TEMA VI Kinetoterapia în artroze

Planul:
1 .KINETOTERAPIA ÎN COXARTROZĂ;
2 .Kinetoterapia în gonartroze

Bibliografie:
1. E. Rezuş, Reumatologia, Iaşi, 2014
2. Кузницов В., Справочник по вертебрологии, Минск, 2000

Definiţie: Este localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulaţiei şoldului.

Evoluţia bolii este lentă, progresivă, cu impotenţă funcţională ce se accentuează în timp,
determinând invaliditate după 7-15 ani de evoluţie.' Datorită intensificării durerii se reduce
progresiv perimetrul de mers, poate apărea hipotrofie musculară, bolnavul resimţind necesitatea
sprijinului în baston. Se deosebesc trei stadii clinico-funcţionale:
Stadiul iniţial (SA.): dureri în ortostatism şi la mers prelungit, „oboseală" musculo-
articulară locală, reducerea amplitudinilor maximale („de lux") ale şoldului.
Stadiul evoluat (S.E.): dureri în repaus, redoare articulară în zona amplitudinilor de utilizare
curentă, atitudini vicioase corectabile pasiv sau chiar activ.
Stadiul final (S.F.): dureri intense, limitare marcată a mobilităţii până la anchiloză, atitudini
vicioase ireductibile. 1. Stadiul iniţial: Obiective:
- combaterea durerii şi a atitudinilor vicioase;
- ameliorarea forţei musculare şi creşterea stabilităţii şoldului;
- menţinerea sau creşterea mobilităţii articulare;
- controlul şi reeducarea mersului.
Combaterea durerii şi a atitudinilor vicioase La realizarea acestui obiectiv pot contribui
diverse metode, cum ar fi:
- respectarea unei iaiene articulare a şoldului;
- programul kinetic trebuie precedat de un masai care să cuprindă zonele sub- şi supraiacente
a articulaţiei şoldului;
- kinetoterapia din care putem utiliza posturări în scopul evitării contracturilor şi retracţiilor
capsuio-ligamentare. Igiena articulară a şoldului constă în:
• scăderea în greutate, chiar sub greutatea ideală;
® evitarea mersului p e , teren accidentat;
® evitarea mersului şi a ortostatismului prelungit;
• mers zilnic pe bicicletă sau exerciţii la biciclte ergometrică;
• de cel puţin 2-3 ori pe zi se va păstra repaus la pat în poziţia decubit
dorsal;
• în deplasarea pe distanţe mai mari să se utilizeze un baston de sprijin;
Masajul poate preceda şedinţa de kinetoterapie în scopul pregătirii muşchilor şi
articulaţiilor pentru efort, şi poate încheia şedinţa de kinetoterapie în scop calmant şi
decontracturant.
în plan frontal, echilibrul dintre abductori (în special fesierul mijlociu) şi adductori
contribuie la echilibrul static al şoldului. în plan sagital, echilibrul este rezultatul contracţiei
sinergice a grupului anterior al coapsei: muşchiul dreptul anterior, muşchiul croitor, muşchiul
tensor al fasciei lata; şi al grupului posterior al coapsei: muşchii ischio-gambieri. Echilibrul este
însă realizat şi la nivelul trunchiului între marele drept abdominal, anterior iar posterior de către
masa sacro- lombară. Din această interdependenţă între grupele musculare ale trunchiului şi ale
şoldului ne dăm seama de complexitatea realizării obiectivului recuperării musculare în vederea
armonizării acesteia.
. Posturi:

59
 - pentru evitarea rotaţiei externe:
1-din poziţia decubit ventral, cu genunchii flectaţi la 90 grade; pacientul relaxează musculatura
gambelor lăsându-le pe acestea să cadă extern; se menţine această postură;
2 din poziţia aşezat pe un scaun; plantele sprijinite pe un suport; pacientul realizează cu ajutorul
propriilor mâini mişcarea de rotaţie internă din articulaţia coxofemurală stângă (mâna stângă în 1/3
inferioară a gambei cealaltă mână împinge genunchiul intern – spre interior); se menţine această
postură; acelaşi -lucru se poate executa şi cu membrul inferior opus;
3 din poziţia aşezat pe un scaun cu articulaţiile coxo-femurale în abducţie, tălpile orientate extern;
pacientul execută aducerea genunchilor spre interior; se menţine această postură;
4 din poziţia decubit dorsal cu genunchiul stâng flectat, planta acestuia lipită de soi; pacientul execută
ducerea genunchiului spre interior; se menţine această postură; acelaşi lucru se poate executa şi cu
membrul inferior opus;
5 din poziţia decubit lateral stânga cu membrul inferior drept în adducţie şi rotat intern din articulaţia
coxofemurală; se menţine această postură; acelaşi lucru se poate

- pentru evitarea fiexumului:

- din poziţia decubit dorsal; se fixează săculeţi cu nisip în 1/3
inferioară a coapsei; se menţine această postură;
- din poziţia decubit ventral; se fixează o greutate în zona lombo- sacrată a coloanei vertebrale; se
menţine această postură;
• din poziţia decubit ventral cu sprijin anterior pe braţe; coatele extinser
mâinile pe sol în dreptul proiecţiei umerilor pe sol; se menţine această postură;
• din poziţia „cavaler"; se menţine această postură;
• din poziţia decubit dorsal pe o banchetă cu membrele inferioare în
afara planului de sprijin; în 1/3 inferioară a gambei se fixează săculeţi cu nisip; se menţine această
postură;
Ameliorarea forţei musculare şi Creşterea stabilităţii şoldului
Stabilitatea şoldului este asigurată de factori osoşi (eoaptaţia suprafeţelor articulare), factori
ligamentari (asigură stabilitatea anterioară prin ligamentul iliofemural) şi factori musculari (asigură
stabilitatea posterioară) Teoretic, postura ortostatică necesită activitatea musculaturii
antigravitaţionale ale corpului: marele dorsal, fesierul mare, fesierul mijlociu, tensorul fasciei lata,
cvadricepsul, ischiogambierii şi tricepsul sural. Ne vom ocupa în continuare de musculatura sub- şi
supraiacentă a şoldului.
Tonifierea muşchilor abductori ai şoldului:
• din poziţia decubit lateral stânga, se execută abducţia din articulaţia coxo-femurală
dreaptă, menţinându-se poziţia finală 5-6 secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se execută din decubit
lateral dreapta cu abducţia din articulaţia coxo- femurală stângă;
• acelaşi exerciţiu de mai sus utilizând diverse tipuri de rezistenţă: săculeţi cu nisip
fixaţi în 1/3 inferioară coapsei sau 1/3 inferioară a gambei, benzi elastice, diverse montaje cu
scripeţi etc;
• din poziţia stând într-un bazin cu apă călduţă, se execută abducţia din articulaţia
coxo-femurală stângă, menţinându-se poziţia finală 5-6 secunde; revenire la poziţia iniţială; acelaşi
lucru se execută cu membrul inferior drept;
Tonifierea pelvitrohanterienilor (piramidalul, obturatorul intern şi extern, gemenul superior
şi inferior, pătratul crural):
Pelvitrohanterienii sunt rotatori externi având un rol important în fixarea capului femural în
cotii şi perniţe astfel muşchilor care asigură principalele mişcări în articulaţie, să acţioneze eficient.
• din patrupedie, se execută ridicarea alternativă a membrelor inferioare cu
articulaţiile coxo- femurale în rotaţie externă (gambele paralele cu solul) şi abducţie; acelaşi
exerciţiu îl putem executa cu diverse tipuri de rezistenţă: săculeţi cu nisip fixaţi în 1/3 inferioară
coapsei sau 1/3 inferioară a gambei, benzi elastice etc;
• din poziţia decubit dorsal pe o banchetă cu gambele atârnând în afara planului
banchetei, se execută rotaţii externe, alternativ, din articulaţiile coxo-femurale; se menţine poziţia

60
 finală 5-6 secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se poate executa cu diverse tipuri de rezistenţă:
săculeţi cu nisip fixaţi în 1/3 inferioară a gambei, benzi elastice, diverse montaje cu scripeţi etc;
Tonifierea marelui fesier:
Tonifierea fesierului mare trebuie să se facă cu excluderea ischiogambierilor, aceştia fiind
extensori accesori ai coapsei.
• din poziţia decubit ventral cu genunchii flectaţi, se execută extensia alternativă din
articulaţiile coxo- femurale; acelaşi exerciţiu se poate executa cu diverse tipuri de rezistenţă:
săculeţi cu nisip fixaţi în 1/3 inferioară coapsei sau 1/3 inferioară a gambei, benzi elastice, diverse
montaje cu scripeţi etc;
• din patrupedie, se execută extensia alternativă din articulaţiile coxo-femurale,
genunchii flectaţi; se menţine poziţia finală 5-6 secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se poate executa
cu diverse tipuri de rezistenţă: săculeţi cu nisip fixaţi în 1/3
inferioară coapsei sau 1/3 inferioară a gambei, benzi elastice, diverse montaje cu scripeţi etc;
• din poziţia stând uşor depărtat într-un bazin cu apă călduţă sau caldă, se execută
extensia alternativă din articulaţiile coxo-femurale cu menţinerea poziţiei finale 5-6 secunde;
revenire;
Tonifierea rotatorilor interni ai coapsei pe bazin (fesierul mijlociu-fasciculul anterior,
fesierul mic, adductor mare- fasciculul inferior):
• din poziţia decubit dorsal pe o banchetă, cu gambele atârnând la marginea banchetei;
se execută mişcări de rotaţie internă, alternativ (stânga-dreapta), din articulaţiile coxo-femurale
menţinându-se secvenţa finală 5-6 secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se poate executa cu diverse
tipuri de rezistenţă: săculeţi cu nisip fixaţi în 1/3 inferioară a gambei, benzi elastice, diverse
montaje cu scripeţi etc;
• din stând uşor depărtat într-un bazin cu apă caldă, se execută ridicarea alternativă a
genunchilor flectaţi la 90° până la nivelul bazinului, apoi se execută rotaţia internă din articulaţia
coxo-femurală menţinându-se secvenţa finală 5-6 secunde; revenire;
• acelaşi exerciţiu se poate executa dfh poziţia decubit dorsal;
Tonifierea flexorilor şoldului (iiiopsoas, pectineu, adductor lung şi scurt) - este necesară
mai rar:
® din poziţia decubit dorsal, se execută ridicarea alternativă a genunchilor la piept; revenire; acelaşi
exerciţiu dar cu genunchii în extensie;
• din poziţia stând într-un bazin cu apă caldă, se execută ridicarea alternativă a
genunchilor la piept; revenire; acelaşi exerciţiu dat cu genunchii în extensie;
aceleaşi exerciţii utilizând diverse tipuri de rezistenţă: săculeţi cu nisip fixaţi în 1/3 inferioară a
gambei, benzi elastice, diverse montaje cu scripeţi etc;
Menţinerea sau creşterea mobilităţii articulare în mersul pe teren plat, avem nevoie de o flexie
de aproximativ 50°, abducţie de 12° şi de rotaţie internă şi externă de aproximativ 14°. Acestor
mişcări se va acorda o atenţie mărită în derularea programului de recuperare.
Articulaţia poate fi pregătită cu un masaj al membrului inferior afectat, după care putem
utiliza: mobilizări pasive, pasivo-active, autopasive (cu ajutorul montajelor de scripeţi), active-
libere, active cu rezistenţă.
Controlul şl reeducarea mersului Toate mijloacele prezentate anterior contribuie la
pregătirea mersului.
• din poziţia decubit dorsal, se execută imitarea miăcărilor de mers, fără încărcare
articulară, kinetoterapeutul opune o rezistenţă acestor mişcări;

