Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea :”Inginerie Mecanică,Industrială si Transporturi ”

Referat

La Istoria Artelor
Tema : Marilyn Monroe, cea mai legendară figură
publică a tuturor timpurilor.
A efectuat :St.gr.DI-151

Grinciuc Maria

A verificat :Zagnitco Albert

Chișinău 2016
 Marilyn Monroe
Norma Jeane Mortensen, cunoscută sub numele de Marilyn Monroe, s-a
născut la 1 iunie 1926. A fost actriţă, model, cântăreaţă, sex simbol şi divă
pop, printre cele mai celebre ale secolului XX.

Ascensiunea lui Marilyn Monroe a început cu selectarea ei pentru a poza în

câteva reviste, în timp ce primul ei soţ făcea parte din Marina Comercială.
Cea mai însemnată parte a filmelor sale au fost făcute pentru “20th Century
Fox”, unde şi-a luat şi numele de scenă care a făcut-o celebră. După câteva
apariţii minore în decurs de câţiva ani, Marilyn a început să devină cunoscută
pentru talentul ei de comediană, fiind ajutată şi de remarcabila ei prezenţă
scenică. Circumstanţele misterioase ale morţii sale au fost subiectul multor
speculaţii, dar nu au reuşit să-i ştirbească reputaţia de cea mai legendară
figură publică a tuturor timpurilor.

În Dicţionarul de cinema, Univers Enciclopedic, 1997, Marilyn Monroe este

caracterizată ca fiind cel mai renumit sex-simbol al cinematografului
postbelic.

“Personifică femeia-ispită, care face din neajutorare, neştiinţă, singurătate,

arme de seducţie. Existenţa ei chinuită de obsesia de a demonstra şi a-şi
demonstra talentul de actriţă şi de a fi mereu impecabilă, precum şi moartea
ei prematură şi misterioasă (sinucidere sau crimă?) au contribuit la
transformarea ei într-unul dintre miturile lumii contemporane”, se scrie în
Dicţionarul de cinema.

Site-ul www.biography.com notează, printre altele, că Marilyn Monroe a

depăşit copilăria dificilă pe care a avut-o pentru a deveni una dintre cele mai
mari şi de durată sex simboluri ale lumii. Pe parcursul carierei, filmele lui
Marilyn Monroe au avut încasări de peste 200 de milioane dolari.

Majoritatea biografilor cred că tatăl său biologic a fost Charles Stanley

Gifford, un agent de vânzări pentru studioul cinematografic unde mama lui
Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, lucra ca editor de film. Totuşi,
certificatul ei de naştere îl indică pe norvegianul Martin Edward Mortensen ca
fiind tatăl. A fost crescută de părinţii adoptivi, Albert şi Ida Bolender din
Hawthorne, California, unde Marilyn a trăit până la vârsta de şapte ani. În
autobiografia sa “My Story” (“Povestea mea”), scrisă de jurnalistul Ben Hecht,
actriţa declara că a crezut că Albert şi Ida erau părinţii săi. După 1935, a fost
trimisă la orfelinatul din Los Angeles, ca mai apoi să urmeze o lungă
succesiune de familii adoptive.
 Pentru a nu se reîntoarce la orfelinat, a fost nevoită să se căsătorească,
James Dougherty devenindu-i primul soţ, în 1942, după ce ea a împlinit 16
ani. În timp ce soţul ei era plecat să lupte în cel de-Al Doilea Război Mondial,
tânăra doamnă Norma Jeane Dougherty a început să lucreze într-o fabrică
unde pulveriza soluţie anti-fugnitivă pentru piese de avioane. Un tânăr
fotograf militar, David Conover, se plimba prin fabricile locale făcând poze
pentru un articol din revista YANK despre femeile care ajută la eforturile
depuse pentru război.

