialilor clienți cu privire la natura și caracteristicile bunurilor, în vederea încurajării

clienților să cumpere produsele sau serviciile sale

Cat de importante sunt relatiile publice pentru o organizatie ?

Relaţiile publice sunt o activitate vitală pentru o organizaţie, cu implicaţii pe termen lung. Ele necesită o
planificare riguroasă, menţinerea în permanenţă şi dezvoltarea relaţiilor cu diferite persoane şi organizaţii care
pot influenţă direct sau indirect fie activitatea organizaţiei, fie publicul acesteia. Drept urmare cantitatea de
muncă şi atenţia solicitată este foarte mare. Dacă organizaţia îşi poate permite, ea trebuie să angajeze un
responsabil cu relaţiile publice.

Obiectivele principale ale activităţii de relaţii publice sunt:

-menţinerea unei prezenţe publice pozitive, atrăgătoare şi puternice;

-familiarizarea în permanenţă a publicului cu oferta organizaţiei şi activitatea sa;

-poziţionarea organizaţiei.

Ce face un specialist in relatii publice cand este angajat de o organizatie?

-Relaţiile publice să fie, în măsura posibilităţilor, un proces de comunicare bilateral.

 Să se asculte ce are de spus publicul ţintă.

 Organizează evenimente sociale şi culturale deoarece sunt tot mai apreciate.
 Fă în aşa fel încît să generezi publicitate gratuită.
 Invită reprezentanţii mass-media la acţiunile de relaţii publice desfăşurate.
 Monitorizează presa, familiarizează-te cu stilul, orientarea, cititorii etc. fiecărei publicaţii.

Puncte tari:

-costuri scăzute deoarece o parte din cheltuieli sunt deja incluse în salariile datorate angajaţilor.

-de cele mai multe ori o acţiune de relaţii publice generează publicitate gratuită în favoarea organizaţiei
respective, aceasta se propagă în rîndul unor categorii largi de public

-credibilitate şi eficienţă mare ca urmare a faptului că nu sunt văzute de multe ori ca un demers comercial,
interesat din punct de vedere economic. în unele cazuri organizaţia este percepută ca un binefăcăto

-comunicare directă atît cu liderii de opinie sau reprezentanţii mass-media care pot influenţa imaginea publică a
organizaţiei

Puncte slabe ale relaţiilor publice

dificultate în alegerea celor mai adecvate tehnici , a modalităţii de îmbinare a lor în funcţie de mesajul care se
doreşte transmis şi publicul vizat

lipsa controlului, în detaliu, asupra desfăşurării planului stabilit, cîteodată chiar şi asupra mesajului efectiv
transmis, asupra modului de percepere a acestuia, asupra „ecourilor” stîrnite de activităţile de relaţii publice
desfăşurate

Comunicatul de presă trebuie să răspundă la întrebările „Cine?”, „Ce?”, „Cum?”, Unde?”, „Cum”,
poate și „De ce?” și, învățam nu demult, reprezintă dovada a capacității și capabilităților specialistului în relații
publice.

„Comunicatul constituie un instrument prin care, pe de o parte, o organizaţie poate să aducă la cunoştinţa presei
– şi, prin ea, a publicului – unele informaţii legate de activitatea ei, iar pe de altă parte, reprezentanții presei pot
obţine anumite date, din sursă sigură şi fără a mai depune efortul necesar documentării proprii.”

Știți ce făcut să apară primul comunicat de presă? Un tren (electric), un pod batant făcut precum cele din zilele
noastre pe principiul „dacă n-a căzut încă, e bun” și vreo cinzeci de nefericiți care și-au găsit sfârșitul în Atlantic
City, New Jersey. Urât moment. Mare tragedie. Feroviară. Una dintre cele mai mari din istoria Statelor Unite,
prilej pentru „omul nostru” Ivy Lee să publice la 30 octombrie în ziarul The New York Times declarația oficială
a companiei Pennsylvania Railroad cu privire la accident. Asistam la nașterea comunicatului de presă,
instrument vital în activitatea de relații publice.

Din 87 de pasageri, câți mai erau în tren, 53 și-au găsit sfârșitul în acea zi de duminică, restul „scăpând” cu
tăieturi (mai ales din cauza geamurilor sparte în încercarea de a se elibera), mâini și picioare rupte. Asta fără să
mai punem la socoteală șocul. Un astfel de accident pentru cel din 28 octombrie 1906 ar fi pus între șase
scânduri multe companii.Norocul celor de la Pennsylvania Railroad (nu că l-ar fi meritat) s-a numit Ivy Lee, el
însuși un ziarist respectat la acea vreme.

Lee a luat unilateral decizia de a comunica deschis cu membrii presei7 furnizându-le acestora toate informațiile
disponibile. Și pe banii companiei Pennsylvania Railroad, din nou, fără acceptul acesteia, transportă cu o
garnitură specială ziariștii la locul accidentului, încurajându-i să ia interviuri supraviețuitorilor, să facă fotografii,
să culeagă date tehnice de la autoritățile responsabile. Era nemaiîntâlnit. managerul companiei și un om ce se
bucura de o imagine pozitivă fiind apropiat de muncitori10, se deplasează personal la fața locului pentru a
supraveghea operațiunea de ridicare a vagoanelor și a oferi asistență. Comunicatul din 30 octombrie 1906 se
încheie inspirat, subliniind disponibilitatea companiei de a nu precupeți nici un efort pentru a găsi cauza
accidentului. Un oficial guvernamental a strâns deja un juriu, demarând investigația amănunțită la care
Pennsylvania Railroad va colabora cu toată deschiderea. În final, nimeni n-a fost condamnat pentru tragedia din
Atlantic City, vina fiind împărțită între West Jersey și Seashore Railroad Company care n-au reușit să vadă cum
podul respectiv nu se preta transportului public. Defectul nu apăruse în ziua precedentă sau cu două zile în urmă.
Era din construcție. Dar n-a interesat pe nimeni. Concluzie

Intuiția lui Ivy Lee avea să-i salveze pe cei de la Pennsylvania Railroad Company, dovedindu-i totodată primului
că profesia de „publicity man” are viitor. Pentru prima dată compania de cale ferată se bucura de o apreciere
pozitivă în presă și iată cum s-au pus bazele unui parteneriat de succes grație căruia ajunge în 1912 chiar
vicepreședintele companiei.