• din poziţia decubit dorsal, se execută flexia abdomenului pe bazin; revenire;

• din poziţia aşezat pe un scaun între două bare paralele, se execută ridicarea în
ortostatism cu sprijin bipodal; se corectează poziţia trunchiului şi a membrelor; apoi se ridică
genunchii alternativ verificându-se posibilitatea sprijinului unipodal;
• din ortostatism între două bare paralele, se execută ridicări pe vârfuri şi uşoare
genuflexiuni;
• din ortostatism între două bare paralele, se execută paşi mici anteriori şi din ce în ce
mai mari;

61
• mers pe loc între două bare paralele şi apoi liber; şi apoi cu deplasare;
• mers pe două linii paralele trasate pe sol înainte şi înapoi;
• mers în echilibru pe o singură linie trasată pe sol, înainte şi înapoi;
• urcat şi coborât trepte;
La reluarea ortostatismului şi în primele etape ale reeducării funcţionale a mersului
se pot folosi cârje şi bastoane. dividuale ale subiectului.
Stadiul final caracterizat prin dureri intense, limitare marcată a mobilităţii şi atitudini
vicioase ireductibile beneficiază în primul rând de tratament chirurgical, şi apoi de kinetoterapie.
După aplicarea intervenţiei sângerânde, coxartroza devine o problemă de traumatologie-ortopedie
în stadiul evoluat ca de altfel şi în stadiul iniţial, tratamentul kinetic face parte din
tratamentul conservator şi este un tratament de întreţinere întârziind mult procesul evolutiv al bolii.
în acest stadiu utilizăm aceleaşi mijloace terapeutice ca şi în stadiul iniţial al boliiîn funcţie de
particularităţile in

62
 II .GONARTROZA

Definiţie: Localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulaţiei genunchiului.

