Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2) Obiectul Afacerilor
Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter
volitional si patrimonial, precum si de de comercialitate si internationalitate.
4) Metoda de reglementare
Prin metoda sa de reglementare a raporturilor juridice comerciale, Dreptul
Afacerilor recurge la norme de drept privat. De retinut un aspect foarte
important: in raporturile juridice comerciale, subiectele se afla pe pozitie de
egalitate juridica, unele fata de altele. Chiar si statul, in cadrul acelorasi raporturi,
se manifesta ca subiect de drept privat – de jure gestionis, cu alte cuvinte pozitia
sa
juridica este egala cu a celeilalte parti, indiferent daca aceasta este o persoana
fizica sau juridica, ce apartine unui alt stat.
b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI:
a.1.) Corelatia care exista intre Dreptul Afacerilor si dreptul civil rezulta
chiar din primul articol al Codului comercial roman, care stipuleaza ca „ in
contract se aplica legea de fata”si, mai departe, legiuitorul precizeaza ca „unde
ea nu dispune se aplica Codul civil”.
b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI:
a. Izvoarele interne
In aceastã categorie sunt incluse, in primul rand, dispozitiile
constitutionale. Astfel, in art. 10 din Constitutie se stipuleaza ca Romania intretine
si dezvolta relatii pasnice cu celelalte state ale lumii, relatii bazate pe principiile si
normele generale admise in dreptul international.
b. Izvoare internationale
Apreciate in doctrina ca fiind elementul substantial al Dreptului Afacerilor,
izvoarele internationale au o importanta covarsitoare, in calitatea lor de creatoare
de norme cu caracter normativ.
2. Codificarea Dreptului
Este o activitate salutara si continua, desfasurata pe plan mondial, menita sa
concentreze si sa monitorizeze actele normative din toate statele si cutumele
operationale in materia comertului international in vederea uniformizarii si
modernizarii mijloacelor utilizate la incheierea si desfasurarea tranzactiilor
comerciale.
A) SUBIECTELE DE DREPT
Subiectele raportului juridic de comert international pot fi individuale, ca
persoane fizice sau colective, ca grupari organizate (persoane juridice). In cazul
Dreptului comertului international, subiectele participante la raporturile comerciale
internationale sunt acele persoane care au comertul ca profesiune obisnuita,
societatile comerciale, precum si alte forme organizatorice cu personalitate juridica
pe care le vom prezenta pe larg intr-o sectiune viitoare.
a) CARACTERUL VOLITIONAL
Aducerea la indeplinire a raporturilor juridice de comert international se
realizeaza, de regula, prin contractele comerciale care au un caracter de
internationalitate si titlurile de valoare.
b) CARACTERUL PATRIMONIAL
La fel ca si in raportul juridic comercial, subiectii raportului juridic de
comert international au intentia normala, declarata si legala de a obtine un anumit
profit.
c) ELEMENTUL DE EXTRANEITATE
Cea mai importanta caracteristica a raportului juridic de comert
international, care ii confera specificitatea sa aparte, este prezenta elementului de
extraneitate, alaturi de celelate trasaturi ale sale. In acest context, un contract
comercial dobandeste, de indata, caracter de internationalitate, ceea ce ii confera un
loc si un rol aparte, printre alte contracte comerciale, tocmai pentru ca sediul,
domiciliul sau fondul de comert reprezinta acel element sine qua non al raportului
juridic de comert international.
2. Societatile comerciale
Regimul juridic al constituirii, modificarii, dizolvarii ori lichidarii
societatilor comerciale este supus dreptului comun, guvernat de actele normative
interne. In conformitate cu dispozitiile legale, toate societatile comerciale care isi
au sediul in Romania sunt persoane juridice romane.
1. Notiune si caracterizare
Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comert
ca fiind acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se
realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii
sau o interpunere in circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.
• contul curent
c. Faptele de comerŃ unilaterale sau mixte sunt acelea care sunt fapte de
comerŃ numai pentru una dintre părŃi sau pentru cealaltă parte s-ar putea
considera că nu au caracter comercial.
FONDUL DE COMERł
Este totalitatea bunurilor imobile si mobile care fac parte din patrimoniul
unui comerciant si care are ca principală destinaŃie exercitarea profesiunii in
scopul obŃinerii profitului scontat.
b. elementele incorporale:
• denumirea comercială reprezintă numele sub care de desfăsoară
activitatea comercială si care figurează in Registrul ComerŃului. Este apărată prin
acŃiunile in contrafacere, in concurentă neloială ori in daune.