El i-a remarcat imediat potenţialul de model şi i-a oferit să colaboreze cu

agenţia de modelling The Blue Book. Norma Jeane a devenit unul dintre cele
mai de succes modele ale agenţiei, pozând pe prima pagină a sute de
reviste. În 1946 a intrat în atenţia căutătorului de talente Ben Lyon. El i-a
aranjat un test de filmare pentru 20th Century Fox. A reuşit să treacă acest
test şi i s-a oferit un contract standard pe şase luni cu un salariu de început
de 75 de dolari pe săptămână, categorie superioară de salarizare judecând
după standardele industriei de atunci. I-a fost dat numele Marilyn după actriţa
Marilyn Miller şi i-a fost sugerat numele de fată al mamei sale, Monroe, ca
nume de familie. Astfel, Norma Jeane Baker la numai 20 de ani devine
“Marilyn Monroe”.

În primele şase luni la 20th Century Fox, lui Marilyn nu i-a fost oferit nici
măcar un rol. În schimb, a învăţat despre coafură, machiaj, costume, actorie,
dans şi iluminarea scenică. În următoarele şase luni i-au fost date roluri
secundare neînsemnate în două filme: “Scudda Hoo! Scudda Hay!” şi
“Dangerous Years”. Ambele au fost lansate în 1947 şi au fost eşecuri din
punct de vedere al încasărilor, astfel că nu i s-a mai reînnoit contractul. Drept
urmare, s-a reîntors la modelling şi a început să îşi extindă reţeaua de
cunoştinţe din Hollywood.

În 1948, o colaborare de şase luni cu Columbia Pictures a făcut-o să apară în

alt film, “Ladies of the Chorus”, dar şi acest musical cu buget redus a fost un
eşec, ceea ce a dus din nou la concedierea sa. După ce l-a cunoscut pe unul
dintre cei mai vestiţi agenţi ai Hollywood-ului vremii, Johnny Hyde, care i-a
facilitat un nou contract cu Fox, după ce MGM refuzase o colaborare, lui
Marilyn i-au fost încredinţate roluri secundare în “All About Eve” şi “The
Asphalt Jungle”. A jucat primul rol principal (excluzând “Ladies of the
Chorus”) în “Don’t Bother To Knock” (1952), ecranizând o babysitter cu
probleme, care, într-un acces de furie, o atacă pe fetiţa pe care o avea în
 grijă. Numeroşi critici de film au considerat ca această contribuţie a ei la
realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din cariera ei.

“Domnii preferă blondele” a fost un musical excepţional de îndrăzneţ pentru

acele timpuri şi azi este privit ca una dintre cele mai bune comedii din toate
timpurile de către numeroşi critici. Autoironia rolului lui Marilyn Monroe de
“showgirl” căutătoare de aur, Lorelei Lee, este considerată definitorie pentru
eforturile sale cinematografice. Apariţiile ei în “Diamonds Are a Girl’s Best
Friend” sunt printre cele mai cunoscute scene din cariera lui Monroe.

În “How to Marry a Millionaire” a făcut echipă cu alte două atracţii ale 20th
Century Fox, Lauren Bacall şi Betty Grable. Ea interpretează rolul de blondă
proastă numită Pola Debevoise şi reuşeşte să fie strălucitoare chiar şi printre
cele două staruri. În Statele Unite, era considerată un sex simbol înşelător, pe
când în Europa deja începuseră să îi fie recunoscute calităţile actoriceşti,
ajungându-se să fie comparată cu Charles Chaplin.

Următoarele două filme, western-ul “River of No Return” şi musicalul “There’s

No Business Like Show Business”, nu s-au bucurat de succes, parte din vină
având-o faptul că actriţei nu i s-a oferit un rol deosebit. După încheierea
filmărilor la “The Seven Year Itch” la începutul lui 1955, Marilyn încheie
contractul şi abandonează Hollywood-ul pentru a studia actoria la “The Actors
Studio” în New York. Pentru că “The Seven Year Itch” ajunge în topul
încasărilor din vara lui 1955 şi pentru că celelalte starlete Fox, Jayne
Mansfield şi Sheree North dezamăgesc şi nu au priză la public, Marilyn
Monroe se întoarce triumfătoare la Hollywood. Primul film făcut în baza unui
nou contract a fost “Bus Stop”, regizat de Joshua Logan, ea fiind nominalizată
la Globul de Aur.