Debutul bolii este insidios, afectând mai mult persoanele de sex feminin.
Stadiul preartrozic (boală artrozică latentă) care reprezintă de fapt o perioadă în care
genunchiul evidenţiază o stare patologică premonitorie artrozei, responsabilă de instalarea
acesteia.
Stadiul artrozic propriu-zis (boală artrozică clinic manifestă) care reprezintă condiţia de
boală, de gonartroză instalată. De obicei, debutul este semnalat de artroza femuro-pateiară şi mai
apoi de dezvoltarea procesului degenerativ la întreaga articulaţie.
Pe parcursul evoluţiei ei artroza poate trece prin trei etape, care nu sunt toate obligatorii,
procesul putând fi de multe ori întârziat sau stopat prin măsuri adecvate de asistenţă medicală,
în evoluţia bolii deosebim 3 stadii:
Stadiul 1 - iniţial caracterizat prin:
- dureri în ortostatism prelungit şi mers pe teren accidentat (mai ales ia coborârea
pantelor);
- incapacitate intermitentă de fixare („înzăvorâre") a genunchiului la mers;
- uşoară hipotrofie a cvadricepsului;
- crepitaţii articulare moderate.
Stadiul 2 - evoluat, în care:
- durerile sunt intense şi apar repede în ortostatism şi mers;
- mobilitatea genunchiului s-a limitat (flexia poate ajunge până la 90°), posibil să se
schiţeze flexumul de genunchi;
- hipotonie şi hipotrofie importantă a cvadricepsului, care determină o instabilitate
activă;
- crepitaţii intense;
- radiografia arată o reducere a spaţiului articular (de obicei asimetric prin apariţia
deviaţiei);
în această etapă apar frecvent „acutizări", pusee inflamatorii .articulare şi periarticulare
(boală artrozică activată).
Stadiul 3 - final caracterizat prin decompensare severă, definitivă, ireversibilă a
genunchiului (boală artrozică decompensată):
- durerile sunî prezente la orice mişcare şi chiar în repaus; geriunehiui este aproape
permanent in reacţie inflamatorie;
- deficitul motor sever (flexie sub 90°, flexum prezent);
- deformarea reliefului articular;
- insuficienţă de cvadriceps;
mersul aproape imposibil fără sprijin în cârje, bastoane sau cadru.
Obiectivele kinetoterapiei sunt:
- combaterea durerii;
- menţinerea sau creşterea forţei musculare şi a stabilităţii articulare a genunchiului;
- menţinerea sau creşterea mobilităţii articulare;
- recuperarea mersului.
Combaterea durerii prin:
- repaus articular;
- masaj (se indică utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene, gheaţă);
Menţinerea sau creşterea forţei musculare şi a stabilităţii articulare a genunchiului: Stadiul 1 -
iniţial:
Izometrie:
a) pe muşchiul cvadriceps:
63
• din poziţia aşezat pe un scaun cu ambii genunchi extinşi; în 1/3 inferioară a gambei sunt
fixaţi săculeţi cu nisip; se menţine această poziţie aproximativ 6-9 secunde; apoi relaxarea
musculaturii extensoare a genunchiului; se poate executa şi alternativ;
• din poziţia aşezat pe un scaun cu ambii genunchi extinşi; în 1/3 inferioară a fiecărei gambe
sunt fixate capete ale unor benzi elastice; se menţine această poziţie aproximativ 6-9 secunde;
apoi se execută relaxarea musculaturii care a realizat contracţia;
• din poziţia aşezat pe un scaun cu faţa la o scară fixă; scaunul se fixează astfel încât plantele
(tălpile) pacientului să se sprijine pe prima şipcă cu genunchiul în flexie (sub 90 grade) iar
vârfurile picioarelor (faţa dorsală a 1/3 superioare a oaselor metatarsiene) se sprijină pe o altă
şipcă a scării fixe care se opune mişcării de extensie a genunchiului; pacientul încearcă să
execute mişcarea de extensie diri articulaţia genunchiului realizând contracţia izometrică a
musculaturii anterioare a coapsei; se menţine această contracţie aproximativ 6-9 secunde după
care se relaxează musculatura care a realizat contracţia;
• din poziţia aşezat pe un scaun cu genunchii extinşi; în 1/3 inferioară a gambei se fixează
capătul de coardă aflată în cadrul unui montaj cu scripeţii astfel încât de capătul celălalt al corzii
să fie fixată o contragreutate; pacientul menţine această poziţie aproximativ 6-9 secunde; apoi se
execută relaxarea musculaturii care a realizat contracţia;
• din poziţia aşezat pe o banchetă OU genunchii extinşi în afara planului de sprijin; pacientul
menţine această poziţie contra rezistenţei opuse de către kinetoterapeut aproximativ 6-9 secunde;
apoi relaxează musculatura care a realizat contracţia;
• din poziţia stând pe un picior, pacientul execută uşoară flexie a genunchiului membrului
inferior de sprijin, menţinând această poziţie aproximativ 6-9. secunde; acelaşi exerciţiu se
execută cu membrul Inferior opus;
b) pe muşchii ischiogambieri:
• din poziţia aşezat pe sol cu genunchii extinşi pacientul execută izometrie pe muşchii
ischiogambieri apăsând cu călcâiele pe sol; se menţine izometria aproximativ 6-9 secunde apoi
musculatura care a realizat contracţia se relaxează;
• din poziţia aşezat pe o banchetă cu un membru inferior cu genunchiul extins* pe o banchetă;
celălalt membru inferior în afara planului de sprijin al banchetei sau sprijinit pe un scăunel;
pacientul presează cu călcâiul membrului inferior situat pe banchetă la nivelul planului de sprijin
al acesteia realizând astfel contracţia izometrică a musculaturii posterioare a coapsei; se menţine
această contracţie aproximativ 6-9 secunde după care se relaxează musculatura care a realizat
contracţia;
• din poziţia decubit ventral cu genunchii flectaţi la aproximativ 90 grade; în 1/3 inferioară a
gambelor se fiează benzi neelastice; pacientul încearcă să execute flexia peste 90 grade a
genunchilor realizând astfel contracţia izometrică a ischiogambierilor aproximativ 6-9 secunde;
apoi musculatura care a realizat contracţia se relaxează;
• din poziţia decubit dorsal pe o banchetă cu gambele atârnând în afara planului de sprijin;
călcâiele se sprijină pe picioarele banchetei sau pe un plan vertical-frontal astfel încât să
blocheze mişcarea de flexie.peste 90 grade a genunchilor; pacientul execută izometrie pe
muşchii ischiogambieri aproximativ 6-9 secunde; apoi musculatura care a realizat contracţia se
relaxează;
c) pe musculatura posterioară a gambei:
• din poziţia aşezat pe o banchetă cu un membru inferior având genunchiul extins pe planul
acesteia, celălalt membru inferior în afara planului de sprijin al banchetei planta sprijinită pe un
scăunel; pacientul execută mişcarea de flexie plantară din articulaţia gleznei; se menţin
segmentele articulare pe secvenţa finală a mişcării aproximativ 6-9 secunde; se realizează astfel
contracţia izometrică a musculaturii posterioare a gambei; după care se execută relaxarea
musculaturii care a realizat contracţia;
• din poziţia decubit ventral pe o banchetă cu picioarele în afara planului de sprijin; pacientul
încearcă să execute mişcarea de flexie plantară contra unei rezistenţe opuse de o bandă