Aspecte terminologice
-firma sociala este formata din numele tuturor asociatilor sau din firmele
lor comerciale ori numai a unora dintre ei, situatie in care se mentioneaza ca exista
si alti actionari decat cei trecuti pe firma sociala
3. Societatea pe actiuni
Este acea societate in care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social iar actionariatul raspunde numai in limitele aportului sau.
In cazul unei persoane juridice, lucrurile sunt mai simple, dovada calitatii
de comerciant efectuanduse dupa cum urmeaza:
-prin alte cauze prevazute in mod legal sau care se regasesc in cuprinsul
actului constitutiv al societatii.
Fuziunea se mai poate realiza si prin contopirea a doua sau mai multe
societati comerciale pentru a da nastere unei noi societati. Procesul de fuziune
(Merger) a doua soicetati comerciale priveste crearea, in acest fel, a unei noi
societati comerciale, de obicei, pe actiuni. (Fuziunea dintre doua societati care au
domenii de activitate diferite este denumita prin sintagma „ fuziune de tip
conglomerat”-conglomerate merger).
VI I. FALIMENTUL INTERNATIONAL
• Competenta internationala
-legea aplicabila este legea statului membru in care s-a deschis procedura.
Legea falimentului este legea forului (lex fori), ea avand vocatie generala
pentru solutionarea problemelor juridice ale unui faliment. Este solutia pe care o
consacra in unanimitate normele uniforme in materie de faliment :
PROCEDURA INSOLVENłEI
- societăŃile cooperatiste;
- societăŃile cooperative;
- societăŃile agricole;
economice;
stare de insolvenŃă:
- comercianŃi, persoane fizice acŃionând individual
- asociaŃii familiale;
1. instanŃele judecătoresti;
Nu vor fi puse sub sigilii obiectele care vor trebui valorificate de urgenŃă
pentru a se evita pierderea din valoare si deteriorarea lor, registrele de contabilitate,
cambiile si alte titluri de valoare scadente, numerarul pe care lichidatorul il va
depune in bancă in contul averii debitorului. Efectuarea lichidării va fi făcută de
lichidator sub controlul judecătorului sindic.
InfracŃiuni si pedepse:
1. Bancruta simplă care se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la un an
sau cu amendă, constand in neintroducerea sau introducerea tardivă de către
debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare
a cereri de deschidere a procedurii in termen, care depăseste cu mai mult de 6 luni
termenul legal;
2. Bancruta frauduloasă se sancŃionează cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani,
fapta persoanei care:
I. Etapa precontractuala
d) Potrivit dispozitiilor art. 973 din Codul civil roman, conventiile nu isi
produc efectele decat intre pãrti, insã in domeniul comertului international este
admisã stipulatia pentru altul.
a) Executarea voluntara
Modalitãtile de platã
Plata este fãcutã, de regulã, de cãtre debitor ori de cãtre o altã persoanã, in
numele debitorului.
Plata este primitã de cãtre creditor sau de cãtre mandatarul acesteia ori de o
persoanã autorizatã de lege ori de o instantã de judecatã.
e) Repararea prejudiciului
Creditorul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului care i s-a produs
prin neexecutarea obligatilor asumate de catre debitor sau a executari acestora cu
intarziere.
Arbitrajul fortat existã atunci cand legea prevede, in mod expres, cã orice
contencios trebuie solutionat numai pe cale de arbitraj si numai dupã o anumitã
procedurã.
Cum am mai arãtat, acest tip de contract are ca principal efect crearea unor
obligatii corelative pentru pãrti. Astfel, vanzãtorul trebuie sã predea marfa
vandutãsisã garanteze impotriva viciilor acesteia si contra evictiunii .
Cumpãrãtorul are obligatia de a plãti pretul mãrfii si a prelua marfa vandutã. Prin
contract, pãrtile pot prevedea si alte obligatii, cum sunt: -predarea unor documente
contra cãrora sã se facã plata pretului ;-folosirea unui anumit tip de ambalaj; -
executarea unor anumite marcãri; -comunicarea momentului plecãrii mãrfii;
asigurarea mijloacelor de transport; -punerea la dispozitie a documentatiei tehnice;
-modul de constatare si comunicare a reclamatiilor de cantitate sicalitate; -modul
de remediere a diferitelor aspecte; - asigurarea pieselor de schimb, a serviciilor etc.
Legea care carmuieste contractul poate fi aleasã atat direct, expres, cat si
tacit, dar neindoielnic, fie in momentul incheierii contractului, fie ulterior, panã la
inceperea dezbaterilor asupra unui litigiu nãscut din contract.