O necunoscută practic la acea vreme, Marilyn Monroe a fost prima femeie

care avea să-şi deschidă propria casă de producţie, împreună cu prietenul
său, fotograful Milton H. Greene. Marilyn Monroe Productions a lansat primul
său film “The Prince and the Showgirl” în 1957. Interpretarea compozitoarei
Elsie Marina a fost considerată de primă mână de către criticii vremii, mai
ales în Europa, unde i-a fost înmânat un David di Donatello, echivalentul
italian al Oscar-ului, precum şi un premiu Crystal Star în Franţa. Chiar mai
mult, Monroe a fost nominalizată pentru foarte apreciatul premiu BAFTA.

În 1959, înregistrează cel mai mare succes al carierei jucând alături de Tony
Curtis şi Jack Lemmon în comedia lui Billy Wilder “Unora le place jazz-ul”.
Rolul lui Marilyn de cântăreaţă îndoielnică, consumatoare frecventă de
băuturi, dar plină de compasiune — Sugar Kane, a fost premiat cu Globul de
Aur pentru cea mai bună actriţă într-un musical sau comedie.

După “Unora le place jazz-ul”, a făcut un musical numit “Let’s Make Love”
regizat de George Cukor alături de Yves Montand. Deşi filmul nu s-a bucurat
de un succes comercial sau artistic, el include unul dintre numerele muzicale
legendare ale lui Monroe, “My Heart Belongs to Daddy” de Cole Porter.
 În 1961, cel de-al treilea soţ al lui Monroe, scenaristul Arthur
Miller, scrisese şi lucrase deja la ceea ce avea să fie ultimul film al lui Marilyn
împreună cu Clark Gable, “The Misfits”. După aceea, s-a întors la Hollywood
pentru a relua filmările la pelicula “Something’s Got to Give”.

În mai 1962, şi-a făcut ultima apariţie publică importantă, cântând “Happy
Birthday, Mr. President” în cadrul unei petreceri televizate făcută în cinstea
preşedintelui american John F. Kennedy. Ulterior, apariţiile lui Monroe au
devenit mai puţin frecvente din cauza problemelor de sănătate.

Din cauza constrângerilor financiare legate de costurile pentru filmările la

Cleopatra, cu Elizabeth Taylor, Fox s-a folosit de absenţa lui Marilyn Monroe
ca scuză pentru a o exclude din film şi a o înlocui cu Lee Remick. Totuşi, o
clauză în contractul lui Dean Martin îi conferea acestuia dreptul să aleagă
actriţa principală a filmului. Pentru că el nu era dispus să lucreze cu altcineva,
Monroe a fost reangajată pentru un salariu dublu faţă de cel iniţial.

Într-un interviu acordat revistei Life, Marilyn şi-a exprimat părerea de rău
pentru modul în care Hollywood-ul o eticheta ca fiind o blondă proastă şi
spunea cât de mult îşi iubea publicul. A făcut de asemenea o şedinţă
fotografică pentru Vogue şi a început discuţiile pentru un viitor film cu Gene
Kelly şi Frank Sinatra. Alte proiecte care i se pregăteau pentru viitor erau
“What a Way to Go!” şi “The Stripper”.

În viaţa personală, Marilyn Monroe a avut mai multe căsătorii şi relaţii

nereuşite, notează www.biography.com.