64
 neelastică; se realizează astfel contracţia izometrică a musculaturii posterioare a gambei pe o
durată de aproximativ 6-9 secunde după care se execută relaxarea acesteia;
din poziţia aşezat pe un scaun; pacientul execută mişcarea de flexie plantară din articulaţia
gleznei menţinând segmentele articulare la finalul mişcării menţinându-se această poziţie
aproximativ 6-9 secunde; se realizează astfel contracţia izometrică a musculaturii posterioare a
gambei după care se execută relaxarea acesteia (se poate executa simultan cu ambele membre
inferioare sau alternativ); din poziţia aşezat, cu genunchii extinşi într-o cadă dreptunghiulară cu
apă călduţă în ea (sau într-un bazin mic de formă dreptunghiulară); tălpile picioarelor (plantele)
sunt lipite de o lăţime a acesteia; pacientul încearcă să execute mişcarea de flexie plantară din
articulaţia gleznei realizând contracţia izometrică a musculaturii posterioare a gambei; se menţine
această contracţie aproximativ 6-9 secunde după care se execută relaxarea acesteia;
din poziţia stând pe un picior într-un bazin cu apă caldă (piscină) cu celălalt membru inferior
flectat din articulaţia coxo- femurală (la aproximativ 90 grade) cu talpa (planta) sprijinindu- se
de o latură a bazinului (piscinei); pacientul înceracă să execute mişcarea de flexie plantară din
articulaţia gleznei contra rezistenţei opuse de latura bazinului realizându-se astfel contracţia
izometrică a musculaturii posterioare a gambei; se menţine această contracţie aproximativ 6-9
secunde după care se Maxează;
din poziţia stând uşor depărtat pe vârfuri într-un bazin cu apă caldă; se menţine această poziţie
aproximativ 6-9 secunde după care musculatura care a realizat contracţia, se relaxează;
d) pe musculatura anterioară a gambei:
• din poziţia aşezat cu faţa la o scară fixă; vârfurile picioarelor sunt fixate la nivelul primei
trepte care se opune mişcării de flexie dorsală a articulaţiei gleznei; pacientul încearcă să execute
mişcarea de flexie dorsală din articulaţiile gleznei (se poate executa simultan cu ambele membre
inferioare sau alternativ) realizând astfel contracţia izometrică a musculaturii anterioare a
gambei; se menţine această contracţie aproximativ 6-9 secunde după care se execută relaxarea
musculaturii care a realizat contracţia;
• din poziţia aşezat pe o banchetă cu un membru inferior sprijinit
pe aceasta cu genunchiul extins, celălalt membru inferior
atârnând în afara planului de sprijin al banchetei sau sprijinit pe
un scăunel; pacientul cu piciorul de pe benchetă în flexie
dorsală maximă menţine această poziţie aproximativ 6-9
secunde după care relaxează musculatura care a realizat contractia;
din poziţia stând uşor depărtat într-un bazin cu apă caldă; pacientul încearcă să execute flexia
dorsală din articulaţia gleznei contra unei rezistenţe opuse de către kinetoterapeut
(kinetoterapeutul apasă cu planta propriului picior pe faţa dorsală a piciorului pacientului în 1/3
superioară a oaselor metatarsiene); se realizează astfel contracţia izometrică a musculaturii
anterioare a gambei; se menţine această contracţie aproximativ 6-9 secunde apoi se relaxează
musculatura care a realizat contracţia;
• din poziţia aşezat pe un scaun; pacientul încearcă să execute mişcarea de flexie dorsală din
articulaţia gleznei contra unei rezistenţe opuse de către kinetoterapeut (kinetoterapeutul apasă cu
planta propriului picior pe faţa dorsală a piciorului pacientului în 1/3 superioară a oaselor
metatarsiene); se realizează astfel contracţia izometrică a musculaturii anterioare a gambei; se
menţine această contracţie aproximativ 6-9 secunde apoi se relaxează musculatura care a realizat
contracţia; Izotonie:
a) pe muşchiul cvadriceps:
• din poziţia stând uşor depărtat, mâinile la ceafă; pacientul execută flexia uşoară simultană a
genunchilor; revenire;
• din poziţia aşezat pe o banchetă cu gambele atârnând la marginea banchetei; pacientul
execută extensia din articulaţia genunchiului; revanire; se poate executa simultan cu ambele
membre inferioare sau alternativ;

65
» cfin poziţia aşezat pe o banchetă cu gambele atârnând la marginea banchetei; în 1/3 inferioară a
gambelor se fixează săculeţi cu nisip; pacientul execută extensia din articulaţia genunchiului;
revenire; se poate executa simultan cu ambele membre inferioare sau alternativ;
• din poziţia aşezat pe o banchetă cu gambele atârnând la marginea banchetei; în 1/3 inferioară
a gambelor se fixează un capăt de bandă elastică celălalt capăt fixat astfel încât banda elastică să
opună rezistenţă mişcării de extensie din articulaţia genunchiului; pacientul execută extensia din
articulaţia genunchiului; revenire; se poate executa simultan cu ambele membre inferioare sau
alternativ;