Dacã pãrtile nu au ales legea carmuitoare a contractului, se va aplica legea
care are cea mai stransã legãturã cu contractul (art. 77 din Legea 105/1992),
respectiv legea debitorului prestatiei caracteristice (in cazul contractului de
vanzare-cumpãrare prestatia caracteristicã apartine vanzãtorului).
Dupã obiectul lor de activitate, bursele se divid in: burse de mãrfuri, burse
de valori si burse pentru operatiuni ajutãtoare. Bursele de marfuri au ca obiect
tranzactionarea produselor fungibile vandute calitativ, substituibile si conservabile.
Bursele de valori au ca obiect hartiile de valoare (actiuni si titluri de credit, de
toate categoriile). Ele atrag disponibilitãtile economice existente pe piatã de pa
persoane si le utilizeazã in sectoarele economice. Bursele pentru operatiuni
ajutatoare comertului international pot fi: de asigurãri (Loyd’s, Londra) si de
navlosire (Piure, New York etc).
In cadrul bursei existã douã feluri de operatiuni: -pe bani (cash), cand
livrarea mãrfii este imediatã sau la disponibil; -operatiuni la termen, cand livrarea
mãrfii are loc la o datã ulterioarã.
b. Licitatiile
Licitatiile internationale reprezintã o piatã specialã, care concerteazã oferta
sau cererea unor mãrfuri si servicii.
b) Contractul de franchising
Prin acest contract, franchisorul (concedentul) acordã unei alte persoane,
numitã franchisee (concesionar), concesionarea unei mãrci, impreunã cu
mijloacele necesare comercializãrii mãrfurilor si serviciilor respective.
c) Contractul de licenta
d) Contractul de know-how
e) Contractul de consulting-engineering
Este acordul prin care o parte, numitã furnizor, de obicei o societate
comercialã specializatã, presteazã o gamã largã de operatiuni de
consultingengineering celeilalte pãrti, numitã beneficiar, la comanda si in folosul
acesteia. Consultingul constã in studierea si cercetarea in favoarea beneficiarului a
posibilitãtilor tehnice si comerciale, in baza rezultatelor stiintifice si a experientei.
La randul sãu, engineeringul cuprinde totalitatea studiilor in baza cãrora se
realizeazã un proiect, precum si preparativele aducerii la indeplinire a unui anumit
obiectiv ingineresc.
Responsabilitati si sanctiuni
In cuprinsul unui contract de consulting-engineering sunt incluse, in scopul
garantãrii executãrii la timp si in conditii de calitate a lucrãrilor, anumite sanctiuni,
care pot consta in daune-interese ori chiar desfiintarea in intregime a contractului.
XIV. CONTRACTELE
DE TRANSPORT INTALNITE IN
COMERTUL INTERNATIONAL
Acest tip de contract se incheie intre expeditor, persoanã fizicã ori juridicã,
care insãrcineazã pentru transportul unui bun si un intreprinzator, care se obligã a
efectua transportul in numele sãu propriu si pe socoteala lui ori intre unul dintre
acestia si carausul, care se insãrcineazã a-l face.
In cazul in care forta majorã ori cazul fortuit il impiedicã pe cãrãus ori il
fac sã intarzie, el are obligatia de al incunostinta de indatã pe expeditor. Acesta din
urmã poate rezilia contractul de transport, plãtind numai cheltuielile fãcute de cãtre
cãrãus, iar dacã impiedicarea are loc in timpul transportului, cãrãusul are dreptul si
la platã in raport cu drumul fãcut.
Dacã cel mai tarziu in ziua urmãtoare zilei in care mãrfurile i-au fost
predate, destinatarul nu transmite cãrãusului o notificare privind pierderile sau
avarierile, se prezumã cã mãrfurile au fost predate asa cum se specificã in
documentul de transport. Aceastã prezumtie opereazã panã la proba contrarã. In
cazul in care pierderea sau avarierea nu sunt aparente, notificarea de cãtre
destinatar trebuie fãcutã cãrãusului in 15 zile consecutive, incepand cu ziua
urmãtoare celei in care mãrfurile au fost predate destinatarului. Dacã in 60 zile din
ziua lucrãtoare urmãtoare celei in care au fost predate mãrfurile destinatarului nu a
fost notificat in scris cãrãusul, nu va fi datoratã nici o despãgubire pentru
prejudiciul rezultat din intarzierea in livrare. Dacã in termen de 90 zile consecutive
de la imprejurarea care a provocat o pierdere sau avariere cãrãusul sau cãrãusul
efectiv nu a notificat incãrcãtorului acest lucru, se considerã cã nu s-a suportat de
cãtre cãrãus ori de cãrãusul efectiv nici o pierdere sau avariere din culpa sau
neglijenta incãrcãtorului, a prepusilor sau a mandatarilor sãi.