La vârsta de 16 ani, se căsătorea cu James Dougherty pe 19 iunie 1942. În

cărţile sale “The Secret Happiness of Marilyn Monroe” şi “To Norma Jeane
With Love”, Jimmie Dougherty afirma că erau îndrăgostiţi şi că ar fi trăit fericiţi
dacă visul ei de a deveni celebră nu i-ar fi îndepărtat. Totuşi, actriţa a susţinut
mereu că aceasta a fost o căsătorie din interes. Marilyn a divorţat de
Dougherty pe 13 septembrie 1946.

Marilyn Monroe, cea mai legendară figură publică a tuturor timpurilor

Norma Jeane Mortensen, cunoscută sub numele de Marilyn Monroe, s-a

născut la 1 iunie 1926. A fost actriţă, model, cântăreaţă, sex simbol şi divă
pop, printre cele mai celebre ale secolului XX.
 Ascensiunea lui Marilyn Monroe a început cu selectarea ei pentru a poza în
câteva reviste, în timp ce primul ei soţ făcea parte din Marina Comercială.
Cea mai însemnată parte a filmelor sale au fost făcute pentru “20th Century
Fox”, unde şi-a luat şi numele de scenă care a făcut-o celebră. După câteva
apariţii minore în decurs de câţiva ani, Marilyn a început să devină cunoscută
pentru talentul ei de comediană, fiind ajutată şi de remarcabila ei prezenţă
scenică. Circumstanţele misterioase ale morţii sale au fost subiectul multor
speculaţii, dar nu au reuşit să-i ştirbească reputaţia de cea mai legendară
figură publică a tuturor timpurilor.

În Dicţionarul de cinema, Univers Enciclopedic, 1997, Marilyn Monroe este

caracterizată ca fiind cel mai renumit sex-simbol al cinematografului
postbelic.

“Personifică femeia-ispită, care face din neajutorare, neştiinţă, singurătate,

arme de seducţie. Existenţa ei chinuită de obsesia de a demonstra şi a-şi
demonstra talentul de actriţă şi de a fi mereu impecabilă, precum şi moartea
ei prematură şi misterioasă (sinucidere sau crimă?) au contribuit la
transformarea ei într-unul dintre miturile lumii contemporane”, se scrie în
Dicţionarul de cinema.

Site-ul www.biography.com notează, printre altele, că Marilyn Monroe a

depăşit copilăria dificilă pe care a avut-o pentru a deveni una dintre cele mai
mari şi de durată sex simboluri ale lumii. Pe parcursul carierei, filmele lui
Marilyn Monroe au avut încasări de peste 200 de milioane dolari.

Majoritatea biografilor cred că tatăl său biologic a fost Charles Stanley

Gifford, un agent de vânzări pentru studioul cinematografic unde mama lui
Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, lucra ca editor de film. Totuşi,
certificatul ei de naştere îl indică pe norvegianul Martin Edward Mortensen ca
fiind tatăl. A fost crescută de părinţii adoptivi, Albert şi Ida Bolender din
Hawthorne, California, unde Marilyn a trăit până la vârsta de şapte ani. În
autobiografia sa “My Story” (“Povestea mea”), scrisă de jurnalistul Ben Hecht,
actriţa declara că a crezut că Albert şi Ida erau părinţii săi. După 1935, a fost
trimisă la orfelinatul din Los Angeles, ca mai apoi să urmeze o lungă
succesiune de familii adoptive.

Pentru a nu se reîntoarce la orfelinat, a fost nevoită să se căsătorească,

James Dougherty devenindu-i primul soţ, în 1942, după ce ea a împlinit 16
ani. În timp ce soţul ei era plecat să lupte în cel de-Al Doilea Război Mondial,
 tânăra doamnă Norma Jeane Dougherty a început să lucreze într-o fabrică
unde pulveriza soluţie anti-fugnitivă pentru piese de avioane. Un tânăr
fotograf militar, David Conover, se plimba prin fabricile locale făcând poze
pentru un articol din revista YANK despre femeile care ajută la eforturile
depuse pentru război.