• din poziţia aşezat Ia presă (utilizată în culturism) pacientul execută extensia simultană a
genunchilor contra unei rezistenţe dozate; revenire;
• pedalaj la bicicleta ergometrică contra unei rezistenţe dozate;
• lucru la steper contra unei rezistenţe dozate;
• din poziţia stând pe un picior cu faţa la o scară fixă celălalt picior sprijinit pe o şipcă astfel
încât genunchiul să fie în flexie de aproximativ 90 grade; mâinile se sprijină de şipca din dreptul
umerilor; pacientul execută extensia genunchiului flectat cu ridicarea în atârnat cu faţa la scara
fixă; revenire; acelaşi exerciţiu se execută şi cu membrul inferior opus;
• din decubit ventral cu un genunchi în flexie la care, la nivelul gleznei fixăm o gheată care la
rândul ei este fixată la un scripete astfel încât să opună rezistenţă mişcării de extensie a
genunchiului; pacientul execută mişcarea de extensie contra unei rezistenţe stabilite de către
kinetoterapeut; revenire;
• din poziţia aşezat pe o banchetă cu gambele atârnând la marginea acesteia; pacientul execută
mişcarea de extensie a genunchiului contra unei rezistenţe opuse de către kinetoterapeut;
revenire;
• din poziţia stând fandat înainte; pacientul execută extensia genunchiului membrului inferior
de sprijin anterior; revenire;
b) pe muşchii ischiogambieri:
• din poziţia decubit ventral; pacientul execută mişcarea de flexie a genunchiului contra unei
rezistenţe opuse de către kinetoterapeut; revenire;
• din poziţia decubit ventral; în 1/3 inferioară a gambelor se fixează săculeţi cu nisip; pacientul
execută flexia genunchilor;revenire; se lucrează simultan cu ambele membre inferioare sau
alternativ;
• din poziţia decubit ventral; în 1/3 inferioară a gambelor se fixează un capăt al unei benzi
elastice celălalt capăt fixat astfel încât să se opună mişcării de flexie a genunchilor; pacientul
execută flexia genunchilor; revenire; se lucrează simultan cu ambele membre inferioare sau
alternativ;
• din poziţia decubit dorsal la u,n scripete fixat astfel: un capăt la nivelul gleznei (gleznieră)
celălalt capăt se opune mişcării de flexie a genunchiului; pacientul execută mişcarea de flexie a
genunchiului talpa rămâne lipită de soi pe tot parcursul mişcării; revenire; acelaşi exerciţiu se
execută şi pe membrul inferior opus;
c) pe musculatura posterioară a gambei:
• din poziţia stând uşor depărtat cu mâinile la ceafă; pacientul execută ridicări pe vârfuri;
revenire; se poate executa simultan cu ambele membre inferioare sau alternativ;
• din poziţia aşezat cu faţa la un perete, tălpile (plantele) lipite de perete; pacientul execută
mişcări de flexie plantară din articulaţiile gleznei împingând în perete; se poate lucra simultan cu
ambele membre inferioare sau alternativ;
• din poziţia aşezat pe un scaun picioarele fixate la un aparat pentru pedalaj contra rezistenţă;
pacientul execută mişcări de flexie plantară din articulaţiile gleznei realizând o presiune în
pedale; se poate lucra simultan cu ambele membre inferioare sau alternativ;
• din poziţia stând ghemuit pe vârfuri; pacientul execută deplasare înainte;
• din poziţia stând depărtat cu genunchii flectaţi, vârfurile picioarelor orientate extern;
pacientul execută ridicări pe vârfuri; revenire;
66
d) pe musculatura anterioară a gambei:
• din poziţia stând uşor depărtat; pacientul execută mers pe călcâie;
• din poziţia aşezat pe un scaun; pe faţa dorsală a piciorului în 1/3 superioară a oaselor
metatarsiene se fixează săculeţi cu nisip; pacientul execută mişcarea de flexie dorsală din
articulaţia gleznei; revenire; se poate executa slmultam cu ambele membre inferioare sau
alternativ;
• din poziţia stând uşor depărtat pacientul execută mişcarea de flexie dorsală din articulaţia
gleznei contra rezistenţei opuse de către kinetoterapeut; se poate executa simultan cu ambele
membre inferioare sau alternativ;
• din poziţia aşezat cu faţa la o scară fixă; o bandă elastică fixată cu un capăt pe faţa dorsală a
piciorului în 1/3 superioară a oaselor metatarsiene iar celălalt capăt la nivelul şipcii de la acelaşi
nivel; pacientul execută mişcarea de flexie dorsală din articulaţia gleznei; revenire; se poate
executa simultam cu ambele membre inferioare sau alternativ;
• din poziţia aşezat pe un scaun; vârfurile picioarelor orientate uşor extern; pacientul execută
mişcări de flexie dorsală din articulaţiila gleznei; revenire; se poate executa simultan cu ambele
membre inferioare sau alternativ;
Stadiul 2 - evoluat:
Izometrie:
a) pe muşchiul cvadriceps:
• din poziţia aşezat pe un scaun cu genunchii extinşi; se menţine această poziţie aproximativ
6-9 secunde; apoi relaxarea musculaturii extensoare a genunchiului;
* din poziţia aşezat pe sol cu sprijin posterior pe mâini, genunchii suht extinşi şi apropiaţi;
pa.cientul execută contracţia izometrică a coapselor pe o durată de aproximativ 6-9 secunde;
apoi relaxarea musculaturii care a realizat contracţia;
* din poziţia aşezat pe un scaun cu fata la o scară fixă; picioarele sunt fixate ia nivelul primei
trepte; pacientul execută extensia genunchiului realizând o izometrie a muşchiului cvadriceps
mențenind o poziţie aproximativ 6-9 secunde; apoi relaxează musculatura care a realizat
contractia;
b) pe muşchii ischiogambieri:
• din poziţia decubit ventral, gleznele fixate la o scară fixă sau fixate în cadrul unui obiect
greu (mobilă); pacientul încearcă să execute flexia genunchilor realizând astfel contracţia
izometrică a ischiogambieriior; contracţia se menţine aproximativ 6-9 secunde apoi se realizează
relaxarea musculaturii care a executat contracţia;
din poziţia decubit ventral pe o banchetă; se fixează gambele în 1/3 inferioară de banchetă cu
ajutorul unei benzi neelastice; pacientul încearcă să execute mişcarea de flexie din articulaţia
genunchiului contra rezistenţei opuse de banda care fixează glezna de banchetă realizându-se
astfel contracţia izometrică a ischiogambieriior; se menţine această contracţie aproximativ 6- 9
secunde apoi se relaxează musculatura care a realizat contracţia;
c) pe musculatura posterloară a gambei:
• din poziţia decubit dorsal cu tălpile lipite de un perete vertical; pacientul încearcă să execute
mişcarea de flexie plantară din articulaţia gleznei (talocrurală), realizând astfel contracţia
izometrică a musculaturii posterioare a gambei; se menţine această contracţie aproximativ 6-9
secunde; apoi se realizează relaxarea acestora (se poate executa simultan eu ambele membre
inferloaresau alternativ);
• din poziţia decubit dorsal cu faţa la o scară fixă (sau price alt obiect greu ~ mobilă - care
poate opune rezistenţă; pacientul încearcă să execute mişcarea de flexi© plantară realizând astfel
contracţia izometrică a musculaturii posterioare a gambei; se menţine această contracţie aproximativ
6-9 secunde apoi se realizează relaxarea acesteia;
• din poziţia decubit dorsal cu articulaţia gleznei în flexie plantară maximă; se menţine această
poziţie aproximativ 6-9 secunde reallzându-se contracţia izometrică a musculaturii posterioare a
gambei după care se execută relaxarea acesteia (se poate executa simultan cu ambele membre
inferioare sau alternativ);
67
• din poziţia decubit ventral pe o banchetă cu articulaţia gleznei în flexie plantară maximă; se
menţine această poziţie aproximativ 6-9 secunde realizându-se contracţia izometrică a
musculaturii posterioare a gambei după care se execută relaxarea acesteia (se poate executa
simultan cu ambele membre inferioare sau alternativ);
d) pe musculatura anterioară a gambei:
• din poziţia decubit ventral pe o banchetă cu gleznele dispuse la marginea banchetei
(picioarele în afara planului de sprijin) astfel încât planul banchetei să se opună mişcării de
flexie dorsală din articulaţia talocrurală '(gleznei); pacientul încearcă să execute mişcarea de
flexie dorsală din articulaţia gleznei realizând astfel contractia izometrică a musculaturii
anterioare a gambei; se menţine, această contracţie aproximativ 6-9. secunde după care se
realizează relaxarea musculaturii care a executat contractia;
i*
• din poziţia decubit dorsal pe o banchetă; pacientul încearcă să execute mişcarea de flexie
dorsală din articulaţia gleznei contra rezistenţei opuse de către kinetoterapeut realizându-se
astfel contracţie izometrică a musculaturii anterioare a gambei; se menţine această contracţie
aproximativ 6-9 secunde după care se execută relaxarea musculaturii care a realizat
contracţia;
• din poziţia decubit dorsal pe o banchetă; pacientul încearcă să execute mişcarea de flexie
dorsală din articulaţia gleznei contra unei rezistenţe opuse de o bandă neelastică (un capăt
fixează 1/3 superioară a oaselor metatarsiene iar celălalt capăt se fixează de un obiect fix
(scară fixă, perete, etc.); se realizează astfel contracţia izometrică a musculaturii anterioare a
gambei; se menţine această contracţie aproximativ 6-9 secunde apoi se relaxează musculatura
care a realizat contracţia;
Izotonie:
a) pe musculatura anterioară a coapsei:
• din poziţia decubit dorsal pe o banchetă cu gambele atârnând în afara planului acesteia;
pacientul execută extensia
genunchilor contra rezistenţei opuse de către kinetoterapeut; se poate executa simultan cu
ambele membre inferioare sau alternativ;
din poziţia decubit dorsal pe o banchetă cu gambele atârnând în afara planului acesteia; în 1/3
inferioară se fixează sâculeţi cu nisip; pacientul execută extensia genunchilor; revenire; se poate
executa simultan cu ambele membre inferioare sau alternativ;
din poziţia decubit dorsal pe o banchetă cu gambele atârnând în afara planului acesteia; în 1/3
inferioară se fixează un capăt al unei benzi elastice iar celălalt capăt este fixat astfel încât acesta să
se opună mişcării de extensie din articulaţia genunchiului; pacientul execută extensia genunchilor;
revenire; se poate executa simultan cu ambele membre inferioare sau alternativ;
din poziţia decubit dorsal; pacientul execută mişcări de pedala}; din poziţia decubit lateral stâng
cu genunchii flectaţi la 90 grade; pacientul execută extensia genunchiului drept menţinând
secvenţa finală a mişcării câteva secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se execută cu membrul
inferior opus; din poziţia decubit lateral stâng cu genunchii flectaţi la 90 grade; în 1/3 inferioară
a gambei se fixează săculeţi cu nisip; pacientul execută extensia genunchiului drept menţinând
secvenţa finală a mişcării câteva secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se execută cu membrul
inferior opus; din poziţia decubit lateral stâng cu genunchii flectaţi la 90 grade; în 1/3 inferioară
a gambei se fixează un capăt a\ unei benzi elastice, celălalt capăt se fixează astfel încât să se
opună mişcării de extensie a genunchiului; pacientul execută extensia genunchiului drept
menţinând secvenţa finală, a mişcării câteva secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se execută cu
membrul inferior opus;
b) pe musculatura posterioară a coapsei:
din poziţia decubit dorsal; pacientul execută flexia simultană a genunchilor; revenire; acelaşi
exerciţiu se poate executa cu flexia alternativă a genunchilor;

68
 din poziţia decubit lateral stânga; pacientul execută mişcarea de flexie â genunchiului heterolateral
(drept); revenire; acelaşi exerciţiu pe partea opusă; acelaşi exerciţiu se poate executa cu flexia
simultană a genunchilor;
• din poziţia decubit ventral; în 1/3 inferioară a gambei se fixează săculeţi cu nisip; pacientul
execută flexia genunchilor; revenire; se poate executa simultan cu ambii genunchi sau alternativ;
• din poziţia decubit dorsal; în 1/3 inferioară a gambei se fixează săculeţi cu nisip; pacientul
execută flexia genunchilor; revenire; se poate executa simultan cu ambii genunchi sau alternativ;
• din poziţia decubit dorsal; în 1/3 inferioară a gambei se fixează un capăt al unei benzi
elastice, celălalt capăt se fixează astfel încât să se opună mişcării de flexie a genunchiului;
pacientul execută flexia genunchilor; revenire; se poate executa simultan cu ambii genunchi sau
alternativ;
c) pe musculatura posterioară a gambei:
• din poziţia decubit dorsal; pacientul execută mişcarea de flexie plantară din articulaţia
gleznei; revenire; se poate executa simultan sau alternativ cu ambele membre inferioare;
• din poziţia decubit ventral pe o banchetă; pacientul execută mişcarea de flexie plantară din
articulaţia gleznei contra rezistenţei opuse de către kinetoterapeut; se poate executa simultan sau
alternativ cu ambele membre inferioare;
• din poziţia decubit lateral stânga cu genunchiul drept în flexie astfel încât mâna dreaptă
opune rezistenţă mişcării de flexie plantară; pacientul execută mişcarea de flexie plantară contra
rezistenţei opuse de propria-i mână; acelaşi exerciţiu se poate executa şi cu membrul inferior
opus;
• din poziţia decubit dorsal cu o bandă elastică fixată în mâini astfel încât banda să treacă şi la
nivelul 1/3 superioare a oaselor metatarsiene pe faţa plantară a picioarelor; pacientul execută
mişcarea de flexie plantară din articulaţia gleznei; revenire; se poate executa simultan sau
alternativ cu ambele membre inferioare;
d) pe musculatura anterioară a gambei:
• din poziţia decubit dorsal; pacientul execută mişcarea de flexie dorsală din articulaţia gleznei
menţinând pe secvenţa finală a mişcării câteva secunde; revenire; se poate executa simultan sau
alternativ cu ambele membre inferioare;
• din poziţia decubit lateral stânga, genunchiul drept flectat astfel încât pacientul să poată
opune singur rezistenţă cu ajutorul propriei mâini contra mişcării de flexie dorsală din articulaţia
gleznei (rezistenţa se fixează la nivelul feţei dorsale a piciorului în 1/3 superioară a oaselor
metatarsiene); pacientul execută mişcarea de flexie dorsală din articulaţia gleznei; revenire;
acelaşi exerciţiu se execută cu membrul inferior opus;