El i-a remarcat imediat potenţialul de model şi i-a oferit să colaboreze cu

agenţia de modelling The Blue Book. Norma Jeane a devenit unul dintre cele
mai de succes modele ale agenţiei, pozând pe prima pagină a sute de
reviste. În 1946 a intrat în atenţia căutătorului de talente Ben Lyon. El i-a
aranjat un test de filmare pentru 20th Century Fox. A reuşit să treacă acest
test şi i s-a oferit un contract standard pe şase luni cu un salariu de început
de 75 de dolari pe săptămână, categorie superioară de salarizare judecând
după standardele industriei de atunci. I-a fost dat numele Marilyn după actriţa
Marilyn Miller şi i-a fost sugerat numele de fată al mamei sale, Monroe, ca
nume de familie. Astfel, Norma Jeane Baker la numai 20 de ani devine
“Marilyn Monroe”.

În primele şase luni la 20th Century Fox, lui Marilyn nu i-a fost oferit nici
măcar un rol. În schimb, a învăţat despre coafură, machiaj, costume, actorie,
dans şi iluminarea scenică. În următoarele şase luni i-au fost date roluri
secundare neînsemnate în două filme: “Scudda Hoo! Scudda Hay!” şi
“Dangerous Years”. Ambele au fost lansate în 1947 şi au fost eşecuri din
punct de vedere al încasărilor, astfel că nu i s-a mai reînnoit contractul. Drept
urmare, s-a reîntors la modelling şi a început să îşi extindă reţeaua de
cunoştinţe din Hollywood.

În 1948, o colaborare de şase luni cu Columbia Pictures a făcut-o să apară în

alt film, “Ladies of the Chorus”, dar şi acest musical cu buget redus a fost un
eşec, ceea ce a dus din nou la concedierea sa. După ce l-a cunoscut pe unul
dintre cei mai vestiţi agenţi ai Hollywood-ului vremii, Johnny Hyde, care i-a
facilitat un nou contract cu Fox, după ce MGM refuzase o colaborare, lui
Marilyn i-au fost încredinţate roluri secundare în “All About Eve” şi “The
Asphalt Jungle”. A jucat primul rol principal (excluzând “Ladies of the
Chorus”) în “Don’t Bother To Knock” (1952), ecranizând o babysitter cu
probleme, care, într-un acces de furie, o atacă pe fetiţa pe care o avea în
grijă. Numeroşi critici de film au considerat ca această contribuţie a ei la
realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din cariera ei.

“Domnii preferă blondele” a fost un musical excepţional de îndrăzneţ pentru

acele timpuri şi azi este privit ca una dintre cele mai bune comedii din toate
timpurile de către numeroşi critici. Autoironia rolului lui Marilyn Monroe de
“showgirl” căutătoare de aur, Lorelei Lee, este considerată definitorie pentru
eforturile sale cinematografice. Apariţiile ei în “Diamonds Are a Girl’s Best
Friend” sunt printre cele mai cunoscute scene din cariera lui Monroe.

În “How to Marry a Millionaire” a făcut echipă cu alte două atracţii ale 20th
Century Fox, Lauren Bacall şi Betty Grable. Ea interpretează rolul de blondă
proastă numită Pola Debevoise şi reuşeşte să fie strălucitoare chiar şi printre
cele două staruri. În Statele Unite, era considerată un sex simbol înşelător, pe
când în Europa deja începuseră să îi fie recunoscute calităţile actoriceşti,
ajungându-se să fie comparată cu Charles Chaplin.

Următoarele două filme, western-ul “River of No Return” şi musicalul

“There’s No Business Like Show Business”, nu s-au bucurat de succes, parte
din vină având-o faptul că actriţei nu i s-a oferit un rol deosebit. După
încheierea filmărilor la “The Seven Year Itch” la începutul lui 1955, Marilyn
încheie contractul şi abandonează Hollywood-ul pentru a studia actoria la
“The Actors Studio” în New York. Pentru că “The Seven Year Itch” ajunge în
topul încasărilor din vara lui 1955 şi pentru că celelalte starlete Fox, Jayne
Mansfield şi Sheree North dezamăgesc şi nu au priză la public, Marilyn
Monroe se întoarce triumfătoare la Hollywood. Primul film făcut în baza unui
nou contract a fost “Bus Stop”, regizat de Joshua Logan, ea fiind nominalizată
la Globul de Aur.

O necunoscută practic la acea vreme, Marilyn Monroe a fost prima femeie

care avea să-şi deschidă propria casă de producţie, împreună cu prietenul
său, fotograful Milton H. Greene. Marilyn Monroe Productions a lansat primul
său film “The Prince and the Showgirl” în 1957. Interpretarea compozitoarei
Elsie Marina a fost considerată de primă mână de către criticii vremii, mai
ales în Europa, unde i-a fost înmânat un David di Donatello, echivalentul
italian al Oscar-ului, precum şi un premiu Crystal Star în Franţa. Chiar mai
mult, Monroe a fost nominalizată pentru foarte apreciatul premiu BAFTA.

În 1959, înregistrează cel mai mare succes al carierei jucând alături de Tony
Curtis şi Jack Lemmon în comedia lui Billy Wilder “Unora le place jazz-ul”.
Rolul lui Marilyn de cântăreaţă îndoielnică, consumatoare frecventă de
băuturi, dar plină de compasiune — Sugar Kane, a fost premiat cu Globul de
Aur pentru cea mai bună actriţă într-un musical sau comedie.

După “Unora le place jazz-ul”, a făcut un musical numit “Let’s Make Love”
regizat de George Cukor alături de Yves Montand. Deşi filmul nu s-a bucurat
de un succes comercial sau artistic, el include unul dintre numerele muzicale
legendare ale lui Monroe, “My Heart Belongs to Daddy” de Cole Porter.

În 1961, cel de-al treilea soţ al lui Monroe, scenaristul Arthur Miller, scrisese
şi lucrase deja la ceea ce avea să fie ultimul film al lui Marilyn împreună cu
Clark Gable, “The Misfits”. După aceea, s-a întors la Hollywood pentru a relua
filmările la pelicula “Something’s Got to Give”.

În mai 1962, şi-a făcut ultima apariţie publică importantă, cântând “Happy
Birthday, Mr. President” în cadrul unei petreceri televizate făcută în cinstea
preşedintelui american John F. Kennedy. Ulterior, apariţiile lui Monroe au
devenit mai puţin frecvente din cauza problemelor de sănătate.

Din cauza constrângerilor financiare legate de costurile pentru filmările la

Cleopatra, cu Elizabeth Taylor, Fox s-a folosit de absenţa lui Marilyn Monroe
ca scuză pentru a o exclude din film şi a o înlocui cu Lee Remick. Totuşi, o
clauză în contractul lui Dean Martin îi conferea acestuia dreptul să aleagă
actriţa principală a filmului. Pentru că el nu era dispus să lucreze cu altcineva,
Monroe a fost reangajată pentru un salariu dublu faţă de cel iniţial.

Într-un interviu acordat revistei Life, Marilyn şi-a exprimat părerea de rău
pentru modul în care Hollywood-ul o eticheta ca fiind o blondă proastă şi
spunea cât de mult îşi iubea publicul. A făcut de asemenea o şedinţă
fotografică pentru Vogue şi a început discuţiile pentru un viitor film cu Gene
Kelly şi Frank Sinatra. Alte proiecte care i se pregăteau pentru viitor erau
“What a Way to Go!” şi “The Stripper”.
 În viaţa personală, Marilyn Monroe a avut mai multe căsătorii şi relaţii
nereuşite, notează www.biography.com.

La vârsta de 16 ani, se căsătorea cu James Dougherty pe 19 iunie 1942. În

cărţile sale “The Secret Happiness of Marilyn Monroe” şi “To Norma Jeane
With Love”, Jimmie Dougherty afirma că erau îndrăgostiţi şi că ar fi trăit fericiţi
dacă visul ei de a deveni celebră nu i-ar fi îndepărtat. Totuşi, actriţa a susţinut
mereu că aceasta a fost o căsătorie din interes. Marilyn a divorţat de
Dougherty pe 13 septembrie 1946.

În 1951, star-ul de baseball Joe DiMaggio a văzut o fotografie a lui Marilyn

Monroe cu doi jucători de la Chicago White Sox, dar a aşteptat, până după
retragerea lui, să îi ceară celui care făcuse fotografia o întâlnire cu ea.
Marilyn Monroe nu a vrut să se întâlnească cu el, temându-se că este un
sportiv îngâmfat, dar după doi ani de curte asiduă cei doi s-au căsătorit la
primăria din San Francisco pe 14 ianuarie 1954. În perioada lunii lor de
miere, a fost solicitată să viziteze trupele din Coreea pentru a-i înveseli pe
soldaţi. După mărturisirile făcute presei, Joe nu a fost încântat de decizia
soţiei sale din timpul perioadei pe care el şi-o imaginase ca fiind o perioadă
foarte intimă. În 24 octombrie 1954, la 274 zile de la căsătorie, ea a depus
actele pentru divorţ, iar ca motiv era declarat “cruditatea mentală”.

Pe 29 iunie 1956, s-a căsătorit cu Arthur Miller, pe care îl cunoscuse în anul

1951, în cadrul unei ceremonii civile desfăşurată la White Plains, New York.
Deşi creştină, Marilyn s-a convertit la Iudaism înainte de a se mărita cu Miller.
După aproape cinci ani, pe 24 ianuarie 1961, a divorţat şi de regizor.

Christopher Andersen este un jurnalist american afirma ca tinta finala a lui

Marilyn Monroe era sa devina a doua sotie a presedintelui Statelor Unite si nu
s-a ferit sa-i spuna acest lucru lui Jackie Kennedy cand aceasta era la Casa
Alba.
 Fardul iluminator, gheaţa şi uleiul de măsline sunt doar câteva dintre
secretele de frumuseţe ale divei, Marilyn Monroe. Un model etern de
frumuseţe şi un sex symbol pentru orice bărbat, ea şi-a conturat cu măiestrie
şi meticulozitatea imaginea.

Fardul iluminator, gheaţa şi uleiul de măsline sunt doar câteva dintre

secretele de frumuseţe ale divei, Marilyn Monroe. Un model etern de
frumuseţe şi un sex symbol pentru orice bărbat, ea şi-a conturat cu măiestrie
şi meticulozitatea imaginea.

Vrei să fii sexy şi radiantă precum Marilyn Monroe? Iată cele mai iscusite 10
secrete de frumuseţe şi îngrijire ale divei!

Trucuri de îngrijire a tenului - la acea vreme Marilyn Monroe folosea produse

de îngrijire naturale, care ne

Curăţarea tenului: primul ei soţ, Jim Dougherty a devăluit că actriţa obişnuia

să-şi limpezească faţa de 15 ori cu apă, după ce se spăla cu un săpun
obişnuit.

Ulei de măsline: Marilyn folosea uleiul de măsline pentru dublul său efect
de curăţare şi hidratare.

Cuburi de gheaţă: pentru o piele fermă şi elastică actriţa îşi trata tenul cu
mai multe cuburi de gheaţă. Diva obişnuia să facă băi foarte reci tocmai
pentru a da pielii un aspect mai tânăr.

Vaselina: se pare că Marilyn îşi pregătea tenul pentru machiaj aplicând un

strop de vaselină pe nas şi pomeţi, pentru o piele hidratată şi strălucitoare.
Trucuri pentru un machiaj seducător - Allan Snyder este expertul în make-up
care a creat stilul de machiaj glamour cu care Marilyn Monroe ne-a fermacat.

Ten de porţelan: după aplicarea vaselinei, Marilyn aplica pudră translucidă pe

întreaga faţă. Astfel, tenul ei căpăta un aspect radiant. În plus, actriţa folosea
un fard cremă iluminator pe care îl aplica astfel: în jurul nasului, deasupra
obrajilor, peste pleoape, frunte şi în zona dintre nas şi ochi. Această tehnică
crea impresia unei feţe mai late în partea superioară. Pentru maxilar, tâmple
şi bărbie, Marilyn alegea nuanţe mai închise. Sprâncenele arcuite şi conturate
cu creion ofereau, iarăşi, iluzia unei frunţi mai late.

Nas mic şi elegant: pentru a crea iluzia unui nas mic diva aplica un strop de
vaselină pe vârful nasului şi îl acoperea cu pudră într-o nuanţă apropiată
pielii.

Aplica, mai apoi, iluminator la bazele lui. Diva credea că vaselina şi

iluminatorul determină nasul să se piardă în peisaj.

Pomeţi sculptaţi: nuanţele preferate pentru obraji erau rozul şi coraiul, pe care
le aplica întotdeauna pe pomeţi şi sub ei, pentru a-şi "ridica" optic trăsăturile.

Ochi mari şi luminoşi: Marilyn folosea întotdeauna aceeaşi bază pentru

machiajul ochilor: un fard alb de la linia genelor până la linia sprâncenelor.
Mai apoi, aplica pe partea de sus a pleoapei un fard albastru sau crem,
pentru un efect dramatic.

Privire intensă: actriţa îşi completa machiajul ochilor prin trasarea unei linii
deasupra genelor superioare cu dermatograf cremos negru sau maroniu. Mai
apoi, trasa o codiţă în sus la sfârşit, pentru un efect migdalat al ochilor. În
plus, actriţa îşi contura genele inferioare cu un creion şi trasa o linie mai
accentuată de la mijloc în exterior. Diva mergea cu creionul într-o linie
descendentă, astfel încât să pară că acel creion ar fi de fapt umbra genelor
superioare. Între liniile genelor Marilyn aplica în exterior un creion alb.

Astfel se crea iluzia unor ochi mari şi migdalaţi, iar privirea ei era extrem de
pătrunzătoare! Desigur, machiajul ochilor era finisat cu straturi bogate de
mascara.

Buze pline: la acea vreme nu exista moda buzelor injectate, astfel că divele
erau obligate să înveţe trucuri inteligente de mărire a buzelor. Marilyn se pare
că folosea 5 nuanţe de ruj, plus gloss, pentru a obţine acele buze mari şi
roşii!

Pentru o seară magică merită să acorzi o atenţie deosebită buzelor tale. Mai
întâi actriţa îşi contura buzele cu un creion roşu, ieşind un pic din conturul
natural. Mai apoi îşi aplica rujul cu o pensulă. Trebuie să exersezi până o faci
cu precizie. Alegea nuanţe mai închise de roşu în colţurile buzelor şi mai
deschise în vârf. Mai apoi, aplica un iluminator cremos peste conturul buzelor
trasat cu creionul, pentru a stinge din efectul teatral al acestuia şi a crea
volum.

Înainte ca filmările la “Something’s Got to Give” să fie reluate, Marilyn Monroe

a fost găsită moartă în casa sa din Los Angeles, în dimineaţa zilei de 5
august 1962. Moartea sa, oficial înregistrată ca o probabilă sinucidere prin
consum excesiv de medicamente, a fost marcată de lipsa de profesionalism a
anchetei poliţiei, devenind astfel o temă folosită în teoria conspiraţiei