din poziţia decubit dorsal pe o banchetă; kinetoterapeutul opune rezistenţă mişcării de flexie
dorsală la nivelul feţei dorsale a piciorului în 1/3 superioară a oaselor metatarsiene; pacientul
execută mişcarea de flexie dorsală din articulaţia gleznei; revenire; se poate, executa simultan
sau gltşrnetiv cu ambele membre inferioare;
din poziţia aşezat pe un scaun, vârfurile picioarelor orientate uşor extern; pacientul execută
mişcarea de flexie dorsală din articulaţia gleznei; revenire; se poate executa simultan sau
alternativ cu ambele membre inferioare;
Stadiul 3 - final:
Posturi:
din poziţia aşezat pe un scaun cu membrul inferior afectat sprijinit cu călcâiul pe un suport
menţinând pe cât posibil genunchiul în extensie prin propria greutate; din poziţia decubit dorsal
cu membrul inferior afectat sprijinit pe o pernă menţinând pe cât posibil genunchiul în extensie
prin propria greutate;
din poziţia decubit dorsal pe o banchetă; la nivelul genunchiului fixat un săculeţ cu nisip;
din poziţia decubit ventral; în 1/3 inferioară a gambei se fixează un săculeţ cu nisip;

69
 din poziţia aşezat depărtat; se menţine pe cât posibil genunchiul în extensie prin propria
greutate; din poziţia aşezat depărtat; la nivelul genunchiului afectat se fixează un săculeţ cu
nisip;
din poiiţia decubit dorsal cu membrul inferior afectat în suspensie la un montaj cu scripeţi
(glezna fixată cu o gheată care la rândul ei e fixată de un capăt de coardă a unui scripete, la
capătul celălalt al corzii fiind fixată o contragreutate); • din poziţia decubit ventral pe o banchetă
cu genunchii în afara planului de sprijin al acesteia menţinând pe cât posibil genunchiul în
extensie prin propria greutate; în aceeaşi postură se poate utiliza şi un săculeţ de nisip fixat în
1/3 inferioară a gambei;
în acest stadiu se mai pot utiliza contracţiile izometrice, solicitând musculatura sub- şi
supraiacentă a articulaţiei genunchiului.
Menţinerea sau creşterea mobilităţii articulare: Acest obiectiv se poate realiza utilizând
următoarele mijloace kinetice:
- mobilizări pasive;
- mobilizări auto-pasive (prin intermediul diverselor montaje cu scripeţi);
- mobilizări pasivo-active;
- mobilizări activo-pasive;
- mobilizări active libere;
- mobilizări active cu rezistentă;
Recuperarea mersului:
Acest obiectiv se realizează după ce s-e efectuat intervenţia chirurgicală ia nivelul
articulaţiei genunchiului. Se respectă aceleaşi principii aplicate şi în cazul coxartrozei, evident,
ţinându-se cont de particularităţile individuale ale pacientului